Carte
Casnicia pe roate sau pe butuci?
Pe langa faptul ca are un titlu bun care atrage atentia, cartea Dr. John Gottman este una de referinta in ce priveste relatiile de cuplu. Spun asta luand in calcul cei 20 de ani de cercetare pe sute de cupluri, intreprinse de Institutul Gottman, dar ma bazez si pe aportul multor specialisti care au colaborat cu autorul, unul dintre ei fiind reputatul psiholog, jurnalist si scriitor, Daniel Goleman.
Ce a iesit este mai degraba un manual de functionare in doi, un ghid specializat care ofera radiografie, diagnoza dar si solutii concrete la problemele cu care se confrunta cuplurile moderne. Pentru inceput autorul enumera cateva mituri care au explicat divortul in cuplu, decenii la rand.
De ce se dezintegreaza mariajele? Cateva mituri pe cale de disparitie
Din cauza banilor. Unele studii arata ca daca exista dificultati financiare, sunt de doua ori mai multe sanse ca doi oameni sa se desparta. Acest lucru poate fi adevarat insa, in masura in care cuplul se confrunta si cu alte probleme interne, criza financiara amplificandu-le doar pe acestea.
Din pricina insatisfactiei de natura sexuala. Studiile din trecut aratau ca fericirea maritala creste odata cu numarul raporturilor sexuale dintre parteneri. In realitate, conteaza intimitatea si ceea ce cuplurile agreeaza ca fiind acceptabil in acest sens.
Din cauza incompatibilitatii dintre parteneri. Desi studiile lui Olson au aratat ca similaritatea opiniilor este o pavaza impotriva divortului, cercetarile lui Gottman au demonstrat ca, mult mai important decat sa ai vederi compatibile cu partenerul, este felul in care iti rezolvi diferendele.
Conform concluziilor studiilor intreprinse de autor, problema numarul 1 in cuplu este felul in care cei doi interactioneaza unul cu altul si reactiile fiziologice care apar in urma acestor interactiuni. Desi admite ca este nevoie de o doza de negativitate in relatie, Gottman sustine ca raportul trebuie sa se mentina in granitele a 5 interactiuni pozitive la 1 interactiune negativa.
Trebuie sa aveti cel putin cinci interactiuni pozitive cu partenerul pentru fiecare interactiune negativa, daca vreti sa va bucurati de o casnicie stabila.
Certurile dintre parteneri, atunci cand au rolul de a ventila suparari si nemultumiri, pot reprezenta unul dintre lucrurile cele mai sanatoase pe care partenerii le fac pentru relatia lor. Le pot garanta chiar fericirea. Vezi detalii aici.
Totusi, o casnicie durabila se bazeaza pe abilitatea partenerilor de a-si rezolva conflictele, care sunt inevitabile in orice relatie.
Exista cupluri care au sanse sa mentina acest echilibru de cinci interactiuni pozitive la una negativa, sustine Gottman. Diferenta dintre acestea si cuplurile care se destrama fiind data de stilurile de mariaj pe care le construiesc impreuna. Ma vad silit sa resping credinta ca exista un singur tip de mariaj reusit. De fapt exista 3 stiluri de mariaj sanatos si 2 stiluri distructive de mariaj. Conflictul este o metoda perfecta de a le discrimina.
Stiluri de mariaj
Stilul validant. In cadrul acestui stil de mariaj, partenerii sunt (au invatat sa fie) maestri ai comunicarii. Ei isi valideaza opiniile si emotiile, se respecta reciproc si isi aleg bataliile cu chibzuinta. Certurile lor sunt discutii constructive care se deruleaza cu relaxare si calm. In aceste cupluri exista o clara distributie a rolurilor: sotia este responsabila de gospodarie si copii, sotul este factor economic si decizional. Partenerii acestui tip de mariaj pun conceptul de impreuna mai presus de scopurile si valorile individuale. Un aspect mai putin placut ar putea fi pierderea pasiunii si a romantismului, care sunt sacrificate pe altarul familiei si al prieteniei.
