Psihologie
De la omida la fluture sau despre viata cu aripi
Cuvantul schimbare se afla astazi pe buzele tuturor. Este rostit imperativ de promotorii dezvoltarii personale. Este invocat de strategi, lobbysti, progresisti. Apare in carti, in manuale, in biblia crestina, cu formula duhovniceasca, nastere din nou. Am scris si eu despre schimbare aici, in aceleasi note clasice, previzibile, pe alocuri, descurajatoare. Dupa care m-am intrebat foarte serios: oare se schimba omul cu adevarat?
Dintr-un unghi mai realist si profund psihologic, as inlocui termenul de schimbare cu transformare. Iata de ce: Oricat ne-am stradui sa ne schimbam si orice metode draconice am incerca, va ramane un miez (un nucleu dur), toata viata. Psihologul trazactionist, Eric Berne spunea, destul de transant, ca omul isi scrie scenariul de viata in primii 6 ani. Tind sa-i dau dreptate. Testele psihometrice standardizate si chiar studiile calitative serioase releva acelasi lucru, desi sunt acoperite de uitare, tocmai pentru ca pun in pericol tema schimbarii, vanitoasa si banoasa…
Daca inlocuim termenul schimbare cu transformare, nu doar ca reducem anxietatea dar le dam voie oamenilor sa experimenteze, sa exploreze, sa incerce ceva diferit si sa adauge la acest miez (poate fi sinele nostru autentic), sensuri noi, care le imbogatesc viata. In acest caz, fiecare teritoriu nou in care patrundem, fie ca e o tara straina, o prietenie stransa, nasterea unui copil sau o slujba noua, evoca o lume noua inlauntrul nostru.
S-ar putea ca aceasta lume noua sa te sperie. Te poti astepta ca gasind ceva, sa pierzi altceva. Poti, de pilda, sa simti frica/anxietate/disconfort iesind din zona de siguranta, dar sa castigi curaj si incredere in fortele propri. Poti pierde bunuri ca sa castigi valori. Poti pierde prietenia cuiva sau chiar familia pentru ca ai ales o viata de devotiune religioasa, dar poti castiga liniste si impacare cu sine ci cu Dumnezeu etc. Depinde cat de mult si in ce directie vrei sa mergi.
Dar unde, din ce punct incepe transformarea?
Cel mai comod este sa pornesti procesul transformarii printr-o revelatie care sa te strafulgere in minte cu un AHA salvator. Te averizez totusi ca aceasta pilula magica s-ar putea sa nu existe. Daca ai asteptat in zadar in zona asta iluzorie si nu s-a intamplat nimic, poti incerca sa privesti atent in jur, la mediul in care traiesti, si sa vezi ce poti fura de acolo: instructie, hobby-uri, mentori, suporteri etc. Daca nici asta nu ti se potriveste, ai la indemana optiunea transformarii prin experiente. Si daca nici asta nu functioneaza, pregateste-ti credinta pentru un miracol, ca acela al nasterii din nou, descris de Scripturi…
Ca sa plec din Romania spre Belgia, acum 9 ani, am avut nevoie de o criza. Momentul zero mi-a dat desteptarea si m-a motivat pentru ceva ce avea sa insemne sansa unui nou inceput. Curajul transformarii m-a rasplatit cu aceasta a treia viata pe care o experimentez in exil, si de care uneori ma minunez. Chiar e aievea ce traiesc!?
