Rana de Atasament

Din punctul meu de vedere,  Teoria Atasamentului este Regina Psihologiei. Nu doar pentru ca este foarte bine documentata prin studii si cercetari, ci si pentru ca are o relevanta practica de necontestat. Astfel, daca intelegi propriul tip de atasament, vei avea raspunsuri legate de lumea relatiilor tale dar si a calitatii vietii pe care o traiesti.

Daca in trecut atasamentul era privit printr-o lentila determinista, astazi aflam ca acesta poate fi dobandit, in cazul in care ai avut ghinionul sa te pricopsesti cu unul insecurizant, in copilarie. Asta este si vestea buna pe care o aduce autoarea cartii, Gwénaelle Persiaux, in cartea Rana de Atasament. Dar inainte de a intra in detaliile acestei noi teorii, autoarea sintetizeaza caracteristicele celor patru tipuri de atasament, asa cum sunt ele cunoscute in literatura de specialitate.

Atasamentul securizant (50-60% din populatia globului) este comparat de autoare cu o mina de aur si cu  fundatia unei case. Continuand in nota comparativa, acesta se construieste ca o prajitura cu foi, gratie mai multor persoane care graviteaza in jurul copilului, manifestand grija, protectie si iubire. Figura centrala de atasament securizant este intotdeauna cineva mai puternic si mai intelept, catre care se intoarce copilul atunci cand se simte in pericol sau se afla in dificultate. Atasamentul sigur constituie o baza de siguranta pentru a explora lumea. Se poate detasa/desprinde/indeparta doar cel care a fost atasat in siguranta.

Atasamentele insecurizante sunt de tip anxios, evitant si dezorganizat. Stilul anxios, cunoscut si ca stil ambivalent sau fuzional este caracteristic persoanelor care au o mare nevoie de apropiere, ca sa se simta linistite si in largul lor (20% din populatia generala). Tipul anxios isi procura sentimentul de siguranta din exterior. Dependent afectiv, isi doreste relatii exclusive, astfel incat construieste scenarii catastrofale cand partenerul, prietenul sau colegul se indeparteaza. Apar reprosuri sau/si distantare rece. Este ingrijorat si ruminativ. Cu stima de sine scazuta. Critic cu sine si cu altii. Se manifesta astfel din cauza ca a crescut cu parinti inconsecventi, coplesiti de propriile emotii sau/si excesiv de protectori.

Persoana cu stil de atasament evitant (aprox. 25% din populatie)este instrainata si chiar detasata fata de sine si fata de lume. Reactioneaza la intimitate cu frica si neliniste. Sufera de alexitimie, doar corpul exprima emotii, prin somatizare. Viziunea asupra lumii este una pragmatica, orientata catre obiectiv, adesea rigida si pesimista. Nu are incredere in oamenii din preajma.Evitantul nu vrea sa depinda de cineva. Prezinta distantare si control in viata de cuplu. Are acest profil deoarece a crescut cu parinti reci, indisponibili emotional, fara apropiere fizica si emotionala.

In stilul dezorganizat/haotic (5%din populatie) persoana este fragila dpdv emotional si solitara. Emotiile sunt imprevizibile, excesive si devastatoare (nu se poate autoregla emotional). Are senzatia de vid si de nonsens al vietii. Intra in disociere: face crize emotionale majore cu agitatie extrema, urmate de amorteala si paralizie afectiva (tulburare de personalitate borderline). Manifesta comportamente autodistructive, intra in relatii toxice, este dependenta de substante sau comportamente, are tentative de suicid. Persoana cu atasament dezorganizat are o nevoie intensa de legaturi cu ceilalti, respingandu-i in acelasi timp (Adio dar raman cu tine sau Te urasc. Nu ma parasi). Perceptie de sine si lume instabila si negativa. Apare fenomenul de parentificare.Haoticii provin din familii cu parinti foarte imprevizibili, cu probleme psihiatrice, comportamente manipulatoare, violenta si neglijenta grava.

Indiscutabil, atasamentul primar este o resursa importanta pentru echilibrul psihoemotional al oricarui om. Totusi, nu trebuie sa ne cantonam in viziunea determinista care ii condamna la suferinta perpetua pe cei cu atasamente insecurizante. Vestea buna este aceea ca atasamentul securizant poate fi dobandit, cu ajutorul rezilientei (impulsul de viata, acea parte din sine care vrea si incearca ceva mai bun) dar, mai ales, prin intermediul neuroplasticitatii, sustine Persiaux. Cercetarile din ultimele decenii arata ca nimic nu este fixat in propriul psihic si ca putem modifica urmele pe care evenimentele dificile din trecut ni le-au lasat la nivel emotional. Este adevarat ca nu putem schimba evenimentele traumatice din trecutul nostru, dar putem schimba emotiile si gandurile legate de amintirile dureroase. Chiar si peste ani, adultul poate atenua trauma, in masura in care un specialist (psiholog/terapeut) il insoteste intr-un travaliu de vindecare (procesare, resemnificare) a ranii suferite.  