Stilul volatil. In acest caz, partenerii se cearta frecvent de la nimicuri si apoi petrec mult timp ca sa repare daunele produse de conflict. De regula, au prea putin interes in a asculta punctul de vedere al partenerului sau sa empatizeze cu el. Scopul lor este sa-l convinga pe celalalt de justetea lor, victoria personala fiind ceea ce conteaza. Se intrerup unul pe altul punand intrebari. Nu lasa nezgandarita nicio rana. Partenerii rad mai mult si sunt mai afectuosi decat cei din stilul validant. E drept ca exprima mai multe emotii negative dar si mai multe emotii pozitive. Lor nu le este dificil sa se impace, reparand ce-au stricat. Isi respecta intimitatea si spatiul personal. Sunt deschisi unul fata de altul in privinta sentimentelor, onestitatea si sinceritatea fiind foarte importante pentru ei. Scopul central pt cuplurile volatile este de a ramane un sprijin statornic pentru celalalt. Au entuziasm si pasiune. Punctul nevralgic in acest caz ar fi riscul tensiunilor si chiar a violentei conjugale, datorita excitabilitatii nervoase crescute.
Stilul evitant. Legatura partenerilor care adopta acest stil este atat de puternica incat isi pot permite sa ignore neintelegerile., in asa fel incat, cei doi au o viata pasnica si agreabila, impreuna. Pe de alta parte, exista aici un nivel scazut de apropiere si intimitate, fiecare conservandu-si spatiul propriu si autonomia personala. In consecinta, insingurarea este un pericol real. Se rateaza unul pe altul, au senzatia ca celalalalt nu-l intelege si cunoaste cu adevarat. Minusul acestui stil ar fi mai putina pasiune, compensata insa cu putina critica si/sau dispret.
Un mariaj de succes evolueaza, cu timpul, intr-unul dintre cele trei stiluri care ilustreaza niste adaptari sanatoase la o viata intima traita alaturi de o alta fiinta umana, sustine Gottman. Insa, daca cei doi prefera un anumit stil si nu se adapteaza la celalalt partener, pericolul sa adopte stiluri dezadaptative de mariaj este foarte mare. Acestea formule perdante sunt, in acceptiunea lui Gottman, stilul ostil-implicat si cel ostil-detasat. In aceste cazuri, niciunul dintre parteneri nu asculta cu adevarat ce spune celalalt; sunt detasati si neimplicati emotional; nu se privesc in ochi si retraiesc episoade scurte de atac si aparare etc.
Se ajunge aici datorita dozei sporite de negativitate, prin prezenta asa numitor calareti apocaliptici ai relatiilor de cuplu si a cascadelor de negativitate si distantare. Am descris acesti factori distructivi dar si remediile lor, in acceptiunea lui Gottman, in articolul de aici.
Exista speranta
Acum ca tot am aflat care sunt problemele majore intr-o relatie de cuplu, ne intereseaza si solutiile. Eu cred ca majoritatea cuplurilor (pana si acelea care au mariaje nefericite) nu au nevoie de un program incalcit, pe care sa-l urmeze pas cu pas dupa un manual de functionare a cuplului. Acei oameni au nevoie sa se descotoroseasca de negativitatea gratuita care ii stoarce de energie si optimism, spune John Gottman. Si adauga: In aceasta lupta cu negativitatea, cuplurile au nevoie de cateva strategii care, odata aplicate, pot da roadele asteptate. Rostul acestor strategii este de a intrerupe bucla de negativitate si a da voie mecanismelor naturale de reparatie sa-si faca efectul. Cele 4 strategii cheie pentru imbunatatirea mariajului, propuse de Gottman sunt descrise aici.
In ultimul capitol al cartii, autorul conchide transant: Orice mariaj de durata se ridica pe doua pietre de temelie: sa fiti de acord intre voi asupra stilului in care va veti gestiona dezacordurile si sa aveti o mare doza de pozitivitate (tineti minte raportul castigator de 5/1).
