Antiparenting

Cred ca s-au scris destule recenzii patimase despre Antiparenting, cartea scriitorului si ieromonahului Savatie Bastavoi. Probabil ca patima a fost asumata de autor, de vreme ce  acesta anunta abrupt si manifest, inca din titlu, ca se opune parenting-ului, pe care nu se sfiieste sa-l numeasca teoria chibritului, o secta desprinsa din pedagogie, un produs de marketing, o moda nefericita, un bau-bau al parintilor care traiesc cu frica de a nu gresi, uneori cu isteria sau paranoia induse de promotorii omului de tip nou, care schimba ordinea fireasca, rastoarna valorile moral-traditionale, blameaza parintii, distruge copiii si bunul mers al unei societati globale aflate in decadenta si confuzie.

Asa cum ne asteptam, curentul Antiparenting (exersat mai intai pe forumuri urmarite de mii de useri) demonizeaza Parenting-ul, facandu-l raspunzator pentru lipsa de sens a generatiei X (copii nascuti dupa 1984), pentru escaladarea emotiilor/instinctelor (vezi furia in cazul tantrumului la copiii mici), pentru inmultirea cazurilor de autism, depresie si anxietate, pentru individualism (dispretul fata de semeni si preocuparea egoista a individului pentru hedonism), auto-suficienta, lene, razvratire, aroganta si narcisism, ridicate astazi, nefiresc, la rang de virtuti.

De ce parenting-ul este rau, potrivit antiparenting-ului:

• Parenting-ul aseaza in centrul universului, copilul facand din el un mic tiran in jurul caruia se invart parintii, bunicii, bonele, educatorii etc. Astazi parintii asculta de copii si nu invers, cum te-ai astepta sa se intample.
• Parenting-ul blameaza conditia de parinte. Acesta trebuie sa fie perfect, sa-i satisfaca toate capriciile copilului. In contextul in care mamele au devenit unelte de munca iar sarcina este vazuta ca o boala ce trebuie imediat tamaduita, aparitia copilului, cu toate nevoile care asteapta sa-i fie implinite, induce stres si vinovatie…
• Parenting-ul nu priveste cu ochi buni ascultarea, modestia, bunavointa, cumintenia copiilor, in timp ce iubirea de sine, trufia, obraznicia, neascultarea, prostia sunt vazute ca virtuti, constata autorul
• Normalul a devenit anormal si invers. Datorita paranoiei si isteriei create de parentologi, parintii induc crizele de tantrum la copiii mici si asista pasiv la accesele de furie ale acestora, considerandu-le ca fiind normale si chiar necesare pentru dezvoltare.
• Parenting-ul suprima competitia si autocontrolul, promovand uniformizarea copiilor pentru a nu li se distruge stima de sine. Ei devin astfel idealisti, cu o imagine de sine supra evaluata si total nepregatiti pentru viata reala care presupune totusi competitie si norme bine reglementate socio-cultural
• Parenting-ul mizeaza pe libertate totala si autonomia copilului, in detrimentul dependentei si a limitelor, o alegere care ii creste pe copii nesiguri, cu o vointa slaba si cu simtul responsabilitatii atrofiat.
• Crearea omului de tip nou este un obiectiv major al formatorilor de opinie, inclusiv al parentologilor. Ori omul nou nu mai are limte de gen, se poate inmulti fara procreere, prin cumpararea unui copil de la un semen al sau, lovind astfel la temelia firescului si a familiei traditionale
• Potrivit parentingul-ului, fiecare om este liber sa-si fabrice propria religiozitate si fiecare este un fel de Dumnezeu care sta tot timpul in templul numit internet. E ca si cum Parentingul se razbuna pe Dumnezeu prin copii, afirma autorul.

Ce propune antiparenting-ul?

