Carte
Revolutia iubirii
Revolutia iubirii este o carte aparuta in 2017 la editura Povesti de papadie. Autorul, Gaspar Gyorgy pledeaza pentru responsabilitate si angajament in cuplu, optand pentru revolutia iubirii in detrimentul luptei pentru putere.
Toate cuplurile au un traseu care incepe cu indragostirea romantica (care dureaza 2-3 ani) urmata de socul dezamagirii si al luptei pentru putere. Cam aici se imptmolesc circa 95 % dintre cupluri. Restul de 5% aleg lupta pentru iubire, conform unui algoritm al indeplinirii nevoilor fiecaruia.
Iubirea adevarata incepe cu renuntarea la lupta pentru putere, spune autorul. Sa oferim incredere, toleranta fata de greseala, libertate, intelegere, acceptare, afectiune, validare, admiratie, aceasta este iubirea matura, autentica. Unul dintre secretele pentru rezolvarea conflictelor este sa-i oferim partenerului acceptarea pe care nu a primit-o in copilarie. Sa-l intelegem si sa-i validam suferinta emotionala.
Niciodata un partener de cuplu nu este mai « defect » decat celalalt. El poate fi insa mai ranit decat celalalt. Majoritatea comportamentelor noastre ostile in plan relational sunt, in realitate, nu dovezi de rautate umana, ci indicii de durere si suferinta.
Vindecarea este posibila prin rescrierea tiparului de atasament. Daca aceasta conexiune emotionala a fost deficitara sau intrerupta in copilarie, este nevoie de refacerea ei in relatia de iubire de mai tarziu. Nevoia noastra primara este de a fi in contact si de a cauta confortul conexiunii umane. Conectarea se face prin dialog intentionat, comunicare constienta in care diferentele de gandire si viziune sunt permise, emotiile si trairile sunt validate iar relatia este in centrul atentiei.
Cei care lupta pentru iubire accepta intimitatea partenerului, au curajul de a fi vulnerabili, expunandu-si partile negative fara teama de respingere, abandonati sau santajati de partener, cer ajutor atunci cand au nevoie, pot gestiona stresul cu succes, au un nivel optim de independenta si flexibilitate emotionala, sunt empatici, identifica solutii la probleme etc.
Cei care lupta pentru putere au atasament nesigur de tip anxios sau evitant, se tem de intimitate (desi o cauta) dar si de posibilitatea de a fi parasiti, le lipseste pretuirea de sine, au tendinta de dominare si control, se blocheaza adesea in fata problemelor si izbucnesc emotional in situatii de stres, sunt vesnic nemultumiti, rigizi, solicitanti, lipsiti de empatie, in criza fug din relatie si prefera sa se descurce singuri, se pozitioneaza in defensiva, sunt perfectionisti si critici, asteapta ca celalalt sa se schimbe etc
Chiar daca lupta pentru iubire este calea cea mai grea, este singura optiune care face diferenta dintre cuplurile fericite si cele nefericite. Vestea buna este ca, niciodata nu este prea tarziu si nimeni nu este prea in varsta, pentru a alege lupta pentru iubire, fie si printr-o revolutie ca cea propusa de Gaspar…
Vezi lansarea de carte aici
Carte
Corpul isi aminteste
N-am fost preocupata de domeniul somatologiei (stiinta despre corp), pana cand am participat la o tabara de profil si am descoperit ca soma vorbeste. Apoi am aflat un lucru si mai surprinzator: corpul isi aminteste. Studii recente argumenteaza ca organismal uman retine memoria clipelor fericite dar si a celor mai putin placute, pe care le traim. Acestea din urma, in functie de anumiti factori, pot avea un puternic impact asupra calitatii vietii noastre. Iata de ce demersul lui Babette Rothschild, in Corpul isi aminteste mi se pare util si binevenit mai ales pentru specialistii care se apleaca asupra persoanei aflate in dificultate, din cauza unui eveniment traumatic.
O serie de autori: Schore, Siegel, Perry si colegii etc, sustin ca predispozitia spre tulburarea psihica , inclusiv TSPT (tulburare de stres post-traumatic), poate fi gasita in evenimentele stresante din periaoda timpurie de dezvoltare. Totusi, boala mentala cronica se poate dezvolta si la persoane care au avut o copilarie armonioasa dar care au fost supuse unui stres fizic si psihologic extrem la un moment dat in viata. (Malt si Weisaeth, 1989). Dar chiar si acestia pot compensa disfunctiile cu ajutorul celui mai bun prieten, a unui mentor, a unui partener care-i iubeste neconditionat, a unui psihoterapeut etc.
In TSPT putem vedea cum un eveniment dureros este memorat diferit fata de alte evenimente de viata. Din acest motiv, trauma este retraita iar si iar, ca si cum s-ar petrece in prezent, fapt ce deterioreaza calitatea vietii victimei. Pentru a intelege acest fenomen, ar trebui sa vedem cum functioneaza memoria si care sunt categoriile memoriei:
Categoriile memoriei
Cu cateva zeci de ani in urma se stia despre memorie ca este de lunga durata. Astazi stim ca exista si memorie de scurta durata, care incepe sa se degradeze odata cu inaintarea in varsta dar vorbim si despre memoria explicita care se refera la fapte, idei, concepte exprimate prin limbaj. Apoi avem memoria implicita care presupune proceduri si stari interne automate: imagini senzoriale, senzatii corporale, emotii si comportamente. Ea opereaza inconstient si daca nu este adusa in legatura cu memoria explicita, creeaza probleme. Fara memorie implicita, nu am reusi sa mergem pe bicicleta, de ex.
Se presupune ca evenimentele traumatice sunt inregistrate mai usor in memoria implicita, deoarece amigdala, continua sa functioneze, indiferent de stresul resimtit in corp. In acest context apare memoria in lipsa memoriei, cand persoana traumatizata reactioneaza datorita unor stimuli, fara sa-si aduca aminte de evenimentul in sine (conditionarea clasica explica acest fenomen).
