Carte, dezvoltare personala, Psihologie
Femei care cauta prea mult
Ai peste 30 de ani si nu ti-ai gasit alesul? Esti inca singura desi iti doresti sa gasesti pe cineva cu care sa mergi de mana prin viata? Ai incercat sa-ti afli sufletul pereche si n-a fost chip sa dai de el? Esti intr-o relatie dar ai nemultumiri cu privire la partener? Daca raspunsul la aceste intrebari este DA, cartea asta te ajuta sa intelegi de ce si cum ai putea schimba strategia, in asa fel incat sa ai parte de dragostea pe care ti-o doresti.
Autoarea, trecuta de 40 de ani si celibatara, se afla in cautarea barbatului perfect, incercand tot felul de abordari pe care femeia moderna le are la indemana: intalniri on line sau of line, documentare la specialisti in dating, angajare de petitoare, consilieri maritali, etc. Mi-ar fi placut ca la sfarsitul lecturii sa aflu ca autoarea si-a gasit partener, dar n-a fost cazul. In schimb, a aflat de ce multe femei sunt singure, desi isi doresc pe cineva, si ce ar putea face acestea ca situatia sa se schimbe. Unele din solutiile autoarei m-au surprins, asa ca ramai aici ca sa afli si tu secretele unei relatii/casatorii de succes.
Sa vedem, mai intai, de ce sunt atat de multi oameni singuri, pe lume?
Am crescut crezand ca le putem avea pe toate. Sa le avem pe toate inseamna ca nu trebuie sa facem vreun compromis in niciun domeniu al vietii, inclusiv in privinta relatiilor. Sa nu facem compromisuri inseamna sa avem standarde inalte. Cu cat mai ridicate sunt standardele, cu atat ne simtim mai puternice. Cine se incumeta sa intre in relatie cu o femeie ca aceasta, se intreaba retoric autoarea.
Apoi, pentru femei, a dori a devenit a merita. Multe femei singure din ziua de azi au periculoasa impresie ca li se cuvine totul in relatii. Este o aroganta pe care generatiile anterioare de femei nu o aveau. Nimeni nu este suficient de bun pentru ele. Au un 8 dar vor un 10. Apoi au 40 de ani si pot obtine doar un 5. Asa ca renunta la cautari spunand: Nu am asteptat atat cautandu-l pe Cel Potrivit ca sa ajung in final sa ma multumesc cu Oricine.
Femeile tind sa fie mai pretentioase decat barbatii si mai calculate in decizii. Feminismul ne-a invatat ca suntem suficiente, ca putea face orice, ca trebuie sa avem standarde si sa le mentinem cat mai sus. Asadar, ne-ar placea sa avem un barbat dar (mai) avem oare nevoie de el!?
Astazi iubirea nu are planuri de viitor. In trecut, indragostitii stiau ca vor sa fie impreuna dar nu puteau. Acum, ei pot fi impreuna dar nu sunt siguri daca isi doresc. Compromisul preferat in acest caz este relatia de proba. Ori, relatia de proba, este asemanatoare politicilor de retour din magazine. Daca ai posibilitatea sa returnezi marfa, vei folosi aceasta optiune. Daca nu, optimizezi ceea ce ai ales deja prima data.
A devenit rusionos pentru o femeie sa admita ca se simte singura si ca vrea sa faca parte dintr-o familie traditionala. E mai cool sa afirmi ca esti independenta, ca ai libertate si ca poti face ce vrei, cand vrei, decat sa risti o relatie care iti cere preocupare, resurse si costuri.
Oamenii prefera sa aiba chimie cand vine vorba de dragoste. Daca nu ma atrage, daca nu simt fluturi in stomac, relatia nu va functiona, cred multi. In acest punct, se pierde din vedere faptul ca noi nu cautam iubirea, ci familiaritatea. Iar ceea ce percepem a fi chimie este de fapt un bagaj emotional din copilarie.
Ne dorim totdeauna mai mult de la viata. Iar acest mai mult inseamna, in majoritatea cazurilor, mai putin. Asa cum arata Barry Schwarz in Paradoxul alegerii. De ce mai mult este mai putin cand vorbeste despre Maximizatori si Optimizatori. Un optimizator, desi are standarde inalte, se opreste atunci cand gaseste ceea ce isi doreste/are nevoie. Maximizatorii, in schimb, continua sa caute in speranta ca vor gasi ceva perfect. E ca in parabola cu magazinul de soti, in care femeile analizeaza ofertele tentante, pana la ultimul etaj sperand ca vor gasi un barbat ideal, dar acolo nu mai este nimic. Iar sa te intorci la etajele inferioare nu mai este posibil, de cele mai multe ori.
