Psihologie
Dependent de nefericire?
Gandul asta te pocneste in moalele capului. Cum este posibil sa-ti doresti fericirea dar inconstient sa cauti nefericirea? Specialistii spun ca se poate. Paradoxal, desi cautam in mod nativ si constient fericirea, putem avea nevoie de un anumit disconfort pentru a ne mentine echilibrul interior. Acest disconfort este creat din experientele copilariei dar si din credintele pe care le-am mostenit, referitoare la faptul ca suferinta este parte esentiala a vietii, fara de care nu crestem, nu ne maturizam, nu putem cunoaste fericirea adevarata.
Martha si William Pieper in cartea, Dependenta de nefericire explica acest mecanism de autosabotare a propriei fericiri in felul urmator: Atunci cand parintii nu sunt disponibili pentru copii, cand ii resping, ii pedepsesc sau au asteptari prea mari de la ei, in mod inconstient, copiii resimt nefericirea in ceea ce priveste faptul de a iubi si a fi iubit. Mai tarziu isi recreeaza aceasta stare de nefericire, in dorinta inconstienta de a obtine reversul, adica fericirea.
Vedem aici o confuzie intre fericire si nefericire, care provine, potrivit celor doi autori din faptul ca, atunci cand suntem copii ii percepem pe parinti perfecti, atotputernici si corecti, capabili sa ne creasca in cel mai bun mod cu putinta. Cand devenim adulti, in ciuda faptului ca vedem inconsistenta si greselile pe care le-am mostenit, preluam inconstient tiparele educationale dar si asteptarile pe care parintii le au de la noi, suferind ori de cate ori credem ca i-am dezamagit. Nu-i de mirare ca devenim nefericiti…
Dependenta de nefericire este o nevoie inconstienta de a de a-ti sabota intentiile bune si de a ramane intr-o zona a luptelor interioare care te fac sa crezi ca nu detii puterea de a face schimbari semnificative in viata. Aceasta dependenta nu este o alegere, prin faptul ca ti-a fost sadita in minte inainte ca tu sa intelegi ce se petrece. Din acest motiv, nu trebuie sa te simti rusinat sau dezamagit de tine insuti. Ce trebuie sa faci este sa devii constient de acest mecanism autosabotor si sa votezi pentru fericire. Dar mai intai uita-te pe acest test sa vezi daca esti printre subiectii acestui articol.
Test:
- Am asteptari prea mari de la mine si de la ceilalti
- Nu pot duce la bun sfarsit o decizie luata
- Ma simt ravasit si mi se pare dificil sa-mi revin atunci cand lucrurile se inrautatesc
- Ma arunc in bratele infrangerii exact atunci cand succesul, pentru care am muncit neobosit, este la indemana mea
- Obtin succesul si dupa aceea il pierd
- Am reusit sa-mi ating un scop pentru care am luptat mult, dar nu ma pot bucura de el
- Imi este dificil sa ma apropii de oameni si sa am relatii stranse cu ei
- Atunci cand gasesc o persoana care tine la mine la fel de mult cat tin eu la ea, creez un conflict si distrug relatia
- Nu reusesc sa-mi rezolv sarcinile bine si la timp
- Muncesc prea mult si nu-mi permit sa ma bucur de timpul meu liber, nici sa petrec timp cu familia
- Majoritatea activitatilor care imi fac placere sunt riscante
- Sunt adesea coplesit de emotii negative
- Am adesea sentimente de nesiguranta si inadecvare
- Am avut parte de cateva pierderi in urma carora nu-mi pot reveni
- Nu ma pasioneaza nimic si nu-mi cunosc hobby-urile
- Nu-mi pot opri apetitul si am in general un slab auto-control etc
Daca ai raspuns afrimativ la mai mult de jumatate dintre afirmatiile de mai sus, esti candidatul perfect la nefericire. Dar stai, nu intra in depresie, exista solutii. Despre acestea, intr-un articolul viitor
amintiri, dezvoltare personala, Povesti despre oameni, Psihologie
Care este numele femeii de serviciu?
Studentii unui colegiu din Statele Unite vor tine minte toata viata testul pe care l-au primit la sfarsitul primului an de studiu, de la unul dintre profesorii lor. Intrebarea de final suna destul de ciudat: care este numele femeii de serviciu din scoala? Studentii au crezut ca este o intrebare facultativa, poate o capcana si s-au grabit sa-l intrebe pe profesor daca raspunsul avea sa conteze in vreun fel. Sigur ca da, cine stie numele femeii va primi 5 puncte, care se adauga la nota de final.
Rostul acestei intrebari extra-curiculare este usor de intuit. Profesorul a vrut sa le dea studentilor sai o lectie pretioasa de viata, spunandu-le in acest fel ca fiecare om este important si ca oricine merita atentia, recunosterea si respectul lor.
Am mai citit istorioara asta in trecut dar acum, cand am dat din nou peste ea intr-una din cartile lui John Maxwell, a fost diferit. M-am gandit la oamenii care, dupa standardele noastre au ocupatii neinsemnate: femei de serviciu, gunoieri, portari, lustruitori de pantofi, vanzatori de ziare, bilete, suveniruri, mancare, s.m.d. Nu cumva ii privim (sau nici macar nu-i privim) ca pe niste roboti, care trebuie sa ne serveasca repede, frumos si atent, pe noi astia care facem munci mai importante? Nu cumva credem ca ni se cuvin amabilitatea, serviabilitatea si rabdarea lor, uitand sa fim la randul nostru amabili, intelegatori si recunoscatori celor care ne fac diverse servicii, fie ele si contra-cost?
Nu stiu daca e din cauza zilelor magice pe care le parcurgem, dar eu am sentimentul ca acesti oameni chiar merita celebrati din cand in cand. Si am de gand sa trec la fapte. Mi-am propus sa-i cumpar un buchet de flori femeii care face curat pe scara blocului unde locuiesc, sa-i aflu numele, s-o intreb de sanatate, spunandu-i in acest fel multumesc. Am toate motivele sa-i fiu recunoscatoare. Dupa plecarea ei, totul straluceste de curatenie (in special usa din sticla e atat de curata incat se intampla des ca cei care vin la noi in vizita sa plece cu ochii vineti), aerul este proaspat si parfumat iar asta imi da o stare de bine si sentimentul ca locuiesc intr-un loc minunat.
Tu stii numele femeii care face curat la serviciu, la scoala/facultate sau acolo unde te simti bine pentru ca e curat, cald si confortabil? Ii zambesti celui care te serveste la magazin? Ai scris unei persoane obisnuite, o scrisoare de recunostinta? I-ai multumit vreunui neinsemnat pentru un gest marunt care trebuia oricum facut? Ai aplaudat pe cineva umil, cu voce tare? Daca nu, ai timp sa recuperezi. Zilele acestea ar putea fi magice pentru toata lumea, inclusiv pentru femeile de serviciu de pe Planeta…
P.S. Numele femeii de serviciu din Scoala Generala era Coca, o tanti bruneta, mica de statura si rotofee, care tinea loc si de bodyguard. Mai departe memoria imi joaca feste. Daca as fi primit un test in liceu sau in facultate care sa contina intrebarea din titlu, l-as fi picat dar as fi invatat o lectie importanta de viata, un pic mai devreme…
Ultimele comentarii