In sfarsit putem vorbi de memoria somatica (a corpului), strans legata de memoria senzoriala. Aceasta din urma este f activa in trauma. Ea se reactualizeaza cand sunt reproduse aceleasi pozitii, miscari, comportamente din timpul evenimentului, fie intentionat, fie din intamplare” intr-un context de dependenta de stare. Apoi senzatiile dau nastere emotiilor.
Actiuni automate de supravietuire in caz de pericol
Exista trei modalitati automate de a face fata pericolului: lupta, fuga si incremenirea (imobilitatea tonica). Sistemul limbic, prin contributia amigdalei si a hipotalamusului, reactioneaza la amenitare, prin activarea SNA si apoi eliberarea unor hormoni (de ex. cortizol) care pregatesc corpul pt o actiune defensiva. Dupa ce pericolul a trecut, in mod normal, se restabileste homeostazia corpului.
Mecanismul este urmatorul: daca perceptia sistemului limbic este ca exista forta, timp si spatiu pentru fuga, atunci corpul incepe sa alerge. Daca perceptia sistemului limbic este ca nu exista suficient timp pentru fuga, insa exista suficienta forta pentru aparare, atunci corpul va lupta. Daca sistemul limbic va percepe ca nu este sufient timp, nu exista spatiu pentru fuga, nici forta pentru lupta, atunci corpul va incremeni. In aceasta stare, victima intra intr-o realitate modificata. Timpul incetineste si nu mai exista frica sau durere. Amortirea si resemnarea iau locul panicii si a groazei. E ca si cum, mintea intelege ca nu are de ales si elaboreaza automat, ultima strategie de supravietuire. Se stie ca, in anumite circumstante, victimele scapa de pericol, tocmai datorita acestei stari (vezi soarecele care o face pe mortul in timp ce pisica isi perde interesul fata de el).
Reactia fata de amintirea pericolului
In cazul in care SNA continua sa fie activat in mod cronic, desi amenintarea a trecut, aceasta este nesanatos, dezadaptativ si nenatural. Asa apare TSPT. Ca sa intelegem cum se petrece acest fenomen, ne intoarcem la sistemul limbic, la cele doua zone asociate, esentiale pentru stocarea memoriei: amigdala si hipocampul. In urma multiplelor cercetari, se stie ca amigdala ajuta la amintirea evenimentelor puternic incarcate afectiv iar hipocampul aseaza amintirile pe linia temporala a vietii, cu inceput, cuprins si incheiere. Dar in TSPT senzatia este ca teama nu s-a incheiat inca. Mai mult, victima nu-si aminteste daca a supravietuit traumei. Aceasta deoarece, s-a demonstrat ca activitatea hipocampului este adesea suprimata sub amenintarea stresului puternic. In consecinta, atunci cand apar stimuli extremi care amintesc de trauma, aceasta revine ca si cum ar fi traita in prezent,..
Este important de stiut ca persoanele care au suferit o trauma, isi pot aminti de ea cu lux de amanunte dar pot, la fel de bine sa nu-si aminteasca nimic din ce s-a intamplat, desi retraiesc in corp, senzatii fizice asociate acesteia. Asa cum am zis, corpul nu uita, desi mintea nu a inregistrat evenimentul si nu-l poate reda ca amintire (hipocampul se dezvolta dupa primul an de viata)…
« Modul in care creierul isi aminteste incidentele traumatice va determina cine va dezvolta TSPT si cine nu ». Pentru ca, nu orice persoana care a avut o trauma va dezvolta TSPT. Studiile arata ca doar 20% dintre cei care au trait evenimente traumatice, vor avea probleme de acest gen. Restul de 80 % vor reusi sa depaseasca trauma, fie prin reactii reusite de lupta sau fugi, fie cu ajutorul sistemului de credinte, a experientelor anterioare, a resursele interne sau cu sprijinul familiei, a comunitatii, bisericii etc.
Emotii, senzatii, comportamente
Emotiile sunt conecatate la corp. Ele au o baza somatica si se exprima prin comportamente. Sa luam de exemplu, cele 6 emotii universale:
- furia – imi da dureri de cap: tensiune la nivelul maxilarului/umarului. Comportamentul tipic: cearta, tipat, lovituri
- tristetea – ma simt obosit/a, simt durere (pe care o numim sufleteasca), am senzatia de nod in gat. Comportamentul in acest caz este plansul.
- dezgust – imi provoaca greata. Ma departez.
- frica – am dureri de stomac, palpitatii, tremur etc. Comportamentul specific: lupta/fuga
- rusine – evit privirea celuilalt, temperatura corpului creste. Comportamentul tipic este acela de ascundere (vezi copiii care-si pun mana la ochi cand nu vor sa fie vazuti)
- fericire – simt excitatie, as putea exploda. Exprim asta prin zambet, ras…
Simptomele TSPT:
- flashback-urile – retrairea evenimentului in diverse forme senzoriale, in minte si corp. Ele pot avea loc in stare de veghe sau sub forma unor cosmaruri care perturba somnul. Sunt problematice in masura in care persoana nu realizeaza ca trairile din prezent sunt ireale. Apar in conditiile actualizarii dependentei de stare. Astfel un cantec, un gest, un miros etc, pot declansa acel déjà vu, déjà connu.
- disocierea: desi nu s-a studiat indeajuns acest concept, se crede ca disocierea este un ansamblu de forme asociate de constiinta clivata. Clivaje pot fi unele evenimente simple, ca uitarea motivului pentru care intri in bucatarie, pana la perceptia alterata a timpului, senzatii de durere reduse, impasibilitatea in fata unui pericol iminent, etc.