Ce ar trebui sa gandim/facem diferit ca sa avem parte de dragoste? Iata cateva idei verificate de autoare:
Adevarata poveste de dragoste este sa-ti gasesti un barbat cu care sa-ti construiesti realitatea. Dragostea este o constructie, se creaza, nu se cere, nici nu se ofera.
Asa zisele idealuri feministe nu se aplica in relatii. Cu cat avem o parere mai buna despre noi insene, cu atat suntem mai critice cu barbatii buni. Ideea este sa gasesti pe cineva suficient, in comparatie cu cineva care este totul.
In viata reala nu poti avea ce iti doresti, cand iti doresti, numai dupa regulile tale. Asta se aplica si in relatii, unde avem de-a face cu vointa si deciziile altei persoane.
Primele impresii si fluturii din stomac, nu sunt factori prevestitori buni pentru succesul conjugal. Uneori, chimia duce la decizii gresite. Ar trebui sa cauti o chimie care sa fie de nota 6 sau 7 si o compatibilitate de 9. Intai gaseste pe cineva potrivit, apoi indragosteste-te!
Compatibilitatea pe termen lung inseamna respect, valori comune si dorinta de a construi ceva impreuna, nu judecarea imperfectiunilor. Alege pe cineva in functie de valorile comune, acestea fiind mai importante decat interesele comune.
Ceea ce conteaza este sa gasesti o persoana de calitate. Cand alegi sa-ti petreci viata cu cineva, implica sa alegi ce pachet, ce oferta e cea mai potrivita pentru tine, in functie de ceea ce iti doresti de la viata.
Cei mai buni soti sunt cei care au calitati nevazute, genul de lucruri pe care le veti vedea de-a lungul timpului, cum ar fi bunatatea, rabdarea, generozitatea, si onestitatea. Bunatatea este cea mai utila si neglijata calitate pe care ar trebui sa o caute oamenii.
Lucrul care prezice in mare parte daca o casnicie va functiona, nu are de-a face cu scanteile, ci cu asteptarile asemanatoare ale acestor oameni. Nu suntem impreuna datorita diferentelor, ci a asemanarilor dintre noi.
Cercetarile au aratat ca fiecare cuplu fericit si de succes are aproximativ 10 arii de incompatibilitate sau diferente pe care nu le va rezolva niciodata. In schimb, cuplurile fericite invata cum sa gestioneaze aceste diferente si sa-si traiasca viata, indiferent de acestea. Asa ca, daca vei schimba partenerul vei avea alte 10 pucte de dezacord.
Casatoria este un parteneriat socio-economic, format pentru a gestiona o afacere mica, nonprofit. Lasati deoparte romantismul si fluturii din stomac si inchideti calculatoarele. Uitati de filmele hollywoodiene.
In realitate, iubirea nu invinge orice obstacol. Exista aspecte practice in fiecare relatie romantica. Dragostea nu este independenta de lucrurile practice si, daca vrem sa gasim o relatie fericita este important sa luam in considerare aceste aspecte. Casatoria nu trebuie sa fie perfecta, ci suficient de buna.
In ultima instanta, sa te uiti la aceasi persoana cu dragoste in privire este o chestiune de alegere…
Dupa ce am citit cartea Femei care cauta prea mult, am avut curiozitatea sa vad documentarul lansat recent pe Netflix, Dragostea nu are varsta. I-am dat astfel dreptate autoarei care spune ca relatiile devin tot mai complicate odata cu inaintarea in varsta. Dincolo de asta, cresc si pretentiile si standardele, exact ce a evidentiat si Gottlieb in cartea ei.
De pilda, o femeie care intalneste un barbat recomandat de un consilier de cuplu, refuza a doua intalnire cu acesta deoarece poarta un tricou alb pe sub camasa, ceea ce inseamna ca are gusturi demodate. Un barbat, de data asta, nu-si doreste sa o mai vada pe cea care locuieste prea departe de casa lui iar un altul este descurajat sa intre in relatie cu femei care isi lasa lucrurile in dezordine in dormitor.
Dincolo de stratul de suprafata, oamenii au devenit, nu doar pretentiosi, ci si sofisticati, nemultumiti, comozi si egoisti. Mai este nevoie sa ne intrebam, de ce ne simtim atat de singuri in era comunicarii?