Daca vei citi cartea, vei gasi in ea si cateva modalitati practice de a negocia stilul conjugal, sfaturi pentru cuplurile validante, volatile si evitante dar si idei de a gestiona dezacordurile, astfel incat acestea sa-ti consolideze casnicia si nu sa o destabilizeze sau destrame.
Un bonus al acestui manual de lucru in cuplu il reprezinta numeroasele chestionare, care o data completate, iti arata carui stil de mariaj apartii, cat de inundat emotional cu negativitate esti, cat de grave sunt problemele din cuplul tau, cata critica, dispret sau defensiva manifesti etc.
Vei mai gasi aici franturi de povesti de viata, dialoguri demonstrative, marturii si exemple de comunicare, toate acestea cu scopul de a te pregati pentru un mariaj de succès. Lectura cu folos, zic!
Despre autor: John Gottman este unul dintre cei mai influenti psihoterapeuti din lume, din ultimul sfert de secol. A devenit cunoscut in urma cercetarilor sale privind stabilitatea conjugala si predictiile despre divort, relatia parinte-copil si dezvoltare emotionala. Timp de 40 de ani a condus activitati de observare stiintifica directa, insumand mii de cupluri, analizate in studii longitudinale. Este profesor emerit de psihologie al Universitatii din Washington, acolo unde a fondat “The Love Lab”, spatiu in care s-au desfasurat multe din cercetarile sale. A scris, in calitate de autor si coautor, peste 200 de articole stiintifice si 40 de carti. Tine discursuri si seminare cu impact mediatic, participa la emisiuni televizate in calitate de invitat etc.
Psihologie
Calareti si cascade in relatia de cuplu
Metaforele din titlu ii apartin lui John Gottman si fac referire la niste studii care au relevat 6 factori distructivi ai relatiei de cuplu. Acestia sunt: critica, dispretul, defensiva, impietrirea, denumiti cei 4 calareti ai apocalipsei relationale si 2 cascade, ale gandurilor negative si ale distantarii si izolarii in cuplu. Factorii distructivi aduc negativitate si, in cele din urma, pun pe butuci casnicia. Iata cum ii descrie autorul, in cartea sa Casnicia, pe roate sau pe butuci?
Critica in cuplu este nociva deoarece presupune sa ataci personalitatea sau caracterul cuiva, invinuindu-l, in loc sa abordezi/amendezi un anumit comportament. Aceasta este diferita de plangere, care se refera la ceva specific (o actiune, un comportement); Plangerea incepe cu Eu (eu nu mai pot face totul de una singura, de exemplu), in timp ce critica incepe cu Tu (tu niciodata nu ma ajuti la treburile casei, de exemplu). Critica generalizeaza (tu niciodata sau tu intotdeauna) si il face pe partener defensiv. Critica aluneca, in timp, spre
Dispret, care este o forma de abuz psihologic. Acesta vine la pachet cu insultele, tintind chiar sinele celuilalt. Dispretul este alimentat de gandurile negative la adresa partenerului, care tind sa fie preponderente. Din arsenalul dispretului fac parte: insultele si poreclele, ironia, batjocura, limbajul trupului de tip sfidator etc. Dispretul netratat duce la
Defensiva. Aceasta este considerata adesea o forma de frica, fiind o reactie fata de un atac real sau imaginar. Cand esti bombardat cu insulte, predispozitia naturala va fi sa te aperi. O faci pentru protectie in fata atacului celuilalt sau din obisnuinta. Cateva atitudini defensive ar fi: declinarea responsabilitatii (insisti ca nu ai nicio vina atunci cand partenerul te critica; cauti scuze in exterior (circumstante, context); respingi presupunerile celuilalt cu privire la motive ascunse, de ex; plangerea incrucisata atunci cand parezi o critica la adresa ta cu o alta la adresa partenerului; bumerangul, o strategie de genul, tot ce spui te va ajunge din urma; repetitia intra in scena cand unul dintre parteneri repeta versiunea sa iar si iar, fara sa-l intereseze parerea celuilalt; smiorcaiala cand adopti o atitudine copilareasca etc. Dupa defensiva urmeaza
Impietrirea. In aceasta faza a negativitatii, comunicarea se intrerupe aproape total. Cel care impietreste se extrage pe sine din situatia respectiva, transformandu-se in stana de piatra (se pare ca majoritatea impietritilor sunt barbati). Fata ii devine imobila, inerta, tacerea este mormantala, in asa fel incat ai impresia ca vorbesti cu peretii. Celalalt partener se simte abandonat, neinteles, respins, desi impietritul ar putea sa-si doreasca doar sa se linisteasca sau sa fuga din situatia respectiva.
