Suntem sanatosi la minte ?

Cartea aceasta mi-a facut cu ochiul pentru ca titlul imi suna familiar. In urma cu ceva vreme, am conceput eu insami o prezentare pe acest subiect si eram dornica sa aduc imbunatatiri expunerii mele, de altfel bine primita de publicul martor. Faptul ca este scrisa de mai multi autori mi-a crescut interesul lecturii, urmand sa aflu perspective diferite asupra unui subiect care a devenit mai frecventabil datorita urgentei in care se afla sanatatea mintala din Romania.

Iata ce mi s-a parut relevant pe paginile acestei carti. Mai intai, autorii au dorit sa clarifice termenii luati in discutie, Astfel, conform OMS, sanatatea psihica este o stare de bine (autoperceput) fizic, psihic si social. Nu inseamna doar lipsa bolii, ci existenta unei stari complexe de bine si un dinamism in optimizare si dezvoltare personala (Daniel David).

Starea de sanatate psihica se refera la capacitatea de a iubi si de a munci, la adult si a se juca, la copil (Freud). Nu avem un etalon al sanatatii psihice dar ea este echivalenta cu echilibrul, spun autorii, intr-o nota simplificatoare. Idée cu care rezonez si pe care imi sprijin profesia si existenta eu insami. 

Boala psihica este un dezechilibru, o dizarmonie, un conflict care provoaca suferinta atat persoanei, cat si anturajului ei. Boala psihica provoaca atitudini extreme de genul: nu exista, este un pericol extrem, este incurabila. Iata de ce este importanta constientizarea prin educatie. Astfel vom putea face diferenta intre eustres, disteres si tulburare/boala psihica, eludand pericolul patologizarii normalitatii, de ex. 

Asa cum mentioneaza Daniel David, intre starea de sanatate si tulburarea psihica exista o zona gri a negativului. Aici intra asa-numitele probleme de viata. Ele sunt forme de stres functional (eustres) si se manifesta prin: stari de tristete pasagera, nemultumire, frustrare etc. Daca starea devine insa permanenta si creaza dificultati persoanei si familiei/grupului vorbim de distres sau/si tulburare psihica. In acest ultim caz, apelul la specialisti si la programele de sanatate mintala ar putea fi solutia salvatoare. Doar ca in Romania nu stam prea bine la acest capitol. Problemele care afecteaza sanatatea mintala in Romania sunt unele de sistem, culturale/educationale si individuale.

Sistemul de sanatate psihica din Ro este invechit si rigid, remarca unul dintre autori. Este conceptualizat intr-un model biomedical reductionist si vetust. In afara unor aziluri de bolnavi mintal si cateva sectii de specialitate in spitalele de profil, nu exista centre de tratament comunitar, asa cum exista in alte tari. In anul 2000 a fost o incercare de proiect al unui grup de initiativa, dar toate ideile au ramas in stadiu de propuneri.

Ierarhia si autoritatea, nu cooperarea definesc dominant institutiile de sanatate din tara. Sanatatea este una de urgenta, nu de preventie. Accentul este pus pe medic si nu pe pacient.

Medicina romaneasca este total divortata de Psihologie. Poate si din cauza ca, timp de 50 de ani, psihologia a fost interzisa in Ro, dar si a orgoliilor si prejudecatilor factorului de decizie institutional si politic.

Psihofarmacologia a suferit de pe urma conflictelor de interese. Nu exista consens si protocoale clare in zona afectiunilor psihice.

Societatea de astazi are un nivel crescut de violenta psihologica. Mai mult, modelul de succes al societatii este cel al Agresorului, a celui care se descurca in mod machiavelic. Valori precum blandetea, toleranta si empatia sunt considerate neimportante si chiar nedorite ; primind valente negative.

Nu exista platforme educative care sa sustina sanatatea emotionala. Libertatea este un drept universal, dar cu adevarat liber, este omul invatat a carui minte s-a luminat. (Voltaire).