Nu ne plac crizele, nu iubim suferinta, fugim de durere dar tocmai ele ne transforma si ne descopera cine suntem, in ciuda faptului ca ne-am aflat, candva, cu nasul in tarana. Important este ca ne-am ridicat de jos. Din nou si din nou…
Imi place imaginea omidei care se transforma in fluture. Ea isi fortifica trupul firav pentru zborul care-i descopera lumea. Si tu poti zbura, daca te hotarasti sa iesi din cocon, la momentul potrivit. Poti face asta, inclusiv cumparand un bilet de avion sau, pur si simplu, zburand catre viata!?…
Psihologie
Alege astazi sa fii fericit/a
Autorii Marta si William Pieper afirma in cartea Dependenta de nefericireca niciodata nu este prea tarziu sa-ti revii dintr-o dependenta de nefericire si sa alegi o viata pozitiva si satisfacatoare. Iata care ar fi pasii necesari, potrivit celor doi autori:
- Decide schimbarea ACUM, in ciuda faptului ca nu te simti pregatit. Majoritatea oamenilor stiu ce au de facut: sa slabeasca, sa renunte la fumat, sa-si echilibreze cheltuielile in raport cu veniturile, sa-si schimbe job-ul etc. Problema tuturor este amanarea. Voi incepe din prima zi a anului, dupa concediu sau atunci cand ma voi simti mai bine si suficient de pregatit/a, obisnuim sa spunem. Adevarul este ca daca nu incepi acum si astepti pana cand te vei simti mai bine, vei amana toata viata ce ti-ai propus. Ca sa reusesti ai nevoie sa incepi cu un proiect realist (in loc de vreau sa slabesc 5 kg in 2 luni, propune-ti sa slabesti 1 kg intr-o luna, de ex.); stabileste o data exacta de inceput dar care sa nu fie mai departe de 3 zile, apoi
- fa primul pas, asa cum ai prevazut, chiar daca hotararea a slabit in intensitate. Aici trebuie sa fii constient/a ca atata timp cat bunele intentii se afla in viitor, nu-ti creaza probleme. Cand te apropii insa de termenul limita, ai de luptat cu dependenta de nefericire, care este un dusman putenic. Aproape sigur ai de infruntat demonii obisnuintei dar si logica mintii care iti va argumenta ca schimbarea e grea si chiar inutila. Deci,
- mentine hotararea, chiar si atunci cand esti tentat/a sa cedezi. Schimbarea cere efort, consecventa, vointa, sacrificiu, lupta. Din aceasta cauza, cedarea este inevitabila. Mai mult, cedarea/declinul face parte din procesul de vindecare. Paradoxul acestor caderi este ca ele sunt indicii ale succesului, nu ale esecului. In acest moment, fii atent la capcanele pe care ti le intinde nefericirea: cu cat te apropii mai mult de atingerea scopului, cu atat acesta ti se pare mai putin valoros; este posibil sa fie dificil sa-ti pastrezi castigurile. Daca aluneci, nu uita ca anumite caderi sunt inevitabile, ca nu iti diminueaza succesul pe care l-ai atins si rededica-te scopului. Atata timp cat ai mai multe puncte casigate decat pierdute esti un invingator. Totusi,
- consolideaza castigurile prin vigilenta. Cand ti-ai atins scopul, nu abandona lupta, facand negocieri cu tine insuti. Tine scorul in continuare deoarece inamicul nu este infrant. Riscul este ca la orice esec sau pierdere sa revii la vechile obiceiuri si sa cedezi, pierzand batalia. Si pentru ca esti déjà pe drumul schimbarii, avand mai multe reusite decat esecuri,
- premiaza-te pentru rezultatele obtinute. Poate te gandesti ca nu meriti sa celebrezi punctele reusite. Gandeste-te totusi ca ai facut pasi importanti spre atingerea scopului tau, asa ca, din cand in cand ai pretextul perfect sa te premiezi (in ce fel vei face asta, te las pe tine sa alegi). Din premiere in premiere, vei ajunge la un moment dat sa constati ca
dependenta de nefericire a fost inlocuita cu un nou stil de viata, care inseamna lupta pentru viata satisfacatoare la care ai fost menit. Nu uita, fericirea, in sensul ei cel mai concret este o alegere hotarata. Alege astazi sa fii fericit!