Daca sunt lasati in voia lor, acesti calareti cotropesc relatia cu negativitate (asa numitul ciclu al negativitatii) si prevestesc 2 cascade care o pot pune pe butuci definitiv. Este vorba despre cascada gandurilor si credintelor negative despre partener si cascada distantarii si izolarii.
Ganduri si credinte negative. Este probat faptul ca ceea ce crezi despre o persoana determina felul in care tratezi acea persoana. In casnicie, presupunerile la adresa partenerului iti determina comportamentul fata de acesta dar influenteaza profund starea de sanatate a cuplului. Daca gandurile si sentimentele sunt distorsionate si negative la adresa partenerului, problemele se amplifica si scenariul negativ devine mai pronuntat.
Din studiile lui Gottman a reiesit ca partenerii aflati in stadii avansate de negativitate au 2 categorii de ganduri: de victimizare inocenta si de indignare indreptatita. Cand te simti victima il vezi pe partener ca un monstru care ataca, iar tu esti o prada inocenta, neapreciata si tratata nedrept. Orice responsabilitate de a repara lucrurile dispare. Cand esti indignat apare ostilitatea si dispretul fata de partener care este perceput ca persecutor. De aici supararea/indignarea si dorinta de razbunare pentru nedreptatile suferite.
Pericolul cascadei gandurilor negative este inundarea cronica cu negativitate. Cand cineva se sufoca de emotie formeaza o bucla de feedback care genereaza o harababura de senzatii fizice: respiratie intretaiata, muschi incordati, puls accelerat, adrenalina crescuta etc. Partenerii devin hipervigilenti, raman in garda si afundati in gandurile repetitive si stresante.
Distantare si izolare. Potrivit lui Gottman cascada distantarii si izolarii este compusa din patru stadii pe care oamenii le parcurg atunci cand bat in retragere dintr-o casnicie. In primul stadiu, cei doi considera problemele lor conjugale severe. Apoi li se pare inutil sa vorbeasca despre necazurile lor, cautand solutii pe cont propriu. In aceste conditii, incep sa traiasca vieti paralele, fiind in aceeasi casa dar in universuri diferite. Ultimul stadiu este singuratatea in doi, una dintre cele mai dureroase conditii umane. Cand cuplul se afla aici, este pe buza prapastiei, indiferent daca urmeaza separarea sau nu. Divortul emotional este o realitate care nu mai poate fi contestata.
Sigur ca toate cuplurile au momente mai dificile in relatie, cand intra in scena cei 4 calareti ai apocalipsei sau cand apar cele doua cascade ale gandurilor negative si a distantarii/izolarii, insa au si mecanisme de reparatie (gesturi de reconciliere) prin care incearca sa faca mai bine data viitoare. In acest sens, Gottman nu-i lasa pe parteneri prada disperarii, ci vine cu solutii practice.
Calareti invinsi, cascade oprite. Remedii la negativitate.
Antidotul la critica consta in a invata sa-ti exprimi cerintele si plangerile intr-o maniera pe care celalalt sa nu le considere atac la persoana. Asadar, formuleaza criticile specific, sub forma unor plangeri concrete.