- evitarea stimulilor asociati cu trauma
- epuizare din cauza hiperexcitarii traumatice a SNA
- supraexcitarea sistemului nervos autonom (SNA) prin: ritm cardiac accelerat, transpiratii reci, respiratie accelerata, palpitatii, hipervigilenta. Cronicizate, aceste simptome pot conduce la tulburari de somn, pierderea apetitului, disfunctii sexuale, dificultati de concentrare etc.
Calea spre vindecare
Trebuie spus din start ca o persoana care sufera de TSPT are nevoie de ajutorul specialistilor (psihiatru, psiholog). Dar chiar si cu ajutorul acestora, lucrul cu trauma este dificil, nesigur si prezinta riscuri. Principalul risc ar fi re-traumatizarea. Asa cum sustin Onno van der Hart si Kathy Steel in Relieving Childhood Trauma (Alinarea sau retrairea traumei din copilarie?): “abordarea directa a amintirilor traumatice nu este mereu folositoare si poate fi uneori vatamatoare pentru clientii nostri.” Psihoterapia trebuie sa se muleze pe capacitatea clientului de integrare a amintirilor dureroase. Ritmul developarii amintirilor si traseul terapeutic are nevoie de franare si adaptare continua, in functie de client.
Un rol deosebit de important il are aici relatia terapeutica. Aceasta are rol de reglare emotionala. Pana nu exista incredere deplina in terapeut, clientul nu va avea un aliat in fata caruia sa-si confrunte traumele.
Prima regula a oricarei terapii a traumei este siguranta. Atata timp cat clientul traieste intr-un mediu ostil (de exemplu, victima violentei domestice care ramane langa agresor), terapia nu va avea efect.
Terapeutul va fi atent la resursele de vindecare ale clientului. Acestea pot fi: functionale (locuinta, masina, incuietori); fizice (forta fizica si agilitatea), psihologice (mecanismele de aparare dar si inteligenta, simtul umorului, creativitatea, curiozitatea etc), interpersonale (reteaua sociala, animalele de companie) si spirituale (comuniunea cu natura, Dumnezeu). Resursele spirituale pot reprezenta resurse foarte puternice pentru vindecarea traumelor. Sau daca credinta in Dumnezeu a fost zdruncinata de trauma, un obiectiv al terapiei ar putea fi relegarea cu divinitatea.
Este important de subliniat ca fiecare client cu TSPT a supravietuit traumei si, deci a avut un rol in supravietuirea sa. Constientizarea acestui aspect, ar putea ajuta clientul, in sensul in care el descopera ca are resurse personale care il pot ajuta in viata de zi cu zi.
Clientul are nevoie apoi de asa numitele oaze, Oaza este o activitate care necesita concentrare si atentie, astfel incat clientul sa uite de trauma lui. Sunt recomandate activitatile care n-au devenit inca automate, de exemplu gradinaritul, tricotatul etc Cititul sau privitul la televizor nu ajuta prea mult, deoarece sunt activitati pasive care nu necesita concentrare maxima.
Paranteza: Acest concept este numit astazi, mindfulness. Este stradania de a ramane ancorat aici si acum si de a nu lasa mintea sa hoinareasca in trecut sau sa rumineze tot felul de ganduri nocive care sa-ti rapeasca bucuria din prezent.
Ancora este de asemenea un instrument folositor. Conceptul de ancora provine din programarea neurolingvistica dar a fost adaptat pentru terapia traumei. Ancora este o resursa concreta, observabila cum ar fi: o persoana semnificativa si de incredere, un animal de casa, un anumit loc, un obiect, o activitate (de ex, sportul). O ancora potrivita este aceea care ii da clientului un sentiment (corporal si emotional) de alinare si o stare de bine. Este util, ca orice client care lucreaza cu trauma sa stabileasca la inceputul terapiei, cel putin o ancora pe care sa o foloseasca drept instrument de franare, atunci cand terapia devine dificila. In plan concret, terapeutul care observa o surexcitare a clientului, schimba brusc subiectul, modificand astfel fluxul clientului. Schema terapiei arata astfel: abordarea traumei => hiperexcitare => ancora => excitare scazuta.
O alta tehnica folosita in terapia traumei este prezentarea de catre terapeut a teoriei cu privire la trauma. In acest fel se obiectiveaza trauma, pregatind clientul pentru aplicarea tehnicilor specifice.
Exista apoi o serie intreaga de tehnici somatice care ajuta clientul traumatizat sa duca o viata normala, cum ar fi: tehnici de relaxare (exercitii fizice pentru tonusul muscular), de oprire/franare a flashbeack-urilor, a constientei duale cu disociere intre realitatea sinelui care experimenteaza (senzatiile traumatice) si a sinelui care observa (nu exista niciun motiv de teama in prezent), exercitii de explorare a granitelor interpersonale, corporale, vizuale
Respectarea diferentelor individuale. Asta presupune atentie si intelegerea nevoilor clientului. Asa cum spune Babette Rothschild, ‘uneori, cea mai eficienta interventie este aceea de a fi alaturi de client, vorbind despre lucruri mondene’. In acest context, cea mai buna tehnica de interventie, este nefolosirea nici unei tehnici.
Vindecarea unei traume este un proces laborios care necesita intelegerea fenomenului, constientizarea senzatiilor corporale asociate, identificarea emotiilor traite. Un fapt important este intelegerea, cel putin la nivel intelectual, a faptului ca trauma are de-a face cu trecutul si ca ce se intampla in prezent este amintirea traumei, declansata de asa numita memorie somatica. Daca separarea trecutului de prezent se realizeaza in cadrul terapiei, este un semn clar ca terapia a avut succes.
Desi memoria somatica este asociata cu evenimentele traumatice, este util ca terapeutul si mai ales clientul, sa stie ca memoria corporala are in atentie si evenimentele fericite (emotii, sentimente pozitive). Acest fapt constituie o resursa importanta de vindecare in terapia traumei.
