Carte
Necredincioasa
N-as fi citit vreodata aceasta carte daca cineva nu mi-ar fi pus-o in brate, fara preaviz, spunandu-mi doar ca e interesanta si spera sa-mi placa. Am asezat-o pe noptiera, acolo unde un teanc de carti ma asteapta sa le citesc sau sa le termin de citit. Fiindca inceputul de an a fost stresant pentru mine, am zis sa ma relaxez cu aceasta carte, despre care mi-am inchipuit ca este un roman. Dar, surpriza. Am descoperit ca tineam in maini o autobiografie a uneia dintre cele mai cunoscute activiste pentru drepturile femeii musulmane, in Europa. Povestea mi s-a parut suprarealista, asa ca, dupa ce am terminat-o de citit, am simtit nevoia sa verific informatiile, cautand pe internet referinte despre personajele descoperite in ea. Totul mi s-a confirmat, ceea ce inca ma tulbura. Deci este adevarat ca viata bate filmul!?
Autoarea este o somaleza, cu origini modeste, crescuta si educata in litera islamulului, intr-o supunere absoluta fata de Allah, ceea ce inseamna, de fapt, supunere fata de toti barbatii din clan si, mai cu seama, supunere fata de tata. Dupa o serie de experiente spirituale si de viata (mutari in tari diferite, indocrinare si multa umilinta si bataie) care o provoaca la gandire critica, Ayaan are curajul sa refuze mariajul aranjat de tatal sau si sa fuga in Olanda, acolo unde cere statut de refugiat. In 1992, la 23 de ani, obtine dreptul de azilant politic, iar odata cu acesta si libertatea de a-si fauri propriul destin.
Din acest punct, viata ei cunoaste o prefacere uluitoare. Invata limba olandeza, isi face stagiul pregatitor pentru a intra la facultate si reuseste, un an mai tarziu, sa fie acceptata la stiinte politice, in cadrul uneia dintre cele mai prestigioase universitati din Olanda, Leiden. Aici invata cu nesat paradigmele stiintifice, istoria Europei, dreptul, politica, diplomatia, psihologia dar si felul de viata occidental, intretinandu-se din banii castigati pe traduceri (stie engleza si somaleza). Intre timp, aplica si obtine cetatenia olandeza. Mai tarziu, cu diplomele de licenta si master, se angajeaza ca cercetator debutant in cadrul partidului laburist si, din aceasta postura, incearca sa atraga atentia factorilor decizionali asupra problemelor femeilor musulmane: violenta conjugala, mutilarea genitala (practicata in Occident, pe mesele din bucatarie), crimele de onoare (in caz de viol, comportament usuratic, nesupunere sau/si pierderea credintei) etc.
Este vadit faptul ca, toate experientele din lumea noua in care intrase, o transformasera pe supusa Ayaan intr-o necredincioasa (scapa de frica iadului si de blestemele familiei). Mi-a placut felul in care percepe ea aceasta schimbare: Incet, incet am dat drumul la obloanele mintii mele si am lasat ratiunea sa patrunda in ea. In timp ce pentru Islam acest lucru era o ofensa totala, egala cu moartea, pentru Ayaan era inceputul unui sens nou, acela de eliberare a femeii musulmane de tirania supunerii. O face de cate ori are ocazia, prin intermediul articolelor de presa, prin aparitii Tv si discursuri. Sigur ca acest lucru atrage atentia radicalilor musulmani, devenind, in scurt timp, tinta predilecta a acestora.
Urmatoarea provocare pentru Ayaan este intrarea in politica, cu ocazia alegerilor parlamentare, unde candideaza pe listele partidului liberal. Aflata pe pozitia a sasea ca numar de voturi obtinute, castiga, fara probleme, un loc in Parlamentul olandez. Se intampla in 2003. In noua postura se imprieteneste cu demnitari, ziaristi si oameni de cultura care o incurajeaza (alteori o atentioneaza) sa-si continue lupta inceputa. Regizorul Theo van Gogh ii propune un scurtmetraj de a carui scenariu se ocupa chiar Ayaan. In film, o femeie musulmana interpreteaza 4 roluri proscrise in timp ce recita pasaje imprecative din Coran. Apoi, are curajul sa-L intrebe pe Allah, de ce trebuie sa i se intample toate aceste nedreptati!? (vezi aici scurtmetrajul, Submission).
