dezvoltare personala, Psihologie
Formă și fond
Felul în care arătăm și felul în care ne îmbrăcăm vorbesc uneori mai mult despre noi decât cuvintele noastre. Așa se face că hainele, machiajul, coafura, unghiile pot valida identitatea noastră reală dar ne pot sabota, prin mimetismul social care ne atribuie o identitate furată. În consecință avem nevoie să știm ce resorturi interioare ne împing spre a copia mode(le), tendințe și curente care ne îndepărtează de cine vrem să fim cu adevărat și ne forțează să intrăm într-o spirală a superficialității din care ne este din ce în ce mai greu să ieșim.
Mai întâi, ținuta oferă indicii despre identitatea, apartenența și statutul nostru social. Dacă aparținem unor grupuri care agreează/sugerează/impun uniformă sau un cod vestimentar specific, tindem să ne modelăm personalitatea în funcție de cultura, valorile și principiile grupului. Astfel, forma și fondul sunt în coerentă și ne modelează previzibil personalitatea în sensul dorit.
Apoi, hainele și felul în care arătăm ne fac văzuți/văzute sau, dimpotrivă, ne împing în anonimat și uitare. Iată de ce alegem uneori să ieșim din tipare, sa provocam chiar, pentru a fi remarcați/remarcate. În acest caz, hainele noastre par să strige către ceilalți: hei, sunt și eu aici, mă vezi? Acest lucru se întâmplă în condițiile în care am fost invalidați de îngrijitorii primari și atunci când n-am reușit să ne auto-validăm prin calitățile, resursele și reușitele proprii. Vânăm complimente, like-uri și inimioare, rămânând la mâna evaluatorilor externi, inconsecvenți și critici. Dacă nu obținem ceea ce așteptăm, sperăm că se va întâmplă data viitoare. Va trebui să mă străduiesc mai mult și într-o zi voi primi ceea ce merit.
Când nevoia de autoapreciere, acceptare și stimă de sine sunt slab reprezentate, tindem să compensăm prin lucruri exterioare. Cu cât ne apreciem mai puțin în interior, cu atât vom fi tentați să ne împodobim/transformăm exteriorul. Dialogul imaginar ar suna cam așa: nu-mi place de mine dar lucrez la aparențe, nu știu cine sunt dar copiez modelele de succes. Contează ce se vede, nu ce este ascuns. Oare chiar așa să fie?
Dacă nu simțim iubire/atașament/conectare profundă cu oamenii semnificativi sau dacă nu reușim să formăm relații romantice stabile, vom apela la tot felul de artificii pentru a fi atractivi și seducători. Asta este totuși un calcul greșit, deoarece primim exact ceea ce oferim, lucru care întețește foamea noastră de iubire. Intrăm astfel într-un cerc vicios al unei nevoi veșnic neîmplinite, care apare sub forma unei întrebări sfâșietoare: fac atâtea eforturi, de ce nu primesc iubire?
Preocuparea pentru imaginea exterioară poate fi și un mijloc de evadare din conflictele interioare dureroase, greu de gestionat. Se produce astfel, la nivel inconștient, o deturnare de la sinele rănit către sinele fabricat al imaginii publice. Narațiunea aici ar fi: dacă mă simt rău, măcar când mă uit în oglindă să pot zâmbi. Cum ar fi însă dacă zâmbetul ar veni din interior. N-ar fi el oare mai autentic și mai hrănitor?
În concluzie, modul în care arătăm este o carte de vizită a lumii noastre interioare și afirmă sau infirmă identitatea, valorile și principiile noastre de viață. Dacă alegem decența, modestia și echilibrul vom fi în coerentă cu sinele nostru real, căci forma vorbește despre fond iar fondul alege sau decide forma.
