De ce ne certam. O explicatie

Ati observat ca atunci cand suntem stresati, ne certam mai des cu partenerul, cu prietenul/copilul/colega etc. Lucrul acesta se explica prin felul in care gestionam stresul, sustine Dr. Harriet Lerner in Dansul fricii.  Unii oameni sunt suprafunctionali, altii sunt subfunctionali. De asemenea, unii sunt hartuitori (cauta cearta cu lumanarea), altii evitanti (fug pe cat posibil de orice conflict/confruntare). Cand se intalnesc aceste tipologii, dansul rezultat este falimentar pentru ca stilul unuia de gestionare a anxietatii il instiga si-l perpetueaza pe al celuilalt. Asa se face ca, daca te tii scai de un evitant, acesta se va indeparta si mai mult iar daca il neglijezi pe hartuitor, acesta te va urmari si mai mult. Apoi, daca un suprafunctional intalneste un subfunctional (si asta chiar se intampla), relatia lor se va deteriora pe masura ce stresul isi va face simtita prezenta…

Suprafunctionarea si subfunctionarea sunt niste cai automate prin care reactionam la stres, in ciuda faptului ca, de multe ori nu stim care este amenintarea reala si nici cum sa-i facem fata. Sigur, putem normaliza lucrurile, constientizand care este propria modalitate de a gestiona stresul. Dar sa vedem mai intai carei tipologii apartinem:

Esti un suprafunctional daca:

• Simti ca numai tu stii ce este bine pentru tine si pentru altii
• Intri in scena rapid, ca sa sfatuiesti, mediezi si sa preiei controlul situatiei
• Ai impresia ca trebuie sa fii mereu cu un pas inaintea celorlalti
• Cultivi pozitia de salvator si iti place sa fii perceput astfel
• Te focalizezi asupra lucrurilor pe care altii le fac gresit
• Cauti explicatii si, mai ales vinovati, pe care sa-i critici/judeci/condamni
• Ai dificultati in a-i lasa pe altii sa-si rezolve propriile probleme
• Eviti anxietatea legata de propriile obiective si dificultati, focalizandu-te asupra altora
• Ai dificultati in a arata ca esti vulnerabil si ca unele lucruri s-ar putea sa-ti scape
• Calificativul “intotdeauna de nadejde” devine o eticheta relationala etc

Esti un subfunctional daca:

• Ai zone in care nu te poti organiza
• Ai tendinta sa fugi de responsabilitate si sa abandonezi totul
• Te simti mai putin competent in conditii de stres, invitandu-i astfel pe cei din proximitate sa preia controlul
• Tinzi sa manifesti simptome fizice si emotionale, in familie sau la locul de munca, atunci cand stresul este ridicat
• Poti deveni tinta ingrijorarii sau a preocuparii celorlalti
• Te raportezi la tine insuti ca la “a cincea roata la caruta”
• Te poti alege cu etichete de genul: fragil/a, bolnavicios/a, lenes/a, molatec/a etc

Daca ar fi sa privim caracterisiticile celor doua tipuri de reactivitate la stres, am fi tentati sa credem ca unii oameni sunt mai buni decat ceilalti, cand se confrunta cu stresul. De pilda, ar parea ca suprafunctionalii si evitantii reactioneaza (mai) adecvat la factorii stresori, in timp ce subfunctionalii si hartuitorii sunt “problema” din relatie. Nu degeaba, acestia din urma, raporteaza o stima de sine scazuta!? In realitate, cei care hartuiesc pe altii si care functioneaza defectuos poarta povara unei anxietati mai mari, iar diferenta dintre unii si altii este mai mult aparenta, decat reala, crede Dr. Harriet Lerner. Provocarea, in fiecare caz, este aceea de a observa stilul de gestionare a anxietatii si, apoi, de a te indrepta spre tine si relatia spre integritate si echilibru, conchide autoarea.

De regula, suntem tribuitari unui anume stil de gestionare a stresului. Totusi, putem fi, atat suprafunctionali cat si subfunctionali, atat hartuitori cat si evitanti, in functie de contextele/etapele in care ne aflam la un moment dat. Important este sa ne observam/autoevaluam la cald si sa gasim calea spre rezolvarea situatiilor problematice …

Care este tiparul meu? Dar al tau? 

Eu, cand sunt stresata, de regula, am tendinta sa fiu in control si incep sa dau instructiuni, eventual sa critic sau sa caut tapi ispasitori (stil preponderent suprafunctional). In acelasi timp, realizez ca am acest tipar defectuos si fac tot posibilul sa aman verbalizarea instructiunilor/sfaturilor/criticilor, macar cateva ore, timp in care stresul se mai risipeste. Am invatat deci ca, bate fierul cat e rece este o sintagma mai eficienta, in cazul meu …

Tu cum reactionezi la stres? Care sunt consecintele strategiei folosite? Crezi ca este nevoie sa schimbi ceva in tiparul relational?  Ce anume ar da rezultate, in cazul tau?  Este important sa clarifici aceste aspecte daca vrei ca logica anxioasa, deseori obsesiva (de tip:  iar m-a mintit in privinta banilor sau fosta il instiga pe copil impotriva mea etc) sa fie inlocuita cu una calma, realista, care sa duca  spre rezolvarea problemei, nu spre adancirea obsesiei cu privire la ea…