Psihologie
Cum ma atasez in relatii. Tipuri de atasament
Am tot vorbit in ultima vreme despre atasament, cu accent pe atasamentul primar care devine un model de contact in relatia cu semenii. Ar parea ca acest tipar invatat foarte de timpuriu in viata, devine un scenariu care ne modeleaza toate relatiile ulterioare. Intr-un sens strict asa este. Figura de atasament ramane o constanta in economia atasamentului, insa, in functie de oamenii pe care ii intalnim pe drumul vietii, dezvoltam strategii de atasament care au darul de a ajusta/adapta tiparul mostenit initial. Asta inseamna ca, daca in copilarie am avut un atasament nesecurizant, putem corecta acest pattern, in relatie cu persoane care au atasament securizat.
Ultimele cercetari asupra teoriei atasamentului arata faptul ca orice interactiune de lunga durata cu o persoana securizata din punct de vedere al atasamentului este benefica celeilalte parti, mai putin securizata. Atasamentul este deci contagios si flexibil, avand proprietatea de a corecta (daca este cazul) tiparul nesecurizat, orientandu-l spre unul mai sanatos si mai sigur. Totusi, realitatea ne arata ca exista o atractie inconstienta a securizatilor spre alti securizati si a nesecurizatilor spre nesecurizati. Asa se face ca in cuplurile cu probleme avem de obicei doi nesecurizati, unul de tip anxios si celalalt de tip evitant, care se vor razboi permanent in incercarea de a-si acoperi nevoile emotionale si de a mentine conectarea cu celalalt la un nivel acceptabil…
Atasamentul este o dependenta sufleteasca puternica si durabila fata de o persoana semnificativa si are calitatea de a oferi omului, o baza de siguranta emotionala. Cercetarile timpurii realizate pe loturi de copii (anii 1960, John Bowlby si colaboratorii) au pus in evidenta 4 tipuri de atasament: securizant/sanatos, nesecurizant de tip evitant, nesecurizat de tip anxios si dezorganizat. Studiile de mai tarziu care au avut ca subiecti adultii au confirmat suprapunerea atasamentului adult pe aceasta schema de clasificare initiala. Ceea ce ne intereseaza acum sunt caracteristicile celor 4 tipuri de atasament, pentru a ne pozitiona intr-unul sau altul dintre tablouri.
Atasament securizant
Persoanele cu atasament securizant sunt cele care in perioada copilariei mici au avut parte de acceptare, iubire si ingrijire din partea unui adult prezent si angajat. Sunt cele care atunci cand au avut o nevoie, inclusiv emotionala, au gasit un raspuns prompt si satisfacator, imediat ce si-au exprimat-o. Sunt cele care au primit incurajare, validare, recunostere si sprijin de-a lungul primei copilarii si cele care au crescut intr-un mediu sanatos din punct de vedere emotional si relational.
Ajunse adulte, aceste persoane au o imagine de sine buna, au relatii sociale de calitate, acorda incredere oamenilor, comunica asertiv, au capacitatea de a cere si oferi ajutor, in caz de nevoie. Stiu sa gestioneze emotiile negative in situatii de stres si crize, isi cunosc limitele si posibilitatile, intra in relatii potrivite, reconfortante etc
In viata de cuplu sunt asertive si proactive, inteleg limbajul emotional al celuilalt partener. Ofera empatie si suport partenerului atunci cand acesta are nevoie. Cer ajutor si sustinere atunci cand trec prin situatii stresante si nu considera acest fapt o slabiciune sau o vulnerabilitate care le-ar pune intr-o pozitie de inferioritate. In mod paradoxal « cu cat putem apela mai mult la partenerii nostri cu atat putem fi mai distincti si mai independenti », spun psihologii. In caz de conflict, pot intelege mecanismele care l-au generat, isi pot comunica trairile si opiniile, validandu-i in acelasi timp celuilalt punctul de vedere si emotiile traite. Pot renegocia relatia gasind solutiile potrivite si se pot reconecta emotional ori de cate ori este nevoie etc
Atasament evitant
Evitantul este acea persoana care, in copilarie a cerut ceva ingrijitorului sau (de pilda o privire, o imbratisare, alinare etc) dar acesta nu i-a raspuns sau a facut-o intr-un mod nesatisfacator pentru el. Este copilul cu parinti distanti, rigizi si insensibili, lasat sa planga ca sa-si intareasca plamanii (sic), este cel care n-a fost luat in brate ca sa nu fie prea rasfatat, cel care a cautat sprijin in diferite forme dar a ramas fara raspuns. Este acel copil care a primit feedback pozitiv doar atunci cand a performat si care a inteles ca orice ar face, nu este indeajuns pentru a fi acceptat si iubit asa cum este.