In concluzie, corpul isi aminteste evenimentele traumatice prin codificarea in creier a senzatiilor, miscarilor si emotiilor asociate cu trauma. Pentru vindecare este nevoie sa se acorde atentie, atat lucrurilor care se intampla in corp, cat si interpretarilor care sunt facute in minte. Limbajul uneste distanta dintre minte si corp, conecatand amintirile explicite si implicite… Memoria somatica devine istorie personala cand impactul evenimentelor traumatice este suficient de diminuat ca evenimentele sa-si gaseasca sensul si locul potrivit in istoria clientului.
Nota: Numim eveniment traumatic: lupta armata, atacul sexual si fizic, faptul de a fi luat ostatec, incarcerarea, terorismul, tortura, dezastrele naturale sau provocate de catre om, accidentele, un diagnostic sumbru (DSM – IV)
Carte
Cum sunt oamenii care-si traiesc viata din toata inima
Este o intrebare pe care si-a pus-o si scriitoarea americana Brene Brown. Dupa 10 ani de cercetare, timp in care a intervievat zeci de mii de persoane, a aflat raspunsuri semnificative, pe care le-a impartasit cititorilor sai in cartea Darurile imperfectiunii. Exista trei atribute fundamentale in viata acestora, sustine Brene: curajul, compasiunea si conectarea.
Oamenii care-si traiesc viata din plin, se simt demni de pretuire si iubire in orice moment al vietii, chiar si atunci cand cei din jur nu le arata acest lucru. Ii accepta si-i respecta pe ceilalti, in masura in care se iubesc si se respecta pe ei insisi.
Isi accepta vulnerabilitatile si au curajul sa vorbeasca despre ele. Nu renunta la autenticitate de dragul acceptarii si aprobarii celorlalti. Isi asuma povestea personala cu tot cu imperfectiuni si esecuri.
Cand se simt speriati sau raniti cheama compasiunea in viata lor, renuntand la critica autodistructiva. Raman conectati la propria persoana precum si cu alte persoane semnificative. Suntem imperfecti dar impreuna, este o deviza importanta in viata lor.
Isi cultiva talentele si darurile naturale facand activitati semnificative. Nu sunt perfectionisti desi incearca sa-si atinga maximul de potential. Sunt flexibili, inventivi si se pricep sa rezolve probleme. Cand se impotmolesc, cer ajutor.
Isi recunosc si gestioneaza emotiile cu succes. Nu minimalizeaza intensitatea emotiilor dureroase si/sau negative. Infrunta problemele cu realism si cauta solutii salvatoare.
Cand sunt coplesiti si epuizati se focalizeaza mental si comportamental prin rugaciune, meditatie si fixarea intentiilor. Se simt inspirati sa faca alegeri noi, diferite de cele anterioare. Trec la treaba, nu stau sa se lamenteze.
Cultiva creativitatea ca expresie a originalitatii proprii. Nu se compara cu altii si sunt in competitie doar cu ei insisi.
Cred intr-o putere superioara si pasesc in viitor prin credinta si cu speranta in inima. Practica recunoastinta si bucuria. Acorda jocului si odihnei/relaxarii o importanta deosebita. Cultiva starea de calm si de liniste interioara. Rad, canta, danseaza, bucurandu-se de prezent si de ceea ce au…
Tu iti traiesti viata din toata inima? Ce caracteristici care ti-ar aduce implinire ai mai adauga la aceasta lista?
Brene Brown este cercetatoare, scriitoare si profesoara. Incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebarea cum sunt oamenii care traiesc din toata inima, a ajuns sa vorbeasca despre rusine si frica, despre vulnerabilitatea umana in general. Este invitata la conferinte de tip TED publica articole, se implica in lupta impotriva dependentei de alcool si droguri etc.
Carte
Cere ce vrei si vei primi
Daca ai nevoie de o mana de ajutor, atunci trebuie sa te uiti la mana ta! Cam asta gandeam ca trebuie sa fie atitudinea corecta in cazul oamenilor de succes. Citind cartea Factorul Aladin, de Jack Canfield si Mark Victor Hansel, am schimbat paradigma de gandire si am inteles mai bine ce inseamna indemnul biblic, Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide.
Cartea raspunde catorva intrebari esentiale, cum ar fi: de ce sa ceri, ce sa ceri si cum poti cere in asa fel incat sa primesti ceea ce vrei (meriti). Dar mai intai haideti sa inlaturam obstacolele din drum, alaturi de cei doi autori. Primul ar fi ignoranta care s-ar traduce prin: nu stim ce vrem si ce ne trebuie cu adevarat, nu stim ce este posibil si disponibil, nu stim cum sa cerem. Al doilea obstacol vine din convingerile pe care le avem despre lume si viata preluate din familie, scoala, societate, biserica, mass media. Din aceste convingeri, preluate fara discernamant apar sabloanele de gandire pe care psihologia le numeste pretentios, distorsiuni cognitive: nu voi reusi, efortul este zadarnic, succesul meu il va rapi pe al altuia, daca obtin ce vreau voi fi nefericit, totul are un pret, nu cred ca merita, etc. Apoi intervine factorul frica: de a fi respins, de a fi pus in situatii jenante, de neputinta, de abandon, de pedeapsa, de obligatii. Toate acestea corelate cu o stima de sine scazuta, cu sentimentul ca nu meriti sa ai ce iti doresti, ca nevoile tale nu sunt importante si cu mandria (daca ceri ajutor, esti considerat slab, iti creezi obligatii, esti vulnerabil si risti sa fii judecat) ne inchid gura dar si perspectiva de a primi ceea ce ne dorim.
La polul opus se afla categoria celor care cer pentru ca stiu ce vor, cred ca pot obtine ce vor, cred ca merita sa primeasca ce-si doresc, sunt pasionati, actioneaza in ciuda fricii, invata din propria experienta, sunt perseverenti. Ei cer pentru ca vor sa aiba control asupra propriei vieti, relatii, personale si de afaceri mai bune, mai multa dragoste, un stil de viata mai bun, talente si abilitati imbunatatite.