• Antiparenting-ul ne trimite la principii si valori morale, ne vorbeste despre firescul relational si de traditionalul ritualizat.
• Antiparenting-ul vrea sa ne convinga de faptul ca stilul autoritar este eficient si ca intotdeauna copiii sunt cei care trebuie sa asculte de parinti si nu invers.
• Antiparenting-ul sustine ca orice incercare de a intemeia un nou cod de comportament uman este o tentativa de alterare a firii umane, un razboi ideologic, care are un singur scop: controlul asupra omului si transformarea lui in fiinta capabila de munca si consum, un obiect de procurat placeri si profit material.
• Contextul si moda nu schimba natura umana, care ramane constant axata pe aceleasi nevoi si principii de vietuire, atrage atentie autorul. Nevoia de baza ramane educatia care trebuie sa creeze omul spiritualizat/duhovnicesc (superior omului de tip nou, fricos si plapand), mai putin dependent de emotii si care si-a invins patimile trupului
• Ceea ce il face pe om sa se deosebeasca de regnul animal este educatia. Prin educatie copilul se simte protejat, deoarece isi poate infrana instinctele.
• Antiparenting-ul sustine ca a fi parinte este o conditie naturala care presupune nu doar o grija fireasca fata de copil, ci si o ascutire a simturilor in raport cu nevoile propriului copil, o sensibilitate pe care niciun set de solutii oferite de parentologi nu le pot inlocui.
• Antiparenting-ul vede maternitatea ca pe un instinct, in timp ce paternitatea este o conditie de ordin spiritual. Relatia dintre tata si copil este una spirituala care se exprima prin ascultare si transmiterea valorilor.
• Cea mai profunda nevoie a copilului este aceea de a fi intr-o comuniune de iubire. Copilul se simte fericit cand este indrumat in iubire. Daca va iubiti copilul, daruiti-i cel mai scump cadou: iubiti-va intre voi, ne indeamna autorul
• Copilul se afla intr-o stare pura, aude gandurile si percepe emotiile, cu toata intensitatea. Copilul va deveni partea vazuta a gandurilor tale!
• Limitele de gen sa fie clar delimitate. Baiatul sa fie invatat sa fie barbat iar fetita sa fie pregatita sa fie femeie
• Fara legatura cu Dumnezeu, omul nu poate deveni mai mult decat el insusi, oricat de mult s-ar concentra si purifica. Astfel, metodele si sfaturile parentologilor nu au niciun efect pozitiv, dimpotriva le fac mai mult rau copiilor si parintilor, etc

Argumentele contraparenting-ului sunt filosofice, altele ideologice, intuitive, cele mai multe, moral religioase. Le puteti descoperi si analiza in detaliu, citind cartea.

Cateva consideratii personale.

Cred ca era nevoie de un anticurent care sa echilibreze parenting-ul actual, devenit, pe alocuri paranoic. Asa cum minimalismul a aparut ca reactie la consumerism, sau cum veganismul a aparut ca reactie la mancarea hiper calorica, tot la fel antiparenting-ul este o reactie la prea mult parenting (dupa secolul parintelui am intrat in era copilului). Dilema mea este, de ce astfel de curente vin in extremis si nu se situeaza undeva la mijloc, astfel incat sa balanseze excesele!?

Apreciez Parenting-ul (literatura/psihologia din spatele lui) pentru ca informeaza, problematizeaza, cerceteaza, ofera explicatii si solutii. Sigur, nu inseamna ca acestea sunt litera de lege. Inseamna doar ca eu, ca parinte sunt informat si pot discerne, potrivit propriilor principii si valori, ce anume i se potriveste copilului meu si ce nu. Pe de alta parte n-as da banii pe cursuri de parentologi din simplu motiv ca am informatia la indemana. O singura data am fost la un astfel de curs dar din cu totul alte motive decat instruirea propriu-zisa…

Subscriu la multe dintre afirmatiile autorului Antiparenting. Cum as putea contesta ideea potrivit careia cea mai mare nevoie a copilului este cea de comuniune in iubire, sau cum as putea nega rolul educatiei in formarea pentru viata si a caracterului viitorului adult? La fel, ideea dependentei omului de Dumnezeu, de Cineva atotputernic si intelept n-o consider depasita, dimpotriva veridica si datatoare de sens. Daca nu stim de unde venim si incotro mergem, care sa fie rostul nostru in lume? …

Consider ca, atat parenting-ul cat si antiparenting-ul isi au rostul lor, acela de a echilibra lucrurile pana acolo incat sa conlucreze pentru binele parintilor si al copiilor, pentru sanatatea si implinirea familiei, pentru bucuria pe care orice om merita sa o traiasca in lume…