Ne vom iubi pana ce divortul ne va desparti

A fost odata ca niciodata un print si o printesa. El curajos si puternic, ea frumoasa si iubitoare. S-au placut si si-au jurat iubire vesnica. Doar ca intre acest moment si clasicul, au trait fericiti pana la adanci batraneti se intampla ceva care seamana mai degraba cu un naufragiu. Pasiunea dispare, mastile cad una cate una, rutina se instaleaza confortabil, visul cel frumos se risipeste ca un abur. Incet, incet el devine broscoi si ea o mica vrajitoare. Ce se intampla de fapt in barca numita familie? De ce esueaza pe valurile vietii, inainte de sfarsitul calatoriei?

O privire asupra contextului

Odata cu revolutia sexuala inceputa la jumatatea secolului trecut, casatoriile au incetat sa mai fie aranjate de catre parinti. Tinerii isi aleg astazi partenerii pe baza atractiei si a compatibilitatii si din ce in ce mai putin pe criterii economice sau politice.

Modernismul si postmodernismul au mutat accentul de la comunitate spre individ. Nevoile si dorintele proprii sunt mai importante astazi decat in oricare epoca a istoriei. Astfel oamenii si-au dobandit tot felul de libertati, printre care satisfacerea dorintelor si idealurilor personale este suprema.

Feminismul a deschis drumul emanciparii femeii. Ea are drepturi egale (plus ou moins) cu barbatul si devine independenta, odata cu angajarea in campul muncii. Pretentiile cresc iar evaluarile personale o fac sa lepede piatra de moara ce-i atarna la gat, daca acest fapt ii aduce beneficii…

Perceptia cu privire la casatorie si divort s-a schimbat dramatic in ultimii ani. Presiunea sociala in ambele sensuri a disparut, stigmatizarea s-a diminuat iar divortul a devenit o procedura simpla si ieftina (in cele mai multe tari occidentale), ceea ce usureaza decizia de separare.

Cauzele divortului

Una din legile termodinamicii spune ca orice sistem inchis tinde sa se autodistruga. Casatoria este un astfel de sistem care are nevoie de atentie, intretinere si investitie. In caz contrar, constructia se dezintegreaza.

Diferitele studii facute in ultimii ani pun in evidenta cateva cauze majore ale divortului. Acestea sunt, in ordinea frecventei si importantei: infidelitatea, valori si credinte opuse (nepotrivire de caracter in termeni juridici), viziune diferita cu privire la administrarea banilor sau/si lipsa lor, abuzul, viciile, nevoi nesatisfacute, probleme de natura psihica, etc. Exista multe motive pentru care oamenii se despart. Unele sunt limpezi, altele sunt deghizate si desi poarta nume cunoscute, sunt mai greu de descifrat, inclusiv de catre cei care le reclama. Care sunt acestea?

• Alegeri nepotrivite. Fie ca s-au grabit, fie ca a intervenit teama de singuratate, presiunea sociala sau altceva, multe persoane ajung sa se desparta pentru ca au reevaluat la un moment dat alegerea si au constatat ca initial au gresit. Un studiu realizat in Marea Britanie in 2012 a analizat declaratiile a 690 noi proaspeti casatoriti care au declarat ca au avut dubii si s-au razgandit cel putin o data inainte de nunta. Urmariti pe parcursul a 4 ani, acestia au divortat in proportie de 55% .
• Imaturitatea (emotionala) a celor doi sau a unuia dintre soti. Exista o sintagma cunoscuta care spune: casatoria este pentru oameni mari (maturi). Foarte inspirata aceasta formula. Daca intri in relatia de familie fara sa-ti asumi responsabilitati, fara sa intelegi ce presupune traiul in doi sau macar sa fi dispus sa inveti, sansele de a avea implinire sunt nule…
• Nemultumirea fata de propria persoana. Unii oameni se simt nefericiti si traiesc cu falsa convingere ca aceasta situatie se datoreaza partenerului de viata. In realitate aceasta este o proiectie a propriei neimpliniri asupra celuilalt. De aici si pana la devalorizare, dispret si control, nu mai este decat un pas.
• Dispozitia afectiva (optimism versus pesimism). Exista persoane tonice, solare, asa numitele personalitati optimiste si persoane interiorizate, melancolice, denumite pesimiste. Dispozitia aceasta spre pesimism sau optimism, asociata cu alte neajunsuri si crize, va influenta inclusiv relatia de cuplu. Potrivit profesorului de psihologie Matthew Hertenstein de la Universitatea DePauw, zambetul din fotografiile din tinerete poate prezice riscul de divort. Analizand un studiu din 2009, acesta a ajuns la concluzia ca oamenii care obisnuiau sa zambeasca larg in fotografiile facute in copilarie si in tinerete au mariaje mult mai trainice decat cei care aratau tristi sau seriosi. Interesanta corelatie care vorbeste despre resursele interioare ale omului, care nu sunt conditionate de altcineva din afara.
• Egoismul. Aceasta caracteristica umana, incurajata de societatea in care traim, este cel mai mare inamic al relatiei de cuplu. Cand te ai in vedere doar pe tine si bunastrarea proprie, familia ca intreg are de suferit.
• Lipsa respectului reciproc. Indraznesc sa afirm ca respectul este mai important intr-o relatie decat dragostea. Un camin din care pasiunea si dragostea romantica au disparut, poate supravietui cu succes pe baza respectului care exista intre soti.
• Asteptari nerealiste de la partener Cei care doresc sa se casatoreasca ar trebui sa stie ca nu partenerul ii face fericiti. Daca nu esti fericit de unul singur, nu vei fi fericit nici in cuplu.  
• Inflexibilitatea prezenta in cuplu anuleaza dialogul si creeaza conditii pentru conflict permanent. In familiile inflexibile, vei auzi mereu: tu esti de vina, eu am dreptate. Bun si daca ai dreptate, ce castigi? Uneori este mai importanta intelegerea decat dreptatea proprie. Alteori este mai de dorit un compromis (daca asta inseamna o solutie) decat sa te bati cu pumnul in piept ca ai castigat o lupta, pierzand in final batalia.