Psihologie
Dependenta de nefericire sub acoperire
N-o sa-ti puna nimeni un diagnostic al dependentei de nefericire. Boala este cinica, insidioasa, camuflata bine cu un soi de echilibru interior, care poate tine de cald toata viata. Tocmai pentru ca e vicleana si lucreaza sub acoperire, m-am decis sa insist cu tabloul clinic, si sa livrez diagnosticul in alb si negru, pe hartie. Poate ajuta pe cineva, cine stie!? Asadar,
Daca starea ta de bine depinde de factori externi, cum ar fi succesul esti candidatul perfect la dependenta de nefericire. Daca atunci cand obtii un succes te simti atat de bine in pielea ta, incat niciun alt lucru nu iti poate oferi o satifactie mai mare, inseamna ca folosesti placerea victoriei pentru a compensa sentimentele de insuficienta si de neincredere in tine insuti. Cand esecul vine, cazi prada deznadejdii si dezamagirii, inclusiv de sine. Un esec se poate multiplica daca este vazut ca o catastrofa cosmica, si nu ca o lectie. In realitate, valoarea ta nu se masoara prin succes!
Cand te uiti in ochii celorlalti pentru aprobare si lauda, esti tot dependent de nefericire. S-ar putea sa nu mai stii cine esti si sa-ti schimbi infatisarea, munca si modul de relationare, doar pentru a da bine in fata celor de la care astepti aprobare (de fapt acceptare si iubire). In acest caz, devii automat foarte sensibil la orice fel de critica, si te biciuiesti continuu din cauza ca nu reusesti sa te ridici la nivelul asteptarilor celorlalti. In mod normal, adevarata siguranta vine din interior, din faptul ca esti demn de iubire, in ciuda faptului ca gresesti sau dezamagesti pe cineva.
Daca persisti in stari dureroase, alimentand emotii negative si devalorizatoare esti ancorat serios in dependenta de nefericire. Sigur, nu vorbesc aici de starile normale de suparare sau tristete cauzate de un eveniment negativ. Iau in calcul durerea pe care ti-o produci singur/a si pe care o alimentezi inconstient. De exemplu, daca ai pierdut un iubit/a, este normal sa suferi un timp dar daca durerea asta dureaza luni sau chiar ani, fara sa scada in intensitate, devine gratuita, produsa de mintea ta care te tine captiv/a in nefericire. In realitate, putem alege felul in care ne simtitm sau/si sa credem ca maine va rasari soarele de dupa nori…
Cand consideri ca fericirea e scumpa si ca trebuie sa trudesti din greu pentru a o obtine, te afli pe acelasi drum acoperit cu semintele nefericirii. De pilda, daca consideri ca viata de familie este o cruce pe care trebuie s-o porti, vei trai purtand in spate povara iubirii si nu bucurandu-te de iubire!? In fond, te poti bucura de viata eliminand credintele limitative pe care le-ai mostenit, facand alegeri constiente si asumate, care sa te implineasca la modul dorit.
Atunci cand te pozitionezi in victima si crezi ca altii sunt de vina pentru problemele tale, esti in mod sigur dependent de nefericire. Pozitia de victima este comoda si-ti aduce chiar beneficii de genul: atentie, grija, compasiune, empatie etc. Dar victima nu poate fi fericita atata timp cat depinde de bunavointa si disponibilitatea altora. Vrei sa fii fericit? Asuma-ti responsabilitatea pentru propria viata!
Alte paradoxuri ale dependentei de nefericire:
Am definit dependenta de nefericire intr-un alt articol, aratand totodata si manifestarile ei, in viata de zi cu zi. Adaug aici cateva paradoxuri ale dependentei de nefericire, in care ai putea sa te regasesti si pe care ai posibilitatea sa le demontezi, in viitor :
- Desi ai avut parte de succes, cauti consolarea/alinarea in nefericire. Atunci cand experimentezi prea multa placere/bucurie, ai nevoie de o circumstanta care sa ti se pare familiara sau/si linistitoare. Doar nefericirea te poate determina sa recreezi disconfortul interior pe care l-ai invatat in copilarie. Poate iti amintesti de ocazii in care erai fericit/a dupa un succes sau eveniment reusit dar, aprent din senin si fara motiv, ai inceput sa te simti groaznic!?
- Iti redobandesti echilibrul interior, creandu-ti disconfort, prin apelul inconstient la nefericire. De pida, mananci emotional, ca dupa aceea sa te simti biciuit/a cu vina de a manca prea mult si de a fi supraponderal/a.