Adultul evitant a invatat ca a cauta sprijin este periculos si nefolositor. Este cel care-si reprima emotia si evita s-o recunoasca sau s-o acceseze. El nu vorbeste despre lumea lui interioara din teama de respingere. Isi traieste viata valorizand latura cognitiva a realitatii. Evita contactul cu semenii si se retrage deseori in lumea lui interioara pentru a se re-echilibra din punct de vedere emotional.
In cuplu, evitantul se concentreaza pe aspectele pozitive ale relatiei, pare mai putin ingrijorat de bunastraea cuplului, fiind mai degraba atent la starea de spirit a partenerului: «Daca partenerul este bine, sunt si eu bine! », pare a spune. In situatii de conflict se retrage, chiar se ascunde sau fuge pentru ca nu stie ce sa faca. Evita confruntarea si contactul emotional iar re-conectarea este dificila si anevoioasa.
Atasament anxios
Anxiosul este cel care nu a fost vazut, auzit, ascultat suficient in copilarie si care a primit raspuns inconsecvent la nevoile sale. Este cel care a invatat ca trebuie sa faca galagie, ca cineva sa-l vada si sa-i raspunda nevoilor. Poate fi un mezin cu parinti obositi care mai tarziu poarta hainele fratilor mai mari. Poate fi cel a carui absenta nu este observata, poate fi copilul problema sau oaia neagra a familiei. Oricum ar fi privit de ceilalti, este cel care, la un moment dat oboseste sa ceara ajutor si invata sa se descurce pe cont propriu.
Adultul anxios este preocupat de prezenta altuia/altora in viata lui, este critic, instruieste, controleaza. Este activ, neobosit, lupta pentru propriile relatii si privilegii. Daca nu este multumit cu ce gaseste, abandoneaza (relatia, proiectul) si cauta ceva mai gratificant in alta parte…
In cuplu, anxiosul este urmaritorul, cel care provoaca un eveniment care are scopul de a-l face pe partener sa vina dupa el. Daca nu se intampla asta apeleaza la tot soiul de manevre, folosind inclusiv controlul, critica, gelozia etc. Toata tevatura asta este semnalul ca anxiosul vrea prezenta partenerului aici si acum si are nevoie tot timpul de conectare emotionala cu acesta. Armonia in cuplu este data de felul cum se simte el in interior. Daca este trist, deprimat, relatia este in pericol. Cea mai mare temere a anxiosului este abandonul. Teama aceasta il va face, in unele cazuri, sa abandoneze el insusi, fie pt a-l forta pe celalalt sa vina dupa el (test), fie pentru a cauta o persoana mai potrivita!?…
Atasament dezorganizat
Persoana dezorganizata din perspectiva atasamentului este cea care n-a primit niciun fel de sprijin in copilarie. Este copilul care, fie a fost abandonat inca de la nastere, fie a crescut intr-un mediu toxic, cu unul sau mai multi adulti absenti, ei insisi cu probleme de natura emotionala, mintala, sociala. Este persoana care a suferit abuzuri, traume si care poarta cu ea stigmate, rani, dureri prea mari pentru a fi vindecate cu adevarat vreodata.
Adultul dezorganizat este cel care nu poate avea o viata normala, nu poate mentine relatii, job-uri, cel care sufera de diverse adictii, boli mintale (personalitati dificile, bipolari, paranoici, schizofrenici etc), este persoana care isi face propria viata si a altora, cu care intra in contact, un iad.
In relatii de iubire, persoana cu atasament dezorganizat are mari dificultati de a se conecta la partener, fiindu-i teama de intimitate. Este imprevizibila, cu dese si bruste schimbari de dispozitie afectiva. Este egoista, lipsita de empatie si vesnic nefericita etc.
Studiu: este important de stiut ca procentul celor cu atasament dezorganizat este mult mai mic fata de celelalte tipuri de atasament. Conform unor sondaje, facute in SUA, 50% dintre cupluri au atasament securizat, 25 % au atasament anxios, 20% atasament evitant si mai putin de 5 % atasament dezorganizat. Se pare ca s-a facut si in Romania un astfel de studiu din care au reiesit (plus/minus) cam aceleasi procente. Tot studiile spun ca barbatii nesecurizati sunt in general evitanti, in timp ce femeile cu atasament nesecurizant sunt anxioase. Din pacate nu am gasit sursa acestor studii, despre care am aflat in cadrul unui curs despre atasament.
Evaluare: articolul predispune la evaluare. Pentru cei dintre voi care doriti sa stiti ce tip de atasament aveti, puteti incerca varianta aceasta de test (pentru cunoscatorii de limba engleza). Daca va nemultumeste rezultatul, nu disperati, se (mai) poate repara cate ceva. Vom afla alta data si cum putem face asta…
Ultimele comentarii