Ayaan stia ca mesajul ei devenea mai puternic, transmis in acest mod dar cunostea si riscurile unei astfel de ispravi. De aceea a insistat ca regizorul sa solicite garda de corp, odata ce filmul avea sa fie difuzat. Theo van Gogh refuza insa ajutorul iar acest lucru avea sa-l coste viata. Doua luni mai tarziu moare, in Amsterdam, asasinat de un musulman radicalizat. In pieptul lui, crestat cu lovituri de cutit, a fost gasita o scrisoare amenintatoare, care ii era adresata lui Ayaan. Din acest moment, viata ei devine un calvar. Este insotita in permanenta de garzi de corp si armata/politie, este mutata din loc in loc, inclusiv in America, pentru a i se pierde urma. Nu are voie sa ia legatura cu cineva, nici sa intre pe internet, nici sa vorbeasca la telefon. Tot calvarul dureaza cam 9 luni, timp in care devine o persoana publica, controversata, de a carei viata se intereseaza o multime de oameni.
O echipa de filmare este trimisa in Somalia, pentru recuperarea trecutului ei, demers ce aduce in atentia publica, inclusiv unele date eronate care apareau in dosarul de azilant politic. S-a facut caz de schimbarea numelui de familie (il alesese pe cel al bunicului) si de faptul ca mintise in legatura cu tara de unde venea (trecuse Somalia unde era razboi civil, si nu Kenia, de unde plecase cu adevarat). In aceste conditii este fortata sa demisioneze din Parlament si sa-si asume intregul scandal, care era unul mai degraba politic (de altfel, povestea se incheie cu retragerea sprijinului politic pentru un membru important al coalitiei de guvernare si caderea guvernului). In schimbul acestor compromisuri, avea sa-si pastreze cetatenia olandeza, dar urma sa plece in SUA pentru a-si continua viata, departe de agitatia pe care o crease in Europa.
Povestea din carte se termina aici dar eu am aflat de pe Wikipedia ca Ayaan Hirsi Ali s-a intors in Olanda, unde traieste si astazi si ca inca slujeste cauza pentru care a luptat ca politician, de asta data, din afara scenei politice si cu metode mai putin radicale. Chiar si asa, este protejata de autoritati si cunoscuta ca una dintre cele mai puternice voci care atentioneaza Occidentul asupra pericolului reprezentat de Islam in Europa, a esecului multi-culturalismului european si a ideilor de politically correct si discriminare pozitiva, promovate in tarile democrate.
Pentru cei interesati de politica Europei si a lumii, cartea ar putea fi un bun material de studiu, mai ales in contextul semnarii recente a Pactului pentru Migratie. Mi se pare straniu ca, la fel ca in descrierea lui Ayaan, problemele altora (ale refugiatilor, musulmani, in mare masura) au cauzat caderea altui guvern, belgian, de data asta. Ma intreb si eu, ca simplu cetatean european: in conditiile islamizarii Europei, la ce ne putem astepta, in viitor? Ayaan sustine ca islamicii, in ciuda faptului ca locuiesc in Europa si beneficiaza de toate drepturile (uneori mai multe decat ale altora), ii dispretuiesc pe europeni si ii considera inferiori, imorali si rasisti …
Cartea nu este (doar) despre politica si razboi civil (cu referire la cel din Somalia). Este o poveste de viata care te captiveaza pentru ca iti dezvaluie o alta lume, despre care, tu ca europen, ai doar credinte si prejudecati. Este despre poruncile dure ale Coranului, despre instrainare de sine, despre nebunia mintii (sora lui Ayaan moare, dupa cateva episoade psihotice puternice), despre supunere si putere, intr-o lume dinamica si tot mai putin previzibila.
Este o carte care m-a atins, nu doar pentru ca iubesc biografiile si am vecini musulmani. Lectura ei mi-a oferit prilejul sa pun (psiho)diagnostice si sa inteleg mai bine natura umana, cu meandrele ei. Mi-a aratat cum poti invinge destinul nefavorabil, scriindu-ti propriul tau scenariu de viata. M-a pus pe ganduri si pe demontat obloanele mintii. Mi-a imbogatit viata cu o noua experienta, numai buna de impartasit altora.
Lectura folositoare, in caz ca ti-am deschis apetitul pentru acest gen de experienta …
Ultimele comentarii