Dar cum sa ceri astfel incat sa primesti raspunsul asteptat ? Autorii raspund pragmatic si la obiect: cere avand o asteptare pozitiva (ca si cum te-ai astepta sa obtii ceea ce vrei), cere cu convingere, cere cu perseverenta si pasiune, fii clar si precis, (formuleaza exact toate cererile tale), cere cu umor si creativitate, cere cu diplomatie, da ceva pentru a obtine altceva, fa un dar, ofera complimente sau laude, presupune ca poti obtine tot ce ti-ai propus. Dar asteapta-te si la raspunsuri negative, ia in calcul impotrivirea si refuzul.
Si acum, cui sa ceri ca sa ai sorti de izbanda? Autorii ne ofera cateva indicii pretioase: cere-ti tie insuti mai intai (sunt dispus sa fac orice este nevoie pentru a obtine ce vreau, cum ar face persoana care vreau sa fiu, lucrurile pe care sunt gata sa le fac, am expertiza in domeniul X, etc), cere cuiva care iti poate da, cere oamenilor calificati si motivati sa te ajute, cere expertilor, cere partenerului de viata, cere copiilor, cere profesorilor, cere sefilor, (pareri, echipament si instrumente de lucru mai bune, o avansare, bani mai multi, etc…), cere lumii: bani, pace, atentie, dedicare, prietenie, etc, cere lui Dumnezeu indrumare, vindecare, bani.
Mi-a placut mult asta: Roaga-te la Dumnezeu, cere ce vrei, multumeste-I si apoi vasleste spre mal.
Cartea pe care am rezumat-o aici este mult mai atractiva decat am reusit eu s-o prezint. Si asta pentru ca este presarata cu povesti autentice de succes. Ce poate fi mai motivant decat sa stii ca cineva inaintea ta a trecut pe unde vrei tu sa-ti faci drum si a reusit? Deci, cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide!
Carte
Lectii de magie
N-a fost dragoste la prima vedere dar dragoste la prima citire a fost sigur. Vazusem cartea Lectii de magie de Elizabeth Gilbert in librariile din Romania. Nu i-am dat atentie deoarece magia, fie ea si alba, nu m-a interesat niciodata. Dar s-a intamplat sa particip la un curs de psihoterapie si sa aflu cate ceva despre autoare. De pilda, revista Time a inclus-o in topul celor mai influenti 100 de oameni din lume. Are in palmares best-seller-ul Mananca. Roaga-te. Iubeste care s-a vandut in milioane de exemplare. Alte cateva titluri se vand in librariile din intreaga lume.
Pe langa faptul ca este nascuta in acelasi an cu mine, Elizabeth m-a cucerit prin felul natural in care isi exprima ideile. De fapt scrie pentru sine si despre sine (cartile nu le scrii pentru altii, le scrii pentru ca tu ai nevoie de ele, afirma autoarea), despre experientele care au maturizat-o, despre succes dar si despre esecuri. Cred ca stilul ei deschis se datoreaza faptului ca nu-i este teama sa fie vulnerabila. Poate de aceea milioane de oameni ii citesc povestile. Simt ca sunt reale si rezoneaza cu ele…
Lectii de magie este despre cum sa ai o viata implinita, stimuland creativitatea din tine. Cum sa te bucuri de tot ce ti se intampla, chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum te astepti. Suntem cu totii purtatorii unor comori ascunse, spune Elizabeth. Cautarea si descoperirea acestor nestemate, inseamna sa alegi sa traiesti creativ, cu sens. Merita sa ai o viata creativa pentru ca o viata creativa are un orizont mai larg, este o viata mai fericita si de o mie de ori mai interesanta. Sa traiesti in felul acesta, dand la iveala necontenit si cu incapatanare nestematele ascunse in tine, este o arta in sine.
Cu totii avem nevoie de o activitate care ne situeaza dincolo de lumesc si care ne scoate din rolurile noastre deja stabilite si constrangatoare. Avem nevoie de ceva care ne poarta atat de departe de noi insine, incat uitam sa mancam, sa tundem gazonul, sa purtam pica dusmanilor, sa neglijam framantarile cu privire la lipsa increderii in sine. Rugaciunea o poate face, sportul, munca in folosul comunitatii o pot face. Ideile ispirate o pot face. Iata viziunea autoarei in privinta ideilor:
Ideile sunt vii?
Cred ca planeta noastra nu e locuita doar de animale, plante, bacterii si virusi, ci si de idei. Ideile sunt o forma de energie fara corp fizic. Sunt complet separate de noi dar pot interactiona cu noi, chiar daca intr-un mod straniu. Ideile sunt manate de un singur impuls: sa se manifeste. Si nu se pot manifesta in lumea noastra decat colaborand cu un partener uman. Prin urmare ideile petrec o eternitate rotindu-se in jurul nostru, in cautarea unor parteneri disponibili. Cand o idee crede ca a gasit pe cineva care ar putea s-o aduca in lume, de exemplu pe tine, iti va face o vizita. Va incerca sa-ti atraga atentia. De cele mai multe ori nu vei baga de seama. Probabil pentru ca esti atat de preocupat de propriile drame, nelinisti, griji, nesigurante si indatoriri, incat nu esti deschis sa primesti inspiratia. Ideea va incerca sa-ti atraga atentia pentru cateva clipe, poate pentru cateva luni sau chiar ani. Dar daca isi va da seama ca esti orb la mesajele ei, se va indrepta spre altcineva… Cand vine vremea lor, ideile se ivesc in diverse locuri, asa cum rasar violetele primavara Trebuie doar sa le spui: sunt aici!