Un atasament securizant dobandit inseamna ca ai fost nesigur in trecut, insa ai reusit, prin introspectie si realizari narcisice sa te simti in siguranta de-a lungul anilor, sa ai incredere in tine, in ceilalti si in lume. Sigur, narcisismul aici nu are sens peiorativ, ci se refera la iubirea/grija de sine care transmite in exterior nevoia de recunoastere sociala. Filosoful Fabrice Midal, citat de autoare, sustine ca exista un narcisism sanatos care inseamna obligatia de a ne cunoste pe noi insine, dreptul de a fi pe deplin ceea ce suntem si posibilitatea de a fi fericiti atunci cand suntem autentici. Sa te cunosti pe tine si sa te implici pe deplin in ceea ce esti si reprezinti, iata sensul existentei umane. Implinirea vine din materializarea, exploatarea si punerea in valoare a potentialului personal. Succesul vindeca si hraneste narcisismul sanatos.

Atasamentul sanatos poate fi dobandit cu ajutorul relatiilor reparatorii. Astfel, intr-o prima faza, relatia terapeutica devine o legatura de atasament. De asemenea, legaturile dintre frati constituie o extindere a cercului de siguranta. Prieteniile sunt baze de sprijin atunci cand ele sunt marcate de momente de conexiune puternica. Dar, relatia sentimentala este cea care ne activeaza cel mai mult sistemul de atasament primar si este cea mai frumoasa sursa de vindecare din cate exista. Si asta pentru ca ofera intimitate fizica si emotionala, sustinere in situatii de criza, cooperare si suport pentru dezvoltare personala, complicitate, planuri comune, bucuria impartasirii etc.

Mi-a placut  si are sens pentru mine fraza asta: Iubirea celorlalti nu este suficienta pentru vindecarea ranilor de atasament. Insa iubirea de sine este. Iar iubirea de sine izvoraste din faptul ca suntem iubiti de ceilalti. Faptul ca primim afectiune si sustinere din partea celor dragi, partile noastre ranite se cicatrizeaza treptat, incepand sa se instaleze atasamentul securizant. Laturile noastre anxioase sau/si evitante isi pierd din putere primind iubirea celorlalti. Fiind iubiti de altii si acceptand aceasta iubire reusim treptat sa ne iubim pe noi insine. Vindecarea deplina a ranilor de atasament presupune interiorizarea iubirii celorlalti, pe care sa o transformi in iubire de sine, astfel incat sa-ti regasesti increderea in propria persoana si in viata.

Cateva modalitati de gestionare si tratare a ranilor de atasament. Putem incepe terapia personala prin tehnici de respiratie (4/2/6). Acestea se recomanda, mai ales, in cazul anxietatii si a panicii. Miscarea (eq. dansul), sportul si masajul linistesc creierul, elibereaza tensiunea din corp si ne conecteaza la senzatiile corporale. Art-terapia pune in miscare zonele blocate ale psihicului. Meditatia, Mindfulness-ul si Rugaciunea sunt alte cai de a accesa interioritatea si de a ramane in aici si acum, bucurandu-te de prezent. Jurnalingul este o modalitate de a pune in cuvinte ceea ce simti, de a constientiza si a intelege propria lume interioara.

Terapia individuala si de grup diminueaza sentimentul de solitudine si neputinta. Curajul de a cere si de a primi ajutor, este o bariera depasita in cazul persoanelor cu atasament evitant. In cadrul terapiei este important sa gasesti raspuns la intrebarea,cine esti, sa-ti identifici nevoile, dorintele, idealurile, valorile si principiile de viata. Sa te imputernicesti, astfel incat sa poti spune NU, cand simti ca e nu si ai curajul sa pui limite sanatoase in relatiile tale etc.

Constientizeaza si reactiveaza resursele pe care le ai la indemana. Inscrie-te intr-o Asociatie sau un Club si interactioneaza cu alti oameni. Fa Voluntariat. Participa la slujbe, evenimente si sarbatori locale etc.

Tu stii ce tip de atasament ai? Daca nu, uite aici un chestionar care te poate ajuta sa afli.