Tag Archives: obsesie

Nu exista om de pe fata pamantului care sa nu fi fost indragostit macar o data in viata. Si nu exista om care sa nu fi fost dezamagit cand vraja iubirii a disparut ca si cum n-ar fi existat vreodata. Ce se intampla de fapt in aceasta perioada. De unde magia, miracolul, fluturii, inimioarele si orizontul roz bombon de deasupra noastra? Este indragostirea iubire?

Din perspectiva atasamentului, indragostirea este rezultatul activarii sistemului de atasament care este mecanismul din creierul nostru responsabil cu urmarirea si monitorizarea sigurantei emotionale si a disponibilitatii figurilor de atasament. Activarea sistemului de atasament se face pe fondul nevoii de apropiere, a dorintei de a fi iubit, in cazul nostru. Sistemul de atasament se foloseste de strategiile de activare reprezentate de orice gand sau sentiment care determina o persoana sa caute apropiere fizica sau/si emotionala cu un potential partener.

Procesul se deruleaza cam asa. Juan intra intr-o incapere unde sunt mai multi oameni si, destul de curand isi va opri atentia asupra unui singur personaj care ii activeaza instant sistemul de atasament, aflat in stare de vigilenta. Aceasta activare se face pe baza informatiilor corporale si a vocii persoanei intalnite care transmit (inconstient) mesaje de familiaritate. Specialistii spun ca este nevoie de maxim 4 minute ca Joan sa decida ca si-a intalnit perechea si ca ceea ce traieste este dragoste la prima vedere. In realitate, Joan a intalnit un partener care ii aminteste de figura de atasament si de nevoia lui de a fi iubit si sigur din punct de vedere emotional. Apoi chimia organismului isi va face treaba iar omul nostru va fi in al 9-lea cer, maxim 2 ani. Potrivit studiilor, atata dureaza indragostirea (cand iubirea este ascunsa si interzisa, vraja poate dura mai mult).

De fapt indragostirea este mai degraba pasiune si obsesie. Este o proiectie a nevoilor personale asupra unei figuri familiare de la care asteptam dragoste neconditionata si fericire eterna. Din pacate dar si din fericire (nu poti trai la nesfarsit cu capul in nori) extazul se sfarseste iar dezamagitii vor trebui sa ia o decizie: fie vor accepta realitatea si se vor apuca sa invete sarguincios iubirea rationala si matura, fie vor pleca in cautarea altor parteneri pentru inca o doza de euforie vremelnica. Mai exista si o a treia cale, preferata de multi pentru ca este mai comoda: dezvrajitii devin dusmani iar casnicia un teren de lupta.

De ce se lupta partenerii in cuplu? Pentru ca odata ajunsi cu picioarele pe pamant, incep sa-si ceara drepturile. Pentru ca iluzia intimitatii/conectarii dispare si dorintele individuale, emotiile, gandurile si tiparele comportamentale ies la iveala. Pentru ca ceea ce pareau ca nu observa la celalalt in perioada extazului, incepe sa fie deranjant si suparator. Si atunci o idee le incolteste in minte: am facut o greseala. Cred ca m-am inselat in privinta lui/ei. Ce-i de facut?

Mai intai trebuie sa stii ca ai revenit in lumea reala si ca va trebui sa decizi rational (nu instinctual/hormonal) sa construiesti impreuna cu partenerul ales, iubirea adevarata, asumata. Gary Chapman in Cele cinci limbaje ale iubirii puncteaza: « Iubirea adevarata se naste odata cu intoarcerea noastra in lumea reala a alegerilor omenesti, cand hotaram sa fim frumosi si generosi… Cand iubirea este o alegere inseamna ca oamenii au capacitatea sa iubeasca si dupa ce piere obsesia indragostirii »

Retineti acest adevar incontestabil: dragostea adevarata nu este cea romantica din perioada indragostirii, ci tot ce se poate construi din ramasitele acesteia, dupa ce vraja s-a stins.