- Cand esti implinit intr-un domeniu al vietii tale, compensezi binele acesta creand nefericire intr-un alt domeniu al vietii tale. De exemplu, ai succes in cariera dar n-ai succes la relatii!?
- Cu cat te simti mai bine, cu atat esti mai deprimat/a mai multa vreme. Exista oameni care n-au niciun motiv sa fie tristi sau deprimati dar raman in aceasta stare cunoscuta, folosind autocritca si perfectionismul, ca arme latale.
- Ai totul si apoi distrugi ceea ce ai, crezand ca nu meriti ceea ce ai obtinut. Astfel, victoria abia castigata iti scapa printre degete. Exista oameni care isi submineaza succesul prin modalitati invizibile pentru ei, deoarece disconfortul pe care si-l produc corespunde valorilor pe care le-au invatat in copilarie si pe care simt ca le merita.
Acestea ar fi cateva dintre paradoxurile dependentei de nefericire. A le cunoaste, a le identifica in viata ta si a le formula ca obiective pentru schimbare, constituie primul pas spre fericirea adevarata, la care ai fost menit/a. Despre urmatoarele etape necesare acestui demers, intr-un articol viitor.
Nota: In scrierea acestui articol m-am inspirat din cartea Dependenta de nefericire de Marta si William Pieper, aparuta in 2009, la editura Curtea Veche din Bucuresti.
dezvoltare personala, Psihologie
Traieste povestea ta
M-am intrebat adesea de ce in anumite situatii de viata reactionez intr-un anume fel, in ciuda faptului ca acel raspuns se dovedeste de fiecare data gresit? E ca si cum as intra pe pilot automat si altcineva din afara mea ar dirija intamplarile, evenimentele…
Raspunsul l-am aflat de la Eric Berne, parintele analizei tranzactionale care a inventat sintagma scenariu de viata. Scenariul este povestea, romanul, filmul sau piesa de teatru in care eroul principal suntem Eu/Tu/Noi. Poate fi o carte veche (un card modern) plina cu legi, cu credinte si prejudecati in care gasim tot ceea ce stim despre noi, despre ceilalti si despre lume.
O definitie à la lettre suna putin mai sofisticat. Scenariul este un plan de viata creat in copilarie, intarit de parinti, justificat de evenimente ulterioare care culmineaza (eventual) cu alternativa proprie (repararea lui). El este forţa psihologică ce împinge persoana spre destinul ei, indiferent dacă ea se împotriveşte sau afirmă că acţionează în virtutea liberului arbitru. Este ceea ce numim in limbaj de specialitate programare parentala, cu tot ce decurge de aici…
Cum se formeaza scenariul de viata?
Din perspectiva etiologica, scenariul se structureaza pornind de la nevoile de baza ale copilului mic. Daca copilul isi doreste o imbratisare de exemplu dar mama nu sesizeaza aceasta dorinta si nu i-o implineste, copilul va continua sa-i ceara o imbratisare in diferite moduri pana ce, fie va obtine ce isi doreste, fie nu.
In ambele cazuri copilul introiecteaza raspunsul mamei ca pe un adevar cu privire la sine. Acesta ar suna cam asa: Sunt demn de a fi iubit, in cazul in care primeste imbratisarea sau trebuie sa ma straduiesc mai mult ca sa fiu iubit, daca raspunsul vine dupa incercari succesive sau nu sunt demn de a fi iubit si nu merit ceea ce imi doresc, daca raspunsul nu va veni deloc. Aceste mesaje se intaresc prin repetare iar scenariul de viata va fi construit pe acest tip de introiectii, care sunt ajustari creative ale copilului, un mijloc de supravietuire intr-o lume care i se pare amenintatoare si ostila. Imaginati-va un pitic (copilul) care gandeste magic in fata unui urias (viata).
