Psihologie
Ce face stoicismul din om
Am scris aici un articol despre cultura cruzimii in care cresc baietii si despre lipsa sensibilitatii si a empatiei care se vad in viata lor din cauza acestei culturi. In articolul de fata vreau sa atrag atentia asupra mecanismelor de aparare pe care le folosesc baietii/barbatii, pentru a face fata acestei realitati si care sunt implicatiile, atat pentru barbati cat si pentru familiile lor si societate, in general.
Cel mai des intalnit mecanism defensiv in fata culturii cruzimii la baieti este stoicismul, sustin autorii cartii Crescandu-l pe Cain, Dan Kindlon si Michael Tompson. Conform Dictionarului Explicativ al limbii romane, stoicismul este curentul filosofic care sustine ca omul trebuie sa se conduca (doar) dupa ratiune si sa infrunte cu fermitate si curaj toate vicisitudinile vietii. Stoicul are asadar, o atitudine de barbatie si tarie sufleteasca care se suprapune perfect peste profilul barbatului, menit sa fie curajos, puternic si plin de succes. Dar ce se ascunde in spatele stoicismului baietilor? Care sunt costurile acestei rationalitati duse la extrem?
Costurile stoicismului barbatesc
Mai intai trebuie spus ca stoicismul ramane in centrul izolarii emotionale de prieteni, de familie si al dispretului de sine pe care baietii il cultiva din interior. Sunt costuri majore dar, chiar si asa, baietii prefera sa se ascunda, decat sa se lase afectati. Retragerea este unul din cele mai des intalnite simptome ale unei probleme emotionale la baieti, ne spun autorii sus mentionati.
Din cauza problemelor emotionale neimpartasite, unii baieti refuza sa creasca mari. Batutul pasului pe loc, defensiva, inactivismul, corigenta pot fi indicii ale acestui mecanism de aparare. Cand venim in contact cu aceste simptome este important sa ne concentram asupra cauzelor si sa coboram “elefantul” emotional din spatele copilului. Cu cat mai repede, cu atat mai bine…
Stoicismul poate duce la depresie. Un baiat care sufera de depresie, poate parea irascibil, ostil sau posac dar adevarul este ca el este deprimat si, pur si simplu, nu poate alage sa fie altfel. Ambalajul in care isi impacheteaza boala este efortul lui cel mai bun de a face ca un sindrom clinic de depresie sa para un comportament « normal » de baiat. Asta este tot ce poate face.
Multi baieti se chinuiesc singuri cu nefericirea lor pentru ca ei cred ca asa trebuie sau pentru ca ei cred ca o pot rezolva singuri. Vedem baieti cu multa suferinta si multa demnitate, pana clacheaza. Unii dintre ei se declara invinsi si chiar fac gestul fatal al sinuciderii (80% din totalul sinuciderilor in randul adolescentilor sunt baieti).
Stoicismul duce la dependente, inclusiv de alcool si droguri. De fapt acesti baieti incearca sa inlature astfel, bartierele emotionale pe care si le-au construit si care ii separa de alti oameni si de lume. Acesta este si un test de acceptarea in grupuri, de curaj si rezistenta (apropo de a tine la bautura). In mod paradoxal, este mai acceptabil din punct de vedere social sa bei si apoi sa te comporti ca un dobitoc, decat sa pari slab si neajutorat, si sa ceri ajutor semenilor…
Stoicismul separa partenerii de cuplu, in conditiile in care majoritatea baietilor nu sunt pregatiti sa gestioneze complexitatile unei relatii iubitoare pentru ca au fost jefuiti de trasaturile fundamentale ale alfabetismului emotional: tandretea, empatia, vocabularul pentru exprimarea emotiilor si ideea ca interdependenta emotionala este un avantaj, nu un dezavantaj in relatiile intime.