Psihologie
4 strategii pentru imbunatatirea mariajului
Eu cred ca majoritatea cuplurilor (pana si acelea care au mariaje nefericite) nu au nevoie de un program incalcit, pe care sa-l urmeze pas cu pas dupa un manual de functionare a cuplului. Acei oameni au nevoie sa se descotoroseasca de negativitatea gratuita care ii stoarce de energie si optimism, spune John Gottman in cartea Casnicia, pe roate sau pe butuci? Si adauga: In aceasta lupta cu negativitatea, cuplurile au nevoie de cateva strategii care, odata aplicate, pot da roadele asteptate. Rostul acestor strategii este de a intrerupe bucla de negativitate si a da voie mecanismelor naturale de reparatie sa-si faca efectul. Iata cele 4 strategii cheie pentru imbunatatirea mariajului, propuse de Gottman:
Calmeaza-te!
Dobandirea starii de calm este esentiala in momentele tensionate. Calmul reduce nevoia de a fi defensiv si de a impietri, intrerupe senzatiile fizice care duc la aparitia gandurilor stresante si este antidotul perfect pentru starea de inundare cu negativitate. Astfel, linistirea este o masura preventiva de a evita cascada distantarii si izolarii. Din perspectiva fiziologica, efectul de calmare este exact opusul inundarii cu emotii negative, sustine Gottman.
Primul pas spre calmare este recunoasterea momentelor de coplesire emotionala si determinarea de a face ceva concret pentru potolirea furtunii interioare. Concret inseamna masurarea pulsului (autorul da detalii despre cum se face asta, acasa) care, in mod normal este de 82-86 batai/minut la femei, iar la barbati de 72-76 batai/minut. Daca ritmul cardiac creste cu 10 batai pe minut peste media calculata in starea de calm, e semnul intrarii in suprastimulare si se impune pauza, linistirea.
Gottman propune ca pauza sa dureze, cel putin 20 de minute, timp in care reactiile fiziologice se normalizeaza. In caz contrar se produce asa numitul transfer de excitatie, teoretizat de Zillman. Studiile arata ca daca tu crezi ca te-ai potolit dar inca mai esti incarcat nervos, esti susceptibil sa preiei orice emotie pe care celalalt o manifesta.
Ce faci in pauza de calmare? Gottman sugereaza sa faci orice iti alina sufletul. Astfel, poti sa te plimbi pe jos sau cu masina, poti opta pentru o baie sau poti asculta muzica preferata. Poti suna un prieten (cu care sa vorbesti despre altceva, évident), te poti juca cu propriul copil etc. Indiferent ce alegi sa faci, este esential ca gandurile sa fie aerisite de atmosfera incordata din timpul disputei. Altfel starea de stres se va perpetua. Gottman are o lista de astfel de ganduri care ar putea suna cam asa: Calmeaza-te! Respira adanc de cateva ori!; Nu trebuie sa o iei personal; Ea/el are o suparare de moment, nu a fost un atac la adresa mea; Aici nu e vorba despre mine; Sunt suparat/a acum dar tot il/o iubesc; Admir la el/ea o multime de lucruri etc
Alte metode de relaxare ar fi: exercitiile de respiratie constienta, timp de 10 minute; relaxarea musculaturii prin exercitii de incordare/relaxare; exercitiile fizice ca gimnastica, fitness etc.
Vorbeste non defensiv!
Aceasta abordare te ajuta sa dispersezi emotiile daunatoare si, implicit, nevoia de a impietri. Daca reusesti sa-i vorbesti partenerului fara sa te aperi si fara a trezi nevoia celuilalt de aparare, este o mare realizare pentru cuplul vostru.
Cea mai importanta tactica pentru scurt-circuitarea comunicarii defensive este decizia de a adopta o perspectiva pozitiva asupra partenerului. Asta include (re)introducerea aprecierilor si remarcilor admirative la adresa celuilalt. Orice om este sensibil la aprecieri, multumiri si complimente sincere. Prea adesea ne focalizam pe aspectele negative, in efortul de a face relatia sa mearga mai bine, pierzand din vedere ceea ce functioneaza sau/si clipele frumoase petrecute impreuna. Paradoxul aici este acela ca oamenii nu se schimba decat daca sunt acceptati asa cum sunt!