Tocmai am aflat ca destinul unui om este stabilit de un copil, nu mai mare de 7 ani, poate de 3. Un tanc prescolar, cu limite privind cunoasterea si autocunoasterea hotaraste daca viata lui va fi o comedie sau o tragedie? (in realitate cei care ne modeleaza in primii ani poarta o raspundere uriasa). Chiar daca scenariul va primi ajustari pana dupa adolescenta, studiile confirma faptul ca in copilaria mica stabilesti daca vei fi un invingator sau un invins si tot atunci hotarasti felul in care traiesti si cum vei muri. Convingerile, atitudinile, deciziile ulterioare sunt luate pe baza experientelor timpurii. Asta daca nu cumva vom dori sa intervenim noi insine in scenariul initial, construind propria intriga!?
Drivere (mesaje conducatoare) ale scenariului de viata
Scenariile de viata se construiesc pe baza unor drivere pe care ni le insusim la nivel inconstient in relatie cu persoanele semnificative din viata noastra. Aceste drivere sunt stabile si ne ofera siguranta, in ciuda faptului ca sunt, de multe ori distructive. Iata cele mai importante dintre ele:
- Fii puternic! Persoanele care actioneaza conform acestui indemn launtric nu arata vulnerabilitate sau tristete, deoarece acestea sunt semne de slabiciune. Sunt persoanele care nu-si iau pauze, mimand omnipotenta. Sunt salvatorii, liderii care le stiu pe toate, care trebuie sa gasesca solutii la problemele cu care se confrunta, ei, familia, colegii sau chiar omenirea intreaga.
- Fii perfect! Este vocea din capul celui care stie ca este acceptat doar daca face lucrurile perfect. Daca primeste nota 9, 50 la vreun examen, perfectionistul este sfasiat de durere ca si cum ar fi avut un esec. El are asteptari de la sine dar si de la ceilalti, ceea ce face viata lui si a celor din preajma, un calvar.
- Fa-le altora pe plac! Persoanele care au ca baza de scenariu acest driver, nu stiu sa spuna NU. Ele renunta la confortul personal, la nevoile proprii, pentru a-i vedea pe ceilalti multumiti. Nu-i de mirare ca se simt adesea frustrate si neimplinite.
- Grabeste-te! In acest tipar mental, totul trebuie facut repede, instantaneu. Nu exista relaxare, pauze pentru reflectie. Formula de baza este: hai mai repede! Ii gasim aici pe colerici, invazivi, nerabdatori si obositori.
- Incearca din greu! Acest scenariu il plaseaza pe om intr-un mediu ostil in care orice lucru se obtine cu sudoare si sacrificii. Succesul dar si relatiile se construiesc cu efort. Sunt acei oameni care nu pot gestiona reusita si care cred ca merita un lucru doar daca au transpirat abundent pentru el.
- Ia cu japca! Aici includem profitorii, pe cei care nu tin cont de limitele celorlalti. Nu au respect pentru spatiul personal, nu cer, iau pur si simplu ceea ce le lipseste. Sunt acele persoane care iti spun cu o seara inainte ca vin in vizita cu tot cu pisica, sau acei prieteni care-ti cer nonsalant: imprumuta-mi asta (bani, haine, bunuri) pana maine sau da-mi asta (diverse bunuri) mie ca tu tot n-o mai folosesti…
Recitind lista cu drivere, m-am regasit cu precadere in doua dintre ele. Sondand mai adanc am recunoscut vocea parintelui critic si temerile copilului adaptat (Eric Berne vorbeste despre tranzactiile care se fac intre diferitele stadii ale Eului: copil, adult, parinte care se afla intr-o dinamica permanenta) din mine si totodata am simtit nevoia de a rescrie pe alocuri scenariul initial. Dar cum ajustam scenariul, cum reparam ceva care ne ofera pe moment, siguranta si apartenenta ?