Romania este o tara cu o concentrare mare a puterii (90 din 100, la nivelul UE). Avem astfel diada Agresor/ Victima in care agresorul social se descurca iar victima ramane neputincioasa, aservita intereselor agresorului.

Nevoile grupului sunt prioritare, intr-o maniera colectivista. Nu se incurajeaza individualitatea si difentierea, atribute care ar intari solidaritatea intragrup dar si deschiderea fata de cei din  afara grupului.

Evitarea incertitudinii duce la teama fata de viitor si genereaza mecanisme defensive, conspirative si cantonarea in trecut.  

Exista in Romania un analfabetism social, prin promovarea si adoptarea unor modele indoielnice. Raul a devenit o banalitate care nu ne mai deranjeaza. Cultura in sine a devenit nesanatoasa si fara repere.

Credintele din mentalul colectiv romanesc sunt foarte bine evidentiate prin proverbele si aforismele vehiculate in folclor. De exemplu, ‘sa moara si capra vecinului’ ne arata cat de resentimentari suntem. ‘Capul plecat sabia nu-l taie’  remarca obedienta de a nu iesi din rand, de a nu te revolta, ci de a suporta orice, cu stoicism. ‘Fa-te frate cu dracul pana treci puntea’ indeamna la renuntarea valorilor personale pentru un anumit scop, fie el si nobil. ‘Dupa mine, potopul’ dezvaluie dorinta de a avea cat mai mult pentru sine. Romanul vrea sa aiba, nu sa fie, cu atat mai putin sa devina. Aforismul, ‘cine se scuza, se acuza’ induce ideea ca scuza nu este buna si induce sentimente gratuite de vinovatie. ‘Cand nu mai poti, mai poti putin’ ne face supravietuitori, dar nu traitori ai vietii etc.

In plan individual, taram dupa noi o mostenire a comportamentelor sociale de abuz psihologic si lipsa de empatie. Trauma se vrea a fi uitata, negata, ingropata, reprimata. ‘Suntem multi distrusi de aceea ne este greu sa convietuim unii cu altii.’  

Pastram mesajul fricii, in loc sa il cultivam pe cel al empatiei si tolerantei. ‘Cu cat esti mai asertiv si mai capabil de empatie, cu cat ai o lume interioara mai bogata cultural si intelectual, cu atat starea ta de sanatate psihica va fi mai buna.’

Ne sperie perspectiva imprevizibilului. De aici, anxietatea de asteptare a unei catastrofe (eco-anxietate) si conspirationismullegat de evenimentele sociale, politice sau economice.

Suntem tributari fricii de a nu fi etichetati nebuni (tratamentul psihiatric este vazut ca o forma de pedeapsa) si ne este rusine cand suntem confruntati cu probleme emotionale. Dependenta de celalalt prin nevoia de control este un mecanism de aparare in fata anxietatii si a durerii proprii.  

Avem o capacitate de idealizare si iluzionare prin solutii propuse de diversi pseudo-specialisti (de genul, 5 pasi pentru a rezolva …). Devenim astfel agenti ai pasilor pierduti, intrebandu-ne ce am ratat de nu ne-a iesit rezultatul dorit. 

Din punct de vedere psihanalitic, traim o regresie care ne face sa functionam inconstient prin imitarea modelelor primite in familie. Drept consecinta, mandatul intergenerational pe care il are generatia actuala este de a duce mai departe visurile, sperantele neimplinite ale familiei si a repararii traumelor lor, nu neaparat dezvoltarea personala.

In concluzie, sanatatea mintala a romanilor se afla intr-o criza profunda. Avand in vedere ca nimic nu este posibil fara sanatate mintala, reforma in acest domeniu ar trebui sa devina o urgenta, in Romania. (in ultimii 15 ani, nr celor afectati mintal a crescut intre 50 si 500%, iar depresia la tineri sub 18 ani a crescut cu 67% in perioada 2020-2021).

Solidaritatea ar trebui sa devina  o valoare imperativa, caci nu ne putem salva decat impreuna. Iar acest impreuna implica o atentie speciala acordata celor vulnerabili, conchid autorii.