Cand esti in postura de ascultator: manifesta empatie fata de emotiile si perspectiva celuilalt; incearca sa vezi ce se afla dincolo de cuvintele partenerului iritat/nervos; accepta perspectiva celuilalt si valideaza-i trairile; nu considera ce spune partenerul un atac la persoana; negativitatea este mijlocul prin care acesta incearca sa spuna ca chestiunea in discutie este arzatoare si ca ea nu mai poate fi ignorata; accepta furia celuilalt; da semnale verbale si nonverbale ca asculti ce ti se spune (inteleg, ihi, aha etc); fii atent la mesajul nonverbal; nu asculta cu dispret, nici din postura de dominare sau de razboi, ca sa nu provoci partenerul si mai mult.
Cand esti in postura de vorbitor: exprima-ti nemultumirea, fara atac la persoana; fa o plangere punctuala, fara critica si/sau dispret; evita discursul dominant (inflexibil) si pe cel beligerant (amenintator); daca vorbele s-au rostogolit sfidator, critic si jignitor, poti lua/cere o pauza, pana te calmezi.
Valideaza!
Validarea presupune sa te pui in locul celuilalt si sa-ti imaginezi care e starea lui de spirit. Astfel va fi simplu sa-i spui ca-i intelegi emotia si o consideri fireasca, desi nu-i impartasesti opinia. Cea mai simpla forma de validare este ascultarea activa, urmata de acceptarea (fie si mormaita) a perspectivei celuilalt.
Validarea vine la pachet cu asumarea responsabilitatii, iertarea si complimentele. Acestea din urma confirma pretuirea pentru celalalt, in ciuda diferentelor de opinie existente.
Intr-un studiu intreprins de autor pe cupluri abia casatorite, s-a dovedit ca secretia de adrenalina se reducea considerabil la partenerii care se validau si se tratau pozitiv unul pe celalalt.
Exerseaza mereu!
Cele trei strategii de mai sus (exemplificate si ilustrate in carte mult mai exhaustiv) nu-si dobandesc puterea decat daca sunt puse in practica, ori de cate ori este nevoie, pana devin niste automatisme.
Ele trebuie exersate inclusiv atunci cand esti obosit, infometat, neatent, trist, fericit, (ne)motivat, in toate circumstantele si conditiile posibile, pana cand devin o parte naturala a interactiunilor in cuplu. Gottman pretinde ca aceste 4 strategii ilustreaza tot ceea ce le trebuie cuplurilor ca sa revina pe cursul normal al vietii. Mai mult, ele sunt valabile si in casniciile care au fost cuprinse aproape total de negativitate. Conditia ar fi legata de motivatie si perseverenta, atribute care fac diferenta intre un cuplu nefericit si altul fericit.
dezvoltare personala, Psihologie
Nu conteaza cine esti, conteaza pe cine ai alaturi
La scurt timp dupa ce o inmormantase pe mama sa, Helen primeste un telefon de la un prieten care trecuse printr-o experienta asemanatoare. Acesta i-a transmis condoleante iar femeia, miscata de cuvintele empatice pe care le auzea, i-a povestit amanunte despre lunga suferinta pe care mama sa o traise si despre cat de trista si singura se simtea in prezent. Dar, in timp ce vorbea, comentariile prietenului au devenit din ce in ce mai superficiale, indiferente si nepotrivite iar un pacanit de taste abia perceptibil a facut-o sa-si dea seama ca acesta raspundea unui e-amil. A inchis telefonul si a ramas atat de deprimata, incat si-ar fi dorit sa nu fi primit niciodata acel telefon…
A fi in relatie, conectat cu alta persoana este o nevoie umana semnificativa. Faptul ca apartii cuiva, ca impartasesti cu cineva valorile dar si experientele semnificative din viata ta, reprezinta o garantie a implinirii tale ca persoana. Nu conteaza cat de bogat esti, cat de inteligent esti, cat de faimos esti. Conteaza sa ai pe cineva alaturi. Erskine si Moursund, in Beyond Empathy. A Therapy of Contact in Relationship, descriu cele 8 nevoi relationale de baza, de care ar trebui sa se bucure orice fiinta umana…
Cele 8 nevoi relationale
Nevoia de siguranta in relatie presupune a fi tu insuti, fara teama de a fi judecat, criticat, umilit sau respins. Inseamna ca poti fi vulnerabil, slab, supus greselilor si esecurilor, fara frica de a fi abnadonat de cel/cea care te-a vazut (si) in aceste circumstante.