De ce este important sa ascult glasul ideilor creative care imi dau tarcoale? Pentru ca, daca nu creez in mod activ ceva, atunci distrug in mod activ ceva (pe mine insami, o relatie sau linistea mea sufleteasca), afirma autoarea.
Care sunt ingredientele unei vieti creative?
Creativitatea in viata inseamna curajul de a porni pe un drum nou, indiferent de ce spun sau fac ceilalti. Recomandarea autoarei este: Scoate la iveala ce este in tine, fie ca urmeaza un esec sau un succes. Fa-o indiferent ca produsul final e lut sau aur. Fa-o indiferent daca oamenii te iubesc sau te urasc. Fa-o indiferent daca oamenii pricep sau nu…
Creativitatea inseamna perseverenta in ceea ce ti-ai propus sa faci. Indiferent de ceea ce urmaresti, indiferent de ceea ce cauti, indiferent de ceea ce crezi, fii atent sa nu renunti prea repede. Ceva terminat este mai bun decat ceva bun! Simplul fapt de a termina ceva este in sine o realizare onorabila.
Creativitatea inseamna sa vezi oportunitatile, nu esecurile. Orice ai face, incearca sa nu zabovesti prea mult asupra esecurilor tale. Nu trebuie sa faci autopsia propriilor catastrofe. Nu este nevoie sa cunosti semnificatia fiecarui lucru. Marturiseste-ti dezamagirea, accept-o asa cum este si treci mai departe la urmatorul proiect. Daca nu poti face lucrul pe care-l vrei, ocupa-te de altceva. Fa ceva! Fa orice!
Creativitatea vine din curiozitate, nu din pasiune. Curiozitatea este adevarul si calea vietii creative, nu pasiunea. Pasiunea te face sa divortezi, sa-ti vinzi proprietatile, sa te razi in cap si sa te muti in Nepal. Curiozitatea iti cere mult mai putin. Iti cere sa intorci capul un pic si sa te uiti la ceva mai indeaproape.
Creativitatea este calea celor indrazneti. Frica este plictisitoare, este un cantec cu un singur cuvant: STOP. Este mai ferice sa duci o viata calauzita de curiozitate si indrazneala, decat de constrangere si teama…
Creativitatea este magie. Inspiratia este intalnirea cu divinitatea. Este un har oferit celor curajosi, curiosi, perseverenti si optimisti.
Ce nu este creativitatea?
Creativitatea nu este un artist damnat. Secole de-a randul creativitatea a fost asociata cu suferinta si durerea geniilor. Elizabeth afirma ca nu este nevoie de martiri. Fara sange n-ai parte de glorie? De cand a devenit creativitatea un concurrs de suferinta?
Creativitatea nu cere perfectiune. Perfectionismul ii impiedica pe oameni sa-si duca la bun sfarsit opera. Adesea ii impiedica sa o inceapa. Desi de multe ori perfectionismul se deghizeaza in virtute, eu cred ca este doar versiunea elitista de lux a fricii. Cred ca perfectionismul este frica impopotonata cu pantofi excentrici si haina de nurca, pretinzand ca e eleganta, cand de fapt e doar ingrozita. Fiindca sub poleiala sclipitoare, perfectionismul nu e nimic altceva decat o adanca angoasa existentiala care afirma la nesfarsit: Nu sunt destul de bun si niciodata nu voi fi destul de bun…
Creatia nu este copilul tau, eventual tu esti copilul ei. Creatia este un suvenir de care te bucuri atunci cand il vezi/traiesti. Este cava care te ajuta sa cresti, sa experimentezi, sa devii mai bun, sa te maturizezi.
Mi-a placut si asta:
La 20-30 de ani ne petrecem timpul incercand din rasputeri sa fim perfecti, fiindca ne ingrijoreaza foarte tare ce gandesc oamenii despre noi. Apoi ajungem la 40-50 si incepem sa fim liberi in sfarsit, fiindca hotaram ca ne doare in cot de ce gandeste lulme despre noi. Insa complet liber n-o sa fii pana n-ajungi pe la 60-70 de ani cand intelegi in sfarsit urmatorul adevar eliberator: oricum nimeni nu s-a gandit vreodata la tine. In general oamenii nu se gandesc decat la ei insisi.
Fii cu bagare de seama atunci cand iti intalnesti eroii. S-ar putea sa fie extrem de dezamagitor!
Carte
Mananaca, roaga-te, iubeste
Este titlul unei carti scrise de americanca Elizabeth Gilbert. Cel mai popular dintre cele 10 titluri pe care le-a publicat scriitoarea, de-a lungul timpului. Cartea este scrisa sub forma unui jurnal autobiografic. Pe scurt, Elizabeth se afla in cea mai neagra perioada a vietii ei. Divortata, dupa o noua relatie esuata, secatuita fizic si emotional, renunta in cele din urma la gandul sinuciderii si alege sa o ia de la capat in mod diferit. Si pentru ca nu mai vrea sa fie casatorita, nu-si doreste copii, nici o casa in care sa se piarda, hotaraste sa plece prin lume in cautarea sensului si a sinelui sau autentic. Voiam placerile lumii si transcendenta divina – cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam echilibrul intre frumos si bun. As vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu. Cu aceste dorinte in minte si in suflet, alege ca destinatii Italia, India si Indonezia.
Drumul placerii – Italia
Elizabeth si-a dorit dintotdeauna sa invete italiana. I se pare o limba poetica. Ii dau dreptate pentru ca italiana moderna de astazi este florentina din secolul XIV, secol care l-a oferit lumii pe Dante. Nici o alta limba europeana nu se poate mandri cu o origine atat de poetica, spune ea. Nu-i de mirare ca se inscrie la cursuri, isi cumpara jurnale si carti, se straduieste sa invete zilnic cuvinte, carora le gaseste si sensuri mai adanci. De exemplu attraversiamo. A traversa strada in contextul experientei persoanale, inseamna a traversa dincolo de starea ei nefericita din prezent, spre regasire si liniste.