Daca ai inclinatia sa vorbesti dispretuitor ai nevoie sa inlocuiesti acest obicei cu validare si pretuire autentica. Validarea presupune sa te pui in locul celuilalt si sa-ti imaginezi care e starea lui de spirit (e ca si cum i-ai deschide cuiva usa sufletului, invitandu-l inauntru). Astfel va fi simplu sa-i spui ca-i intelegi emotia si o consideri fireasca, desi nu-i impartasesti opinia. Validarea vine la pachet cu asumarea responsabilitatii, iertarea si complimentele. Acestea din urma confirma pretuirea pentru celalalt, in ciuda diferentelor de opinie existente.
Defensiva poate fi, ori o forma de protectie cu care partenerul vine din familia de provenienta sau din alte relatii semnificative, ori este o reactie la felul in care unul dintre parteneri alege sa-si manifeste nemultumirile si furia. Calmul este indispensabil aici, sustine Gottman care recomanda exercitii de relaxare fizica (respiratie, fitness, gimnastica) dar si strategii de schimbare a mentalitatii, cum ar fi rescrierea scenariului interior care sa inlocuiasca gandurile stresante cu unele care aduc impacare si alinare.
Impietrirea unuia sau a ambilor parteneri (ca in stilul ostil-detasat) este frustranta si antreneaza o doza mare de negativitate. Din acest motiv este nevoie de calm, de rabdare, de a inlocui gandurile negre cu unele mai folositoare, la fel ca in cazul defensivei. De asemenea este important ca dupa momentul critic, cei doi sa se asculte si sa-si vorbeasca non defensiv.
Cand cascada gandurilor negre se instaleaza in casnicie intram in zona victimizarii inocente si a indignarii indreptatite. Ori asta inseamna inundare emotionala cu ganduri care tind sa devina scrise in piatra, daca nu sunt inlocuite cu altele mai constructive. Prin exercitii si terapie se pot obtine rezultate notabile, ne asigura Gottman.
Cascada distantarii si izolarii este ultima reduta care odata depasita lasa cuplul fara speranta. Si asta pentru ca divortul emotional s-a instalat in cuplu cu toate daunele lui: izolare, singuratate, posibile aventuri extraconjugale etc. Pentru a se elibera din valtoarea cascadei cuplul este sfatuit sa apeleze la calm, luciditate, ascultare si comunicare asertiva. Este clar, pe de alta parte, ca partenerii au nevoie de terapie de cuplu sau/si de terapie individuala pentru a-si reseta propriile asteptari, ganduri, emotii etc.
Pe langa aceste remedii care vin in intampinarea problemelor specifice, Gottman vorbeste si despre 4 strategii cheie care imbunatatesc mariajul, indiferent in ce stadiu se afla acesta. Dar despre strategiile salvatoare, intr-un articol viitor.
Psihologie
Cearta, calea spre fericire in cuplu
Mi s-a intamplat sa aud afirmatii de genul: noi nu ne certam niciodata (in cuplu)! Tendinta mea in astfel de situatii este sa privesc cu rezerve afirmatia, socotind-o, fie neadevarata, fie alarmanta. Ar putea fi un act de bravada pentru a crea impresia de perfectiune a celui ce o rosteste (exista mariaje perfecte!?) si alarmanta din mai multe motive pe care le voi exprima in continuare, cu ajutorul celor mai recente studii legate de viata de cuplu, initiate de Dr. John Gottman si publicate in cartea sa, Casnicia, pe roate sau pe butici.
Cearta dintre parteneri, atunci cand are rolul de a ventila suparari si nemultumiri, poate reprezenta unul dintre lucrurile cele mai sanatoase pe care partenerii le fac pentru relatia lor. Mai mult, aceasta este vitala si reprezinta calea spre succes si fericire a cuplului, sustine Gottman. Un pic de conflict si putin dezacord sunt vitale pentru succesul pe termen lung al cuplului. Suna paradoxal si intrigant, nu-i asa? Dar aveti rabdare sa intelegeti contextul.
