Psihologie
Esti pasionat sau dependent?
In trecut, dependenta se referea la o activitate de care o persoana era pasionata sau careia ii era dedicata, acordandu-i timp si atentie. Prima data cand termenul apare cu interpretarea din zilele noastre se refera la romani, unde un addictus (lt. a prefera, a atribui) era o persoana care, intarziind cu plata unei datorii, devenea sclavul creditorilor sai. De aici si sensul modern al adictiei, acela de a fi sclavul unui obicei, obiect sau comportement, de care esti atasat.
Conform Dictionarului Explicativ al limbii romane, pasiunea este o stare emotionala si intelectuala deosebit de intensa si stabila, care polarizeaza procesele psihice ale omului, motivandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. Are sensul de entuziasm, inflacarare fata de o activitate sau o fiinta umana, ca in cazul indragostirii, de exemplu.
Dependenta, in schimb, este un atasament puternic fata de anumite substante sau comportamente nocive, care ii confera persoanei, temporar, calmul, entuziasmul sau satisfactia cu privire la viata. Este un comportament repetitiv in care o persoana este angrenata, chiar daca stie ca acest lucru ii face rau ei insasi dar si altora. Definitiile ii apartin lui Gabor Maté, specialist in dependente, care face si alte precizari cu privire la cei doi termeni, in cartea sa, Pe taramul fantomelor infometate.
Pasiunea este o scanteie divina, care insufleteste si desavarseste, da lumina si aduce inspiratie. Dependenta este ca o flacara care mistuie. Pasiunea este generoasa pentru ca nu are in centrul ei eul. Dependenta este egocentrica. Pasiunea ofera si imbogateste. Dependenta este un hot. Pasiunea este sursa de adevar si iluminare. Dependenta te conduce catre intuneric. Esti mai viu atunci cand esti pasionat si esti triumfator, indiferent daca iti atingi sau nu scopul. Dependenta cere un rezultat, fara de care eul se simte vaduvit si gol.
In pasiune iti exprimi liber sinele autentic si valorile personale. In cazul dependentei, nu exista bucurie, libertate sau exprimare a sinelui. Dependenta este o gaura neagra. Cu cat ii oferi mai mult, cu atat vrea mai mult. Spre deosebire de pasiune, alchimia dependentei, nu creaza lucruri noi din altele vechi. Nu face decat sa corupa tot ce atinge si sa transforme orice in ceva inferior, fara valoare. Persoana dependenta se ascunde rusinata prin colturile intunecate ale propriei existente. Cand esti pasionat stai in lumina si iti innobilezi existenta. Dependenta este centrifugala. Iti consuma energia, creand un vid al inertiei. O pasiune te umple de energie si iti imbogateste relatiile cu ceilalti. Pasiunea creeaza. Dependenta mistuie, intai pe tine insuti, apoi pe cei din preajma ta.
Daca vrei sa stii cam unde te afli intre dependenta si pasiune, incearca sa-ti raspunzi la urmatoarea intrebare: cine este la putere: tu ca persoana sau comportamentul tau? Este posibil sa domini o pasiune dar o pasiune obsesiva, pe care esti incapabil/a sa o controlezi, se numeste dependenta. O pasiune care te consuma, careia nu-i poti rezista, indiferent de consecintele pe care le atrage, este o dependenta. O alta intrebare buna in acest caz este si asta: Sunt gata sa ma opresc acum? Daca raspunsul este nu pot, sau daca nu-ti respecti angajamentul facut cu tine insuti atunci cand promiti ca o vei face, esti dependent.
Si daca esti dependent e musai sa vezi ce faci cu vidul acela pe care incerci avid sa-l eviti si cu foamea insatiabila de ceva ce-ti scapa, de fiecare data…
Psihologie
Dragoste la prima vedere?
Nu exista om de pe fata pamantului care sa nu fi fost indragostit macar o data in viata. Si nu exista om care sa nu fi fost dezamagit cand vraja iubirii a disparut ca si cum n-ar fi existat vreodata. Ce se intampla de fapt in aceasta perioada. De unde magia, miracolul, fluturii, inimioarele si orizontul roz bombon de deasupra noastra? Este indragostirea iubire?
Din perspectiva atasamentului, indragostirea este rezultatul activarii sistemului de atasament care este mecanismul din creierul nostru responsabil cu urmarirea si monitorizarea sigurantei emotionale si a disponibilitatii figurilor de atasament. Activarea sistemului de atasament se face pe fondul nevoii de apropiere, a dorintei de a fi iubit, in cazul nostru. Sistemul de atasament se foloseste de strategiile de activare reprezentate de orice gand sau sentiment care determina o persoana sa caute apropiere fizica sau/si emotionala cu un potential partener.
Procesul se deruleaza cam asa. Juan intra intr-o incapere unde sunt mai multi oameni si, destul de curand isi va opri atentia asupra unui singur personaj care ii activeaza instant sistemul de atasament, aflat in stare de vigilenta. Aceasta activare se face pe baza informatiilor corporale si a vocii persoanei intalnite care transmit (inconstient) mesaje de familiaritate. Specialistii spun ca este nevoie de maxim 4 minute ca Joan sa decida ca si-a intalnit perechea si ca ceea ce traieste este dragoste la prima vedere. In realitate, Joan a intalnit un partener care ii aminteste de figura de atasament si de nevoia lui de a fi iubit si sigur din punct de vedere emotional. Apoi chimia organismului isi va face treaba iar omul nostru va fi in al 9-lea cer, maxim 2 ani. Potrivit studiilor, atata dureaza indragostirea (cand iubirea este ascunsa si interzisa, vraja poate dura mai mult).
De fapt indragostirea este mai degraba pasiune si obsesie. Este o proiectie a nevoilor personale asupra unei figuri familiare de la care asteptam dragoste neconditionata si fericire eterna. Din pacate dar si din fericire (nu poti trai la nesfarsit cu capul in nori) extazul se sfarseste iar dezamagitii vor trebui sa ia o decizie: fie vor accepta realitatea si se vor apuca sa invete sarguincios iubirea rationala si matura, fie vor pleca in cautarea altor parteneri pentru inca o doza de euforie vremelnica. Mai exista si o a treia cale, preferata de multi pentru ca este mai comoda: dezvrajitii devin dusmani iar casnicia un teren de lupta.
De ce se lupta partenerii in cuplu? Pentru ca odata ajunsi cu picioarele pe pamant, incep sa-si ceara drepturile. Pentru ca iluzia intimitatii/conectarii dispare si dorintele individuale, emotiile, gandurile si tiparele comportamentale ies la iveala. Pentru ca ceea ce pareau ca nu observa la celalalt in perioada extazului, incepe sa fie deranjant si suparator. Si atunci o idee le incolteste in minte: am facut o greseala. Cred ca m-am inselat in privinta lui/ei. Ce-i de facut?
Mai intai trebuie sa stii ca ai revenit in lumea reala si ca va trebui sa decizi rational (nu instinctual/hormonal) sa construiesti impreuna cu partenerul ales, iubirea adevarata, asumata. Gary Chapman in Cele cinci limbaje ale iubirii puncteaza: « Iubirea adevarata se naste odata cu intoarcerea noastra in lumea reala a alegerilor omenesti, cand hotaram sa fim frumosi si generosi… Cand iubirea este o alegere inseamna ca oamenii au capacitatea sa iubeasca si dupa ce piere obsesia indragostirii »
Retineti acest adevar incontestabil: dragostea adevarata nu este cea romantica din perioada indragostirii, ci tot ce se poate construi din ramasitele acesteia, dupa ce vraja s-a stins.
Ultimele comentarii