Si mie imi place italiana. Are un ritm debordant care vine odata cu vorbele, in cascada. Mi-a placut o expresie pe care Elisabeth a tinut sa o remarce in carte: amica stretta. Stretta inseamna de fapt stramta, ca si cum ai spune despre o haina ca este stramta. Deci, in Italia, un prieten apropiat este o persoana care poate fi lipita de piele. Nu-i asa ca vorbele nu sunt doar simple cuvinte?
Dar Elizabeth alege sa traiasca o vreme in Italia si din alt motiv decat limba dantesca. Vrea sa-si recapete pofta de viata si placerea de a manca: pizza, paste, branza, sparanghel, gelato, ciocolata etc. Intr-o ocazie pleaca la Napoli, doar ca sa manance cea mai buna pizza din lume la Pizzeria lui Michele. Placerea de a manca din acea delicatese o face sa exclame, lingandu-se pe degete: pizza asta imi place atat de mult incat am ajuns sa cred ca si ea ma iubeste la fel… Sigur ca placerea asta gastronomica pe care am simtit-o si noi, muritorii de rand, isi cere obolul. La sfarsitul perioadei de sedere in Italia, pofticioasa Elizabeth este nevoita sa-si cumpere o pereche de blugi, cu doua numere mai mari. Partea buna este ca nu pare sa fie deranjata de asta.
In cautarea spiritualitatii – India
Totul a inceput cu o rugaciune pe podeaua din baie. Atunci l-am intrebat pe Dumnezeu ce sa fac, spune Elizabeth. Cateva luni mai tarziu stie sigur ca Dumnezeu (divinul din ea?) a trimis-o intr-un ashram indian sa invete de la un profesor (guru) calea salvarii. Oare aceasta calatorie spirituala o va ilumina astfel incat sa prinda sensul cel mai profund al existentei ?
In India vin oameni cu vieti distruse, care au pierdut totul. In ultima vreme, vin tot mai multi occidentali pentru care crestinismul nu mai este relevant. Vin sa mediteze, sa invete sa taca si sa asculte, sa-si disciplineze gandurile si sa-L intalneasca pe Dumnezeu…
Elizabeth se straduieste sa-si tina gandurile in frau in timpul meditatiilor dar nu-i prea reuseste. Simte ca n-are darul devotiunii. O oboseste mai ales Guru Gita, o litanie cu multe strofe care se canta in miez de noapte. Trebuie sa inveti sa-ti alegi zilnic gandurile, la fel cum iti alegi zilnic hainele, ii spune Richard din Mexic, un tip cu trecut tumultos care-i tine companie si o tachineaza din cand in cand. Cand am citit asta, mi-am imaginat cum ar fi sa poti lua gandurile de guler si sa le ridici in sus din locul lor confortabil, sa le scuturi putin si sa le trimiti la plimbare. Iar in locul ramas gol sa inviti doar gandurile salvatoare si mobilizatoare.
Reusesti asta, spun initiatii doar daca respecti cu strictete programul din ashram. Ziua incepe la ora 3 din noapte cu Guru Gita, continua cu munca pe sectoare, apoi incep meditatiile. Ore intregi de contemplare in tacere, fara sa poti iesi din ghearele propriei tale minti. In urma acestor experiente repetitive, ti se poate intampla un singur lucru, spun initiatii: sa descoperi cine esti cu adevarat. Se pare ca lui Elizabeth nu prea i-a reusit asta in India dar mai are o sansa…
Iubirea vindeca tot – Indonezia
Reintalnirea cu Ketut, taumaturgul indonezian a fost o profetie facuta cu cativa ani in urma. Te vei intoarce in Bali, i-a spus acesta si vei gasi aici linistea de care are nevoie sufletul tau. Se pare ca vraciul a avut dreptate de vreme ce Elizabeth a gasit aici, nu doar linistea ci si iubirea pe care o pierduse. Singura modalitate de a vindeca o inima sfasiata este increderea. Vei iubi iarasi! Deschide inima! Cand minunea s-a intamplat, brazilianul Felipe era in preajma, gata sa i-o ofere pe tava pe a lui…
Dupa ce a primit darul iubirii a fost in stare sa zambeasca cu sufletul, cu mintea si cu ficatul, asa cum a indemnat-o Ketut. Cred ca un ficat care zambeste nu poate fi mancat, asta apropo de zicala populara: mi-ai mancat ficatii! Daca ma intrebati cum poti sa zambesti cu ficatul nu stiu acum sa raspund, nici Ketut nu ne spune mai mult. Dar am putea incerca niste raspunsuri…
Cand zambesti altora cu toata fiinta ta, le poti vedea si nevoile. De pilda Elizabeth nu ezita sa dea curs indemnului launtric de a-i cumpara o casa lui Wayan, din donatiile facute de prieteni. Altruismul manifestat pentru o femeie divortata care isi creste singura doi copii, ii aduce un plus de bucurie si recunostinta in suflet. Asa cum singura constata, cand te ajuti pe tine, ii ajuti si pe altii (tutti). Dupa parerea mea, si invers e valabil : cand ii ajuti pe altii, te ajuti in primul rand pe tine…
Dupa aproape un an de hoinarit prin lume, dar si dupa calatoria spirituala spre sinele sau autentic, Elizabeth se intoarce acasa fericita, sanatoasa si echilibrata. Concluzia ei: m-am salvat singura. Cum? Indraznind sa fac ceva diferit, pentru ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.
