Psihologie
Dragostea se invata. Due(l)tul anxios-evitant
Mi-am propus ca anul acesta sa-mi gasesc un sot, imi spune Maria. Apoi continua: am obosit sa traiesc singura. M-am saturat sa ma intorc zi de zi intr-o casa pustie, sa merg singura la film etc. In trecut am fost devotata partenerilor mei si am suferit enorm. Imi pierdusem increderea si speranta ca voi gasi un om cumsecade. Dar acum, ca mi-a mai trecut, trebuie sa-mi inving teama ca voi suferi din nou. Sunt dispusa sa risc, nu am alta sansa. Merit sa fiu fericita!
Tocmai m-am despartit de Ana. Sunt foarte dezamagit dar n-as fi putut sa-mi petrec viata alaturi de ea, spune Emil. Am descoperit tot felul de lucruri care nu-mi plac. Este impulsiva si nu are incredere in sine. Va trebui sa caut femeia potrivita, oricat de mult va dura. Insa stiu ca atunci cand o voi intalni, voi simti imediat o stare de liniste si impacare. Ea va fi sufletul meu pereche, femeia care ma va face fericit pentru tot restul vietii.
Cele doua povesti de mai sus sintetizeaza cele doua stiluri de atasament pe care le intalnim recurent in relatiile de cuplu (cam 46% dintre ele). Maria este anxiosul iar Emil evitantul. Statistic, cele doua categorii se atrag reciproc. Doua cercetatoare in domeniul atasamentului la adulti, Paula Pietromonaco, de la Universitatea din Massachusetts si Katerine Carnelley, de la Universitatea din Sauthampton din Marea Britanie au descoperit ca barbatii evitanti prefera femeile anxiose. Un alt studiu, realizat de Jeffry Simpson de la Universitatea din Minessota demonstreaza ca femeile anxioase sunt atrase de barbati evitanti. Pietromonaco si Carnelley considera ca aceste stiluri de atasament se completeaza oarecum unul pe celalalt. Fiecare reafirma convingerile celuilalt despre sine si despre relatii in general. In cazul nostru, daca cei doi protagonisti ai povestilor de mai sus s-ar intalni, Maria ar fi ranita din nou de asteptarile lui Emil iar acesta ar fi dezamagit de sensibilitatea si maniera de control in relatie, a Mariei. Dincolo de povestile de aici, ce-i de facut cu anxiosii si evitantii de acasa, care cauta siguranta emotionala, de multe ori, la un partener indisponibil emotional?
Amir Levine si Rachel Heller in cartea Stilurile de atasament. Cum sa gasesti si sa pastrezi o relatie de cuplu fericita, propune o solutie ideala, aceea de a alege, in mod constient, o persoana cu stil de atasament securizant, asta in ciuda faptului ca probabilitatea de a intalni o astfel de persoana este mai mica. In acest caz, solutia propusa de cei doi autori necesita munca de cercetare si este oarecum neetica, in opinia mea. Imi si imaginez un scenariu in care o domnita cultivata si asumata relational dar anxioasa, ii spune potentialului candidat la inima ei gingasa: stii, esti ok ca persoana dar pentru ca ai un atasament de tip evitant, sunt nevoita sa-ti spun adio. Eu caut un tip cu atasament securizat…
Dincolo de gluma, treaba asta cu atasamentul este foarte serioasa, deoarece se refera la felul in care intelegem si gestionam intimitatea intr-o relatie semnificativa. Este importanta deoarece neintelegerea cu privire la aceste aspecte creaza conflicte, uneori ireconciliabile. Deci ce solutii mai realiste decat cea propusa de cei doi autori, avem la indemana? Iata cateva alternative, prezentate sintetic:
- Fii constient/a de tipul de atasament/stilul de contact pe care l-ai preluat drept mostenire de la parinti si apoi din celelalte relatii semnificative pe care le-ai avut in prima copilarie. Daca nu-l poti identifica prin descriere simpla, exista teste care te pot ajuta in acest sens.
- Incearca sa stabilesti stilul de atasament al partenrului, si vei intelege inclusiv, raspunsurile lui emotionale la nevoia ta de conexiune. Vei intelege ca se comporta intr-un anumit fel pentru ca asa a invatat sa o faca, in relatia cu figurile de atasament din copilarie si nu pentru ca a incetat sa te mai iubeasca…
- Discuta cu partenerul tau despre stilul de atasament, incercand sa gasiti impreuna un compromis, in care nevoile fiecaruia ar putea fi satisfacute mai bine. Poate varianta propusa aici, ar putea fi un inceput!?
- Invata sa lupti pentru iubirea rationala, iesind de sub tirania tiparului tau de atasament problematic, stiind ca, potrivit studiilor, atasamentul este flexibil. Deci iubirea (manifestarea ei) poate fi invatata, intr-un context de siguranta si asumare.
- Daca suferi din cauza deconectarii emotionale din relatie (deci ai/aveti un atasament insecurizant) dar iti doresti sa schimbi lucrurile, exista speranta. Asa cum suferinta a venit dintr-o relatie intima (cea dintre parinte si copil), vindecarea se realizeaza tot intr-o relatie de acest tip. Cu prezenta, rabdare, perseverenta si asumare, desigur!