Cum devenim regizorii propriului scenariu de viata
Lucrul la scenariul de viata incepe cu dorinta de regizare/rescriere a acestuia. Asta nu se intampla pur si simplu ci ai nevoie (de cele mai multe ori) de putin ajutor. Poate fi vorba despre o criza personala, familiala (un divort de exemplu), de o drama (pierderea cuiva drag), de o dezamagire. Poate fi decizia de a schimba locul de munca nesatisfacator, religia stramoseasca, tara, etc. Poate fi un insight, o dorinta imperioasa de a fi autentic, de a-ti gasi sensul personal, sau altceva care te determina sa spui STOP si de la capat ALTFEL.
Oricare ar fi motivele, decizia de schimbare din spatele lor este sansa ta la contrascenariu. Dar inainte de a-l rescrie ai nevoie sa te intrebi si sa raspunzi sincer la cateva intrebari: Ce fel de viata au avut bunicii tai? Ce cuvinte ai auzit mai des de la parintii tai? Care este gestul reflex sau tiparul comportamental care te caracterizeaza? Daca viata ta ar fi jucata pe scena unui teatru, ce fel de piesa ar fi? Ce fel de sfarsit ii prevezi actorului din ea? Crezi ca ai putea rescrie intriga? Cum ai vrea sa arate viata ta in viitor? Cum crezi ca vei recreea adultul din tine?
Daca nu vezi povestea ta din viitor poti apela la o carte buna, la cursuri de dezvoltare personala, la un terapeut, la un duhovnic. Si mai ales pregateste-ti sufletul pentru ceva nou. Nu uita ca schimbarile reale vin dinauntru, spontan sau chiar miraculos, daca te orientezi in directia potrivita.
Cateva posibile drivere noi:
- Fii tu insuti! Daca pana acum ai vrut sa multumesti pe toata lumea, sa fii perfect si puternic, e timpul sa te intrebi cine esti cu adevarat si sa-ti asculti propria voce.
- Concentreaza-te pe actiune. Uita de rezultate! Cand faci ceva cu pasiune si sens, conteaza drumul pe care il parcurgi, nu recompensele si nici aplauzele. Gandind astfel, esecul devine lectie iar succesul un premiu pe care il poti imparti cu altii.
- Ofera inainte de a primi! Copilul mic, rebelul din tine va continua sa ceara ceva altora, in virtutea nevoilor ramase neimplinite. Adultul va oferi mai intai pentru ca intre timp a crescut si stie ca acum este capabil de generozitate.
- Traieste povestea ta, fii propriul REGIZOR in ea. Asta este de fapt cel mai bun lucru pe care il avem de facut in lume…
Surse de inspiratie: Eric Berne Analiza Tranzactionala, Ce spui dupa buna ziua si Cursul cu tema Analiza tranzactionala, sustinut de Coralina Chiriac in cadrul ARPI, Bucuresti, februarie, 2016.
Povesti despre oameni, Psihologie
Iubirea, singurul raspuns
De curand Raul mi-a cerut parerea in privinta unei situatii de care este foarte preocupat. Sora lui mai mare este, de ani buni, fumatoare inraita iar el vrea s-o salveze din ghearele acestui viciu. Cu toate eforturile depuse pana acum, rezultatul se lasa asteptat.
Raspunsul meu la aceasta problema a fost aproape de neacceptat pentru Raul. I-am spus din start s-o lase pe sora lui in pace. Sa lepede haina de salvator si sa o asculte mai intai cu inima. Sa o inteleaga si sa-i respecte deciziile. Iata argumentele mele:
- singurul responsabil de faptele, gandurile si comportamentul unui adult este el insusi
- unica modalitate de a face schimbari in propria viata, este sa avem noi insine dorinta, initiativa si vointa necesare acestui demers.
- nimeni nu va fi motivat sa faca schimbari daca cineva din afara ii repeta la nesfarsit cat de rau, neinspirat sau robit de vicii este.
- daca vrem sa influentam pe cineva intr-o directie sanatoasa, va trebui sa intelegem nevoile sale reale, care de cele mai multe ori nu sunt acelea pe care le vedem noi, oricat de bine intentionati am fi. Cea mai mare provocare este sa-l asculti pe celalalt, sa intelegi scenariul sau de viata, sa surprinzi ‘realitatea’ sa. Apoi sa incerci sa identifici solutii adecvate acestei realitati percepute, daca ti se cere asta cu subiect si predicat. Orice binefacere facuta cu forta, poate avea efecte contrare.