Epilog
Dupa ce am citit povestea asta aureolata de succes, dupa ce am vazut ecranizarea ei aici, am ramas cu o mare dorinta. Si eu (poate si voi) as vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu. Intr-un fel am niste raspunsuri, pe alocuri diferite de ce am descoperit aici. Totusi parca ar mai fi ceva care-mi scapa…
Carte, dezvoltare personala, Psihologie
Prietenia intre oportunitate si responsabilitate
Se spune adesea ca iubirea este totul in viata caci, daca dragoste nu e, nimic nu e. Cred insa ca exista pe lume ceva mai trainic si mai pretios decat dragostea. Este vorba despre prietenie. In timp ce dragostea poate scadea in intensitate cu timpul sau se poate pierde cu totul, prietenia adevarata este pe viata si continua sa aduca implinire in toate aspectele vietii unui om.
E drept ca astazi termenul a devenit ambiguu, un reper generic. Cineva ti se adreseaza cu apelativul acesta, desi relatia voastra este in realitate, formala. Tu insuti te poti raporta la o persoana pe care o pretuiesti, ca la un prieten dar sa constati ca aceasta te numeste amic (adica ceva mai putin decat un prieten). Dincolo de cuvinte se afla insa fondul. Cine are prieteni adevarati (o constructie pleonasmica?) este un om fericit.
Am in biblioteca o carte pe care am citit-o candva si pe care am rasfoit-o din nou pentru articolul de fata. Se numeste Prieteni esentiali si este scrisa de americanul Tom Rath, autor de carte si presedinte al grupului de Cercetare si Consultanta Gallup pentru lideri din intreaga lume. Tom a coordonat la un moment dat studii ample (sute de mii de subiecti chestionati si intervievati) si de durata (circa 10 ani) pe tema prieteniei, realizand un istrument de lucru cu ajutorul caruia a evaluat relevanta prieteniilor. Ce primim si ce oferim intr-o relatie? Cat de important este acest schimb? Cati prieteni ar fi de dorit sa avem ?
In urma acestor cercetari, analize si meta-analize, autorul a constatat ca pentru a ne simti protejati si impliniti avem nevoie de, cel putin, 4 prieteni. Acestia ar trebui sa joace diferite roluri (8 la numar), astfel incat impactul in viata noastra sa fie maxim. Iata care sunt tipurile de prieteni care garanteaza satisfactia si implinirea personala a oricarui om:
Opt prieteni esentiali:
- Constructorul mai poate fi numit si Motivatorul. El este cel care te incurajeaza sa investesti in dezvoltarea ta personala, care te ajuta sa-ti gasesti punctele forte si sa devii eficient si productiv.
- Suporterul este prietenul care te pune in valoare, iti asigura spatele, te accepta asa cum esti. El este alaturi de tine cand treci prin dificultati dar este la fel de prezent cand ai succes, bucurandu-se de realizarile si fericirea ta.
- Colaboratorul este acea persoana cu care impartasesti valori si interese similare: un hobby, aceeasi pasiune pentru sport, religie, profesie, orientare politica, carti, muzica, etc. Poti gasi in colaborator un prieten de cursa lunga.
- Camaradul este o persoana care se afla tot timpul langa tine, indiferent de circumstante. Daca esti intr-o situatie neplacuta sau ai un eveniment important, cauta-ti camaradul…
- Mediatorul este un fauritor de punti care te ajuta sa cresti, mijlocind relatia ta cu persoane noi. Ai nevoie de un job nou, un doctor, un instalator, mediatorul te indreapta in directia potrivita.
- Optimistul este prietenul caruia i-a suras soarele in ciuda faptului ca nu-l vede pe cer. Optimistii te invioreaza, iti transmit energie, buna dispozitie, dragoste de viata etc
- Mentorul este persoana care te ajuta sa-ti extinzi orizontul gandirii, sa cunosti oameni, culturi, idei noi. El stie sa puna intrebari semnificative, sa te faca sa vezi lucrurile intr-o lumina noua. Dialogul cu mentorul te va imbogati si-ti va oferi perspectiva imaginii de ansamblu.
- Ghidul intervine in situatiile dificile, cand te afli la o rascruce de drumuri si nu nu stii ce decizie sa iei. O privire obiectiva, o analiza pro si contra, te vor ajuta sa depasesti cu succes momentul si sa te indrepti spre destinatia potrivita.
Prietenul cel mai bun, un mit?
De regula asteptam ca prietenul nostru cel mai bun sa intruneasca toate aceste 8 roluri. Ar fi ideal, nu neaparat de dorit. Diversitatea si unicitatea persoanei sunt atribute care ne fac sa venim cu picioarele pe pamant. E clar, prietenii nu sunt perfecti iar prietenul cel mai bun este mai degraba, cel preferat. Cheia aici este sa cunoastem zonele in care prietenii nostri detin cel mai mare potential. Vom sti atunci ce rol joaca in viata noastra si ce asteptari putem avea de la ei…
Pe de alta parte, sa nu uitam ca asteptarile sunt reciproce. Prietenul suporter, camarad sau mentor, are nevoie la randul lui de tot atatia prieteni care sa-i fie aproape. A da si a primi reprezinta un schimb de energie si resurse care se inmultesc pe masura investitiei. Asadar prietenia este oportunitate dar si responsabilitate…
Ceva practic pe final
Identifica prietenii din viata ta. Sunt 4 sau mai multi? Regasesti in ei rolurile esentiale descoperite de studiile lui Rath? Dar tu, ce fel de prieten esti? Ce rol dintre cele enumerate mai sus, ti se potriveste mai bine?
Pentru iubitorii de carte: Prieteni esentiali a vazut lumina tiparului in 2006 la New York. In 2008 a fost tradusa in romaneste la editura ALFA din Bucuresti. Autorul cartii este Tom Rath, presedinte al grupului de Cercetare si Consultanta Gallup, membru in comitetul VHL.org, o organizatie dedicata cercetarilor din domeniul cancerului si ajutorarii pacientilor. Tom Rath este si autorul bestseller-ului How full is your bucket, tradus si in romaneste sub titlul, Cat de plina ti-e galeata?
Ultimele comentarii