Gottman se refera la relatia intima ca la un ecosistem, a carui sanatate depinde de un raport crucial de schimburi emotionale. Daca aceste schimburi sunt echilibrate, iubirea prospera. Insa cand se indeparteaza prea mult de echilibru, iubirea se ofileste si moare, ca o specie aflata in pericol de extinctie, careia ii lipseste hrana de baza. Acest raport de schimburi emotionale ar trebui sa fie de 5 interactiuni pozitive la 1 interactiune negativa. Asadar, dupa o cearta sau o disputa verbala in care cei doi si-au expus nemultumirile si frustrarile, ar trebui sa existe 5 interactiuni pozitive, ca mariajul sa fie stabil si prosper. In baza acestui raport, Gottman si echipa lui de cercetare au fost in masura sa anticipeze daca partenerii vor ramane impreuna sau vor divorta, in urmatorii ani. Iata de ce este important sa-i acordam credit.
5 la 1, un raport castigator
Ceea ce separa cuplurile multumite de cele aflate in profunda nefericire conjugala este echilibrul dintre sentimentele si demersurile pozitive si cele negative, indreptate unul spre celalalt. In ecosistemul conjugal, negativitatea este pradatorul (leul care sfasie interactiunile pozitive dintre soti). Prea multa negativitate si mariajul este condamnat definitiv. Insa si prea putina ar fi la fel de distructiva, afirma autorul.
In baza acestei logici, negativitatea nu trebuie exclusa deoarece este o conditie necesara pentru supravietuirea mariajului. Pe termen scurt, o relatie pasnica pare sa fie ok dar pe termen lung, pentru ca o relatie sa aiba forta, partenerii au nevoie sa-si poata ventila nemultumirile, reitereaza Gottman. In sprijinul acestei afirmatii vine cu rezultatele unui studiu care a aratat ca, desi initial partenerii care se certau des erau nefericiti, 3 ani mai tarziu au raportat un mariaj stabil, spre deosebire de cei care erau multumiti de mariajul lor la inceput, pentru ca dupa 3 ani sa raporteze grade mari de instabilitate si insatisfactie sau chiar divort.
Cuplurile initial fericite erau mai inclinate spre o traiectorie care ducea la divort sau chiar divortasera intre timp, decat erau cuplurile ce-si exprimasera fatis nemultumirile. Cu alte cuvinete, ceea ce duce la tensiuni, pe termen scurt (dezacorduri si suparari), se dovedeste sanatos pe termen lung. In loc sa aiba efecte distructive, enervarea ocazionala este o resursa vitala pentru un mariaj mai bun de-a lungul timpului.
Negativitatea are legatura si cu implinirea sexuala a partenerilor, sustine Gottman. O cantitate oarecare de negativitate poate tine aprinsa flacara pasiunii sexuale. De pilda, o cearta este un afrodisiac puternic, un combustibil ce reaprinde dorinta, atunci cand vine vremea impacarii/reconectarii. In economia relatiilor intime, rolul certurilor este acela de a perpetua ciclul de apropiere distantare ce reimprospateaza iubirea si afectiunea. Dansul distantarii si apropierii aduce cu sine o noua perioada de de curtare sau macar de atractie.
Din teoria atasamentului stim ca uniunile intime se mentin prin balansul intre conectare si deconectare. Din cauza ca deconectarea este insecurizanta, cei doi vor cauta, pe diverse cai, sa obtina conectarea pierduta, pentru ca echilibrul emotional sa fie restabilit. Iata de ce conflictul este bun dar rezolvarea lui intr-o maniera pozitiva este vitala. O casnicie durabila se bazeaza pe abilitatea unui cuplu de a-si rezolva conflictele, care sunt inevitabile in orice relatie, conchide Gottman.
Ultimele comentarii