- Daca incercarile tale de a regla conectarea emotionala sunt, in mod repetat sortite esecului, poti incerca varianta psihoterapiei. Statisticile arata ca, ghidati de un specialist, intro relatie co-creata, oamenii reusesc sa invete iubirea si sa se bucure de intimitate, in ciuda faptului ca nu le-au invatat, la timp, in viata.
Important: pentru orice neclaritate/intrebare legata de subiect, ma poti contacta aici, prin intermediul rubricii Contact, la telefon sau poti face o programare pentru sedinte individuale/cuplu de psihoterapie, prin intermediul mijloacelor mentionate. Iti multumesc pentru ca ma citesti, pentru eventualul tau feedback si pentru increderea acordata. Pe curand!
Psihologie
Despre dependenta eficienta
Este foarte usor sa acceptam dependenta copiilor fata de parintii lor. Daca vorbim insa despre dependenta in cuplul de adulti, sarim ca arsi. Si asta pentru ca ni se propovaduieste de mult timp faptul ca autonomia si independenta sunt indicatori ai maturitatii iar a cere ajutor altora este dovada clara a slabiciunii si neputintei.
In ciuda acestor prejudecati fabricate de promotorii dezvoltarii personale, studiile care valideaza teoria atasamentului au aratat ca adultii au aceeasi nevoie de dependenta emotionala ca si copiii. Aceasta legatura trainica asigura baza de siguranta si sprijin emotional, in momentele delicate de criza si distres prin care trecem in viata. Asadar, din leagan pana la mormant vom dori sa ramanem atasati de alti oameni, intr-o dependenta eficienta (asa cum o numea Bowlby), fie ca recunoastem sau nu acest lucru.
A fi capabil sa recurgi la altii pentru sprijin emotional este o dovada si totodata, o sursa de putere, spun psihologii. Mai mult, aceasta (inter)dependenta aduce cu sine numeroase beneficii. Sute de cercetari au validat teoriile privitoare la atasamentul adult, formulate initial de Bowlby. Iata mai jos cele mai relevante concluzii desprinse din aceste studii:
- Cand ne simtim in siguranta, adica confortabili cu apropierea si increzatori in legatura cu faptul ca putem depinde de cei dragi,suntem mai dispusi sa cautam sprijin la altii si mai capabili de a-l oferi la randul nostru.
- Cand legatura cu partenerii nostri este securizata, suportam mai bine ranile pe care acestia ni le provoaca si este mai putin probabil sa ne manifestam ostilitatea in mod agresiv atunci cand ne suparam pe ei.
- Cand suntem intr-o legatura sigura cu altii, ne intelegem mai bine pe noi insine si ne placem mai mult
- Cand ne aflam intr-o relatie sigura manifestam mai multa curiozitate si suntem mai deschisi la informatii noi. Curiozitatea vine dintr-un sentiment de siguranta; rigiditatea, din nevoia de a fi vigilent la posibile amenintari (sunt tot timpul in garda).
- Cand avem siguranta emotionala suntem mai deschisi catre experiente noi
- Avem convingeri mai flexibile cand ne simtim in siguranta si suntem puternic conectati cu cineva.
- Cu cat putem apela mai mult la partenerii nostri cu atat putem fi mai distincti si mai independenti. Psihologul Brooke Feeney a vazut asta studiind 280 de cupluri. Cei care simteau ca nevoile le erau acceptate de parteneri erau mai siguri in ce priveste rezolvarea problemelor pe cont propriu si era mai probabil sa isi atinga cu succes propriile scopuri.
Faptul ca ne aflam sau nu in relatii de dependenta emotionala a fost asociat si cu starea noastra de sanatate/boala fizica si mentala. Stim, de exemplu ca femeile si barbatii casatoriti au in general vieti mai lungi decat semenii lor care traiesc singuri. Suferinta este garantata in viata dar suferinta in singuratate este intolerabila.
- Relatiile negative/toxice, ne submineaza sanatatea. De exemplu, la barbatii si femeile cu insuficienta cardiaca congestiva, starea casniciei pacientului reperezenta un indicator al supravietuirii dupa 4 ani, la fel de precis ca severitatea simptomelor si gradul de degenerare (Jim Coyne).
- Suferinta intr-o relatie ne afecteaza in mod negativ sistemul imunitar si hormonal si chiar capacitatea de a ne vindeca.
- Studiile in imagistica creierului au aratat ca respingerea si excluderea activeaza aceleasi circuite in aceeasi parte a creierului, ca durere fizica. Aceasta parte a creierului se activeaza de fiecare data cand suntem separati emotional de cei dragi noua
- Suferinta maritala creste de zece ori riscul depresiei.
- Contactul cu un partener iubitor actioneaza ca un scut impotriva socului, stresului si durerii.
- Cand avem contact fizic cu persoana draga, suntem inundati de hormonii fericirii (oxitocina si dopamina) in timp ce hormonul stresului, cortizolul este inhibat.
Lista este pe departe de a fi completa. Ce am vrut sa arat (a cata oara?) este ca nu suntem creati sa infruntam lumea in singuratate. Avem nevoie sa ne conectam emotional la oamenii semnificativi din viata noastra. Avem nevoie sa stim ca atunci cand trecem prin dificultati, cineva apropiat ne spune: sunt aici pentru tine. Te vad, te aud si-mi pasa. Iar noi, la randul nostru sa raspundem in acelasi mod sanatos si empatic. Asta este de fapt testul si esenta dependentei in iubire.
Ultimele comentarii