Tag Archives: Tony Kaye

Am vazut abia acum, filmul Detachment (Indiferenta), aparut in 2011, in regia lui Tony Kaye. Filmul este incadrat ca drama, insa pentru mine este mai mult de atat. Este un film psihologic, care incearca sa arate lagatura dintre mecanismele inconstiente care intra in scena atunci cand ne alegem o meserie, oricare ar fi aceasta. In film este vorba despre profesia de dascal. Inca din start aflam motivele pentru care Henry Barthe si colegii sai, au ales pedagogia. Paradoxal, acestea au de-a face cu intamplarea, nicidecum cu valori si idealuri vocationale propri. Chiar si asa, in subconstient, fiecare dascal a dorit/doreste sa faca ceva important cu viata lui, ceva care sa conteze, cum ar fi sa schimbe lumea unui copil, sa-i influenteze in bine destinul.

Dar ce faci cand tie, profesorului dornic sa schimbe destine, i-au lipsit modelele? Ba mai mult, ai fost abandonat de tata, crescut de o mama depresiva si alcoolica, la a carei sinucidere ai asistrat ca martor tacut? Nu stiu ce-ar face altii dar profesorul de literatura comparata din film, Henry (Adrien Brody) alege sa fie suplinitor pentru perioade determinate de timp. Statutul acesta ii convine pentru ca il ajuta sa nu se ataseze de oameni, sa nu creeze legaturi, sa nu se autodezvaluie, si, mai ales, sa nu se confrunte cu durerea din sine. El insusi recunoaste: Nu m-am simtit niciodata atat de indepartat de mine si, totusi, atat de prezent in lume.

Prezenta lui in lume are o componenta pragmatica pentru ca liceul in care urmeaza sa mentina ordinea pana la venirea unui titular, il pune la grea incercare. Elevii sunt cinici, vulgari, agresivi, pierduti ei insisi pe frontul bataliilor emotionale. In aceasta atmosfera, Henry isi intra in rolul prestabilit, straduindu-se sa fie salvator pentru elevii sai, in special pentru o fata depresiva, pentru  baietii rebeli din scoala, pentru o prostituata pe care o ia acasa. Rolul de salvator il vad ca o incercare a lui Henry de reparare a traumei imposibilitatii de a o salva pe mama de la moarte. De altfel mama ii apare mereu in flash-back-uri pe care nu le poate pune cap la cap dar care-i bantuie mintea, haotic si persistent…

Mitul salvatorului se naruie insa in momentul in care eleva depresiva care-i ceruse ajutorul, se sinucide. Meredith este o artista neinteleasa de colegi dar mai ales de tatal sau care o critica si-i reproseaza tot felul de lucruri. Profesorul Henry pare sa-i dea atentie, sa o inteleaga si sa o protejeze de colegii abuzivi. Totusi Henry nu poate intra in pielea tatalui simbolic pe care si l-ar fi dorit fata, din cauza golului afectiv pe care il avea el insusi in suflet. Culmea este ca fata isi da seama de aceasta inabilitate afectiva a profesorului, atunci cand il pozeaza incognito, surprinzandu-i fata trista. II spune de altfel verbal acest lucru dar si ilustreaza asta printr-un portret fara chip, pe care i-l face cadou. Adolescenta intuise bine: Henry este un om fara chip, golit de trasaturi, un robot cu un destin tragic, pe care nu-l poate rescrie, pentru ca inca nu-l intelege…

O alta secventa a filmului il pune pe Henry in relatie cu o tanara prostituata care ii face initial, avansuri sexuale. Henry respinge avansurile fetei, in schimb o ia acasa sperand sa o salveze de la promiscuitate si decadere. Pare un gest nebunesc la prima vedere, firesc daca ne gandim ca intre cei doi exista o legatura traumatica, ascunsa, dar simtita. Faptul ca cei doi ajung sa se ingrijeasca reciproc, imi sugereaza ca acolo se prelucreaza metaforic trecutul lor traumatic. El incearca sa repare conectia cu mama, inversand rolurile, fata creaza atasament si stoarce iubire, intr-o inima abandonata si pustie. Totusi Henry nu poate oferi stabilitate (el insusi nu o avea) si nici nu se poate implica afectiv, asa ca se desparte/detaseaza de fata, aparent fara regrete, fara suferinta. Oricum omul nostru este obisnuit cu pierderile.

Dincolo de meandrele profesiei de dascal, de motivatiile inconstiente care o insotesc, filmul este despre pierdere si despre fuga de realitatea ei, in viata de zi cu zi. Este si despre mecanismele de supravietuire si de aparare in fata acesteia, pe care personajul nostru a invatat sa le foloseasca destul de eficient. Intr-un fel stim ca Henry nu va reusi ever sa se ataseze de elevii sai, continuandu-si circuitul prin scoli, ca profesor suplinitor. Este ca si cum, fiecare pierdere suferita il pune in postura de a se detasa de el, cel care a fost si de a-l pune in contact cu el, cel de astazi…

Filmul poate fi vazut gratuit aici. Vizionare folositoare!