Cine este vinovat?

Raspunsul la aceasta intrebare polarizeaza spectatorii (rude, prieteni, colegi) in pro si contra, aruncand cartoful fierbinte cand spre unul, cand spre celalalt. Acest fapt este incurajat si de catre cei doi actori, care o data cu ruptura, isi lanseaza atacurile catre celalalt, in incercarea de a-si salva reputatia. Se pare ca sotii au nevoie de afirmare, fie si in sensul de victimizare, pentru a atenua efectele negative ale rupturii. De aceea intalnim parteneri reci, care acuza, par insensibili la ce se petrece cu ei si gata de a oferi amanunte despre ce au trait impreuna cu fostul sot. Acest mod de a gestiona o criza este problematic si nu aduce niciun beneficiu nimanui. Desi tendinta umana este de a ne pozitiona intr-una din tabere, realitatea este ca intr-o disputa de acest gen, nu exista decat un raspuns. Ambii parteneri poarta raspunderea pentru esec. Chiar si in cazul unui abuz, pentru ca exista acolo o codependenta care n-a fost sesizata si oprita la timp…

Divortul, un eveniment traumatic

Cand avem in atentie divortul, vorbim despre un eveniment major de viata. Holmes si Rahe, autorii scalei evenimentiale de viata plaseaza divortul pe locul doi, dupa decesul partenerului, din punct de vedere al traumei resimtite. Ei acorda 73 de puncte din 100 acestui eveniment din cateva ratiuni: divortul ameninta viata partenerilor pe termen lung, dar si a copiilor acestora, daca exista. Divortul aduce cu sine stres, depresie, anxietate, pierderea securitatii financiare, chiar pierderea locuintei, in cazul in care unul dintre soti este determinat sa plece din fostul sau camin. Divortul ii pune pe protagonisti in starea de vulnerabilitate. Asta presupune afectarea stimei de sine (n-am stiut sa-mi pastrez caminul), lipsa afectiunii, absenta sustinerii sociale (tendinta generala este de ocolire a oamenilor cu probleme), relatie negativa cu familia extinsa sau/si anturajul. Chiar si in aceste conditii, exista viata dupa divort. Cei care au trecut pe aici si s-au vindecat, stau marturie in acest sens

Refacerea este un proces

Specialistii care au studiat impactul evenimentelelor traumatice asupra omului, au formulat cateva etape pe care le parcurg cei care traiesc durerea, in toate formele ei, fie ca vorbim despre moartea cuiva drag, despartirea de partenerul de viata, stare de boala, etc. Acest parcurs este cunoscut in literatura de specialitate ca fazele doliului sau ale durerii.

• Negarea este prima reactie in fata durerii/pierderii. Datorita socului resimtit, oamenii au tendinta de a nega realitatea pe care n-o pot contine inca. Este mai degraba un mecanism de aparare in fata suferintei. Nu este adevarat, nu eu, nu acum, sunt ganduri care invadeaza si coplesesc mintea celui lovit din senin de durere.
• Mania se instaleaza si ea, o data ce omul realizeaza ca este in mijlocul furtunii. Este momentul in care se intreaba de ce eu, de ce tocmai mie mi se intampla asta? Si pentru ca nu poate gestiona povara, incearca s-o arunce asupra celuilalt. Asa apar reprosurile, amenintarile, razbunarile, insultele, chiar violenta in unele cazuri. Sigur ca mania se poate indrepta si asupra propriei persoane, cu consecinte la fel de distructive.
• Negocierea este o forma de a compensa sfasierea de inima, un soi de compromis pe care oamenii il fac pentru a recastiga controlul. Este stadiul in care cei doi fosti soti ar putea relua comunicarea pentru a negocia anumite aspecte care au fost abandonate in momentul rupturii. In aceasta etapa, intrebarea dominanta este: cum ar fi fost daca?
• Depresia este etapa in care victima realizeaza ca despartirea este definitiva. Aceasta certitudine ii ofera motive de tristete, de a-si plange de mila si de a crede ca suferinta face parte din noua sa viata. Este firesc sa aiba astfel de simtaminte, in conditiile in care planurile, visurile, proietele comune, s-au naruit peste noapte. Este insa obligatoriu ca depresia sa treaca pentru a lasa loc acceptarii.
• Acceptarea este ultima etapa din procesul recuperarii. Acum persoana priveste evenimentul cu mai multa detasare si luciditate. Accepta realitatea ca pe o experienta de viata, isi asuma lectiile si hotaraste sa mearga mai departe. Calmul si responsabilitatea iau locul durerii din trecut si creaza contextul pentru o noua poveste (de data asta cu happy end!?) …

Vindecarea dupa divort poate dura luni, ani sau o viata intreaga, depinde de caracteristicile personale si de ritmul fiecaruia. In perioada critica, victimele divortului n-au nevoie de sfaturi ci de acceptare, ascultare si suport. Uneori interventia psihologului, terapeutului sau duhovnicului ar putea fi de folos, dar numai daca se doreste acest tip de ajutor.

Ar mai trebui adaugat ca, in unele situatii, divortul este solutia si nu problema. Ma refer la cazurile de abuz, dependenta de vicii ori probleme psihice (psihoze), cand securitatea si integritatea persoanei sunt puse in pericol.