- din perspectiva sistemica, viciile nu se explica prin cauzalitatea lor liniara. Ar fi simplu sa spunem ca fenomenul A (fumatul in cazul nostru) cauzeaza fenomenul B (deteriorarea sanatatii). In realitate aveam de-a face aici cu o cauzalitate circulara in care A si B sunt atat cauza cat si efect. Deci fumatul imbolnaveste dar starea de boala (fie ea si emotionala) poate cauza dorinta de fumat (privita ca o recompensa pentru o suferinta launtrica). A si B se influenteaza reciproc si creeaza in timp niste tipare homeostazice care mentin persoana in echilibru, desi acest echilibru este fragil sau chiar distructiv pe termen lung. Intrebarea care se pune este : cum poate un om sa se schimbe si totusi sa ramana el insusi?
- atunci cand vrei sa-i iei ceva unui om (inclusiv dreptul la o placere), trebuie sa pui altceva in loc. Aici trebuie sa fac cateva precizari. De regula, un obicei daunator are in spate emotii negative : tristete, furie, neputinta, teama, stres, neliniste, asteptare, etc. Cand aceste emotii dau navala la suprafata, omul incearca sa le impinga inapoi cumva, sa le reprime. Unii reusesc sa le faca fata adecvat, fara sa apeleze la surogate, altii insa cad prada unor solutii ieftine precum alcoolul, tutunul, mancarea multa sau prea putina, drogurile, etc. In afara acestor ‘ajutoare’ ar claca la modul propriu. Iata de fapt miza acestei rezistente la schimbare. Si iata de ce spunem in cazuri extreme : X nu are vointa sau, si mai trist, nu mai are nicio sansa !
Raul n-a fost multumit cu raspunsul meu asa ca a avansat o solutie mai putin intruziva. Bine, n-o s-o mai bat la cap pe sora mea cu asta dar o sa-i citesc din cartea pe care am procurat-o de curand, despre efectele nocive ale fumatului. Crezi ca nu cunoaste riscurile la care se expune, l-am intrebat. Ba da, dar vreau s-o ajut totusi, mi-a raspuns.
Un caz fericit
Mirela mi-a povestit cum a renuntat la tigari. Ajunsese sa fumeze 2-3 pachete pe zi, desi era constienta de riscuri. Isi spunea mereu ca va renunta intr-o zi dar decizia era amanata mereu pentru alta data. Pana cand bunica pe care o iubea foarte tare s-a imbolnavit. Acela a fost momentul in care Mirela a facut un troc cu Dumnezeu. Doamne, a zis ea, daca Tu o vindeci pe bunica mea, eu nu voi mai pune tigara in gura incepand de astazi. Si asa a fost. Bunica s-a insanatosit iar ea a renuntat la viciu. Ce m-a impresionat pe mine in acest caz, nu are de-a face cu vointa sau puterea ei de a se salva ci cu motivatia din spate. Iubirea m-a ajutat sa las in urma viciul, mi-a spus. Deci nu cicaleala, nu efort, nu lectii sau grupuri de sprijin. O simpla emotie care i-a inundat fiinta…
Solutia la problema Mirelei nu are de-a face cu mistica, nici cu miracolele. Adevarul simplu este ca oamenilor dependenti de vicii le lipseste iubirea : de sine, de ceilalti dar mai ales iubirea altora. Simtindu-se neiubiti ei aleg infratirea cu viciul. Obtin in schimb cateva momente de placere, o iluzie a relaxarii, o scurta visare apoi din nou golul din suflet. Si ciclul se reia de fiecare data acelasi.
In mod normal, oamenilor nu le place sa fumeze sau sa bea dar o data ce o fac, instinctiv se gandesc la urmatoarea tigara sau la urmatorul pahar. Pentru ei este greu sa vindece golul dinauntru cu un sfat sau cu o carte. Ei au nevoie de un OM…
Ultimele comentarii