Nevoia de validare si valorificare iti ofera insemnatate intr-o relatie. Nu doar ce face cineva dar mai ales care este motivul din spatele actiunii, aceasta este cheia valorificarii. Cand ma simt valorificat intr-o relatie stiu ca cel de langa mine crede ca orice as face are un motiv, un motiv care este important pentru mine.
Nevoia de acceptare se refera la a fi iubit, acceptat si protejat de o persoana stabila, echilibrata, care te incarca cu putere. Acest fapt iti permite sa simti grija plina de sens a cuiva, disponibilitatea celuilalt, respect, atentie, demnitate si protectie.
Nevoia de reciprocitate este realizata atunci cand esti in compania cuiva care are capacitate empatica, care intelege ce experimentezi desi nu-i spui asta prin vorbe. O privire aprobatoare, intelegatoare este tot ce conteaza in momentele dificile dar si in cele de bucurie.
Nevoia de a avea impact presupune posibilitatea ca prin ceea ce stii sau initiezi, sa schimbi gandirea celuilalt, sa-l determini sa actioneze intr-un mod diferit. Aceasta nu inseamna manipulare ci repozitionare, remodelare prin intelegerea si acceptarea pozitiei/argumentelor celuilalt.
Nevoia de initiativa se refera la initierea apropierii in moduri care arata validarea importantei noastre in ochii celuilalt. Inseamna directionare, canalizare si constientizarea dorintei de a fi cu cineva anume. A face un anumit lucru sa se intample, de dragul lui sau al ei este un gest gratificant care te incarca cu entuziasm si bucurie de a trai.
Nevoia de auto-definire implica experimentarea, exprimarea si constientizarea autenticitatii individului si valorificarea acestora de catre o terta persoana. Fiecare este unic si se exprima in functie de valorile si obiectivele personale. Aceasta unicitate presupune ca stii cine esti, unde vrei sa ajungi si pe cine vrei sa ai alaturi.
Nevoia de a exprima iubirea prin grija, afectiune, stima, apreciere. Daca sunt in contact cu cineva este de dorit sa fiu capabil/a sa exprim sentimente de afectiune. Daca nu stiu sau nu m-a invatat nimeni sa verbalizez ce simt, as putea invata sa fac asta prin exercitiu.
Daca vrei o viata implinita cultiva/mentine relatiile
Cand nevoile noastre relationale sunt implinite, avem capacitatea de a fi creativi, expansivi si intimi. Cand nevoile relationale nu sunt implinite in mod repetat, experimentam un sentiment de nesiguranta si de tulburare emotionala (Erskine, 2011).
Nevoile relationale se invata si se dezvolta in familia de apartenenta. Daca aceste nevoi arhaice nu au fost satisfacute la timp, ca adulti vom putea usura simptomele relationale dar nu vom reusi sa implinim complet aceste nevoi. (Steward, 2010).
Cand faci parte dintr-o relatie semnificativa realizezi un schimb, oferi si primesti la randul tau. Nu poti cere celuilalt siguranta, acceptare, validare, daca tu doar astepti sa primesti, fara sa inapoiezi ceva. Reciprocitatea in acest caz este garantia mentinerii relatiei si implicit, sansa ta la o viata implinita.
Ultimele comentarii