Ora inimii

Am citit Ora inimii, de Yrvin si Benjamin Yalom in doua dupa-amieze. O lectura usoara, placuta si utila, care are darul de a te tine prins in cele 22 de povesti terapeutice dar si dincolo de ele. Acolo unde vezi stradania unui nonagenar de a lasa mostenire ce a invatat, de a da un imbold fiului cel mic in a-i duce mai departe mostenirea dar, mai ales, de a fi vulnerabil si onest cu sine si cu cititorii sai. Caci, memoria ii slabeste, amintirile revin cand vor ele iar terapia pe care o practica de 70 de ani nu mai este ce a fost odata.

In Ora inimii, Yalom isi incepe povestile terapeutice vorbind despre sine, mai exact cum este o zi din viata unui terapeut foarte batran. Momentul ales este dramatic deoarece sotia lui, pe care a cunoscut-o la 14 ani, este bolnava de cancer in stadiu terminal. Iar el este anxios, cu crampe in picioare si insomnic. Daca mai adaugam la asta si restrictiile din cauza Covid si faptul ca are doar doi pacienti pe care ii va vedea pentru ultima oara, avem un tablou complet al unei zile deloc promitatoare.

Si totusi, acceptarea declinului nu-l scoate din scena ci il provoaca la un proiect nou, acela de a oferi o singura sedinta de terapie doritorilor din intreaga lume. Intalnirile alese pentru publicare sunt atat de frumos impletite cu gandurile, ezitarile si preocuparea de a fi de folos ale autorului, in aici si acum, incat acest lucru il apropie de cititor mai mult ca oricand. Cel putin, eu asta am simtit parcurgand paginile cartii.

Irvin isi permite sa se adapteze conditiei fragile, a pierderii sotiei si a Pandemiei, creand un sens nou care il mentine viu si treaz la lumea lui interioara conectata cu lumea celuilalt, pentru care are un respect si o compasiune vadite. Este atat de sincer si deschis incat isi permite sa se autodezvaluie, sa inverseze rolurile, sa aduca in lume notitele facute pe marginea cazurilor, ba chiar sa le si trimita din greseala clientilor, asa cum s-a intamplat cu Rose, o pacienta cu care a avut o sedinta dezamagitoare. Toate acestea din nevoia de conectare si de a crea relatii profund vindecatoare …

Dincolo de stangaciile varstei si de indoielile unui batran cu memoria scurta, Yalom ramane un monument al psihoterapiei moderne. Este cel care a revolutionat domeniul prin crearea terapiei existentiale, cel care a avut curajul sa foloseasca autodezvaluirea ca metoda de lucru in terapie (lucru puternic interzis de mostenirea freudiana), cel care a valorizat si subliniat rolul relatiei terapeut/pacient in procesul de vindecare, cel care a daruit lumii manuale si carti care l-au facut celebru in intreaga lume.

Dar oare mai are Dr. Yalom ceva de oferit acestei lumi, la cei 93 de ani ai sai? Ei bine, da. Se pare ca ne va surprinde cu inca o carte dar pana la lansarea ei este decis sa raspunda intrebarilor cititorilor sai, provocare lansata zilele trecute de fiul sau, Benjamin pe Facebook si pe alte retele sociale.

Privind in urma la cariera impresionanta a acestui om intelegi de ce nu are regrete si de ce nu se grabeste sa plece dincolo. Simte ca mai are ceva de spus iar scopul asta il tine treaz si energic. Chapeau!