Mama, tu unde erai atunci

Cartea asta este una dintre cele mai valoroase si bine scrise carti pe care le-am citit vreodata. Este adresata publicului larg, desi, din punctul meu de vedere, este o lectura obligatorie pentru toti profesionistii din domeniul sanatatii mintale. Am apreciat claritatea, cursivitatea, structura dar si profunzimea acestei carti. De fapt, este o calatorie de vindecare personala, cu exercitii practice si introspectii care raman in mintea cititorului mult timp dupa lectura.

In ce ma priveste, citind cartea, cu creionul si carnetul de lucru in mana, mi-am  clarificat si structurat mai bine teoria cu privire la Rana de Atasament, mi-am notat idei valoroase, am intocmit liste, am facut exercitii in doua sensuri: unul personal si altul legat de lucrul cu clientii. Intamplator sau nu, am in terapie un astfel de caz iar lectura acestei carti mi-a furnizat un protocol de lucru extrem de util in privinta temei enuntate.  

Cartea este prea complexa si profunda ca sa ma inham la un rezumat aici, vreau doar sa scot in evidenta cateva idei valoroase pentru cei care au fost trigaruiti de acest titlu provocator. Asadar,

Ranile din copilarie nu vin doar din abuz explicit ci si din absenta emotionala a ingrijitorului primar (de regula, mama). O mama poate fi prezenta fizic, poate raspunde unor nevoi imediate dar indisponibila emotional pentru copil. In timp, copilul invata sa-si suprime nevoile si emotiile pentru a pastra relatia. Se petrece un soi de adaptare creativa care il ajuta pe copil sa supravietuiasca d.p.d.v. emotional. Implicit, se dezvolta tipare de supravietuire, precum: autonegare, perfectionism, conformism, opozitionism etc.

La maturitate, Rana Neglijarii Emotionale produce dificultati relationale, stima de sine scazuta, sentiment de gol interior, sentimente de inadecvare etc. Dar cea mai mare problema, in acest caz, o reprezinta pierderea conexiunii. In consecinta, ceea ce are de facut un adult neglijat emotional in copilarie este repararea conexiunii, nu invinovatirea mamei, care, cel mai probabil, continua cercul vicios al ranei de maternaj din propria poveste de viata.

Vindecarea incepe cu recunoasterea si validarea propriei experiente in relatie cu mama. Apoi, este nevoie de a procesa experienta, de a comunica deschis, de a pune limite, dar si de a trece prin doliul pierderii Mamei Bune, si reconfigurarea unei Mame Suficient de Bune care sa inlocuiasca pierderea initiala.

Daca simti ca ai o Rana de Atasament Matern care inca doare, urmatoarele afirmatii, te-ar putea ajuta:

• Nevoile tale emotionale au fost reale, chiar daca nu au fost intampinate in mod adecvat, la vremea potrivita.
• Absenta conexiunii emotionale  nu a fost din vina ta. In consecinta, nu esti defect, nici rau intentionat. Pur si simplu, ai invatat sa te adaptezi pentru a supravietui.
• Nu trebuie sa-ti minimalizezi sau idealizezi trecutul pentru a-ti proteja parintii. A privi onest la trecut este esential pentru vindecarea ranii de atasament.
• Poti fi conectat cu tine si cu ceilalti, chiar daca in trecut ai simtit ca nimeni nu era prezent pentru sustinere emotionala.
• Exista speranta de conexiune reala in relatiile tale actuale daca iti doresti cu adevarat acest lucru. Un partener/prieten/adult hranitor precum si un profesionist te pot ajuta in acest sens.
• Astazi esti adult iar din aceast rol iti poti asuma un viitor mai bun. Poti incepe cu lectura acestei carti. Sigur te va ajuta sa incepi calatoria conexiunii reale cu tine si cu ceilalti. Pe alte premise, cu sanse reale de castig. Succes!