Izolarea emotionala stoica vine deghizata in furie, sarcasm, ostilitate, violenta. Baietii/barbatii folosesc scuturi de diverse tipuri pentru a-i tine pe altii la distanta si/sau ii ataca pe altii ca sa-si ascunda ceea ce percep ei ca fiind propriile imperfectiuni. Barbatii violenti sunt indivizi vulnerabili, incoltiti psihologic, care folosesc agresivitatea pentru a se proteja.
Cum dam drumul la “elefant”. Cateva remedii:
Puterea unui baiat de a supravietui in cultura cruzimii stoice se bazeaza pe resursele sale emotionale, pe capacitatea lui de a recunoaste si a intelege sentimentele proprii si pe cele ale altora. Aici parintilor, in special mamelor, le revine sarcina de a construi aceste resurse.
Un baiat retras nu vrea sa se simta singur si/sau impotriva intregii lumi, el are nevoie decat sa fie convins ca e sigur sa iasa afara. Baietii se vor deschide cu privire la sentimentele lor daca le creezi un mediu sigur in care sa o faca.
Este responsabilitatea celor care cresc baieti de a-i instrui sa fie parteneri buni si empatici pentru fete si femei. Ei ar trebui sa stie inca din pruncie ca a fi vulnerabil, a parea dependent emotional sau a exprima iubirea nu sunt minusuri ci plusuri, in cadrul unei relatii.
Ca parinte, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poti face este sa vorbesti cu baietii despre viata ta interioara. Aceste momente de sinceritate si vulnerabilitate creaza intimitate si vor ramane in memoria lor de lunga durata, modelandu-le caracterul.
Daca ii cresti unui baiat capacitatea de a-si exprima gandurile in cuvinte si il faci sa exerseze aceste moduri de exprimare, mai ales atunci cand este vorba de emotii, poti preveni izolarea emotionala, nefericirea dar si eventualele lui comportamente impulsive.
Singurul lucru care va face din maturizarea fiilor nostri un proces psihologic sigur este sa stie ca ii apreciem, ca ii iubim si ca avem toata increderea ca vor creste, in mod natural, sa devina barbati buni, plini de viata, de sentimente si de visuri…
Nota: in contextul articolului, elefantul = stoicism 🙂
Psihologie
Si baietii sa nu planga vreodata…
In cartea Crescandu-l pe Cain, terapeutii Dan Kindlon si Michael Thompson fac o afirmatie oarecum surprinzatoare: atunci cand un barbat plange in terapie, aproape intotdeauna este/va fi din cauza tatalui sau. Autorii vorbesc si despre principalul motiv al acestui fapt: abisul emotional care ii desparte pe cei doi. Tatii si fiii sunt personaje intr-o piesa despre dragoste naimpartasita, o poveste spusa cu dor, cu manie, cu tristete si cu rusine, sustin acestia. In acelasi timp, oricat de imposibil ar fi un tata, la nivelul cel mai profund al fiintei lui, un baiat vrea sa-l iubeasca si vrea sa fie cunoscut de acesta…
La polul opus sunt baietii cu cele mai multe resurse emotionale, cei ai caror tati fac parte din tesatura emotionala a familiei, cei ai caror tati le pasa de ei si le arata asta in mod constant si afectuos. Din pacate, astfel de tati sunt putini, asa cum arata un studiu efectuat pe barbati realizati profesional. Intrebati care ar fi unicul lucru pe care l-ar schimba din relatia cu tatal lor, acestia au raspuns ca isi doresc sa fi fost mai apropiati de tatal lor si sa-si fi exprimat mai mult emotiile si sentimentele. Rezulta de aici ceea ce cercetatorii Reed Larson si Mayse Richard au constatat si ei prin studiile intreprinse: tatii par sa fie veriga slaba in viata emotionala a familiei. Daca ceva trebuie schimbat, acel ceva tine de o mostenirea dragostei impartasite
Tatal, figura importanta in cadrul familiei
Mark Twain remarca faptul ca in jurul varstei de 12 ani, un baiat isi alege un barbat pe care il respecta si il va imita tot restul vietii. Desi nu o stie intotdeauna sau face tot posibilul s-o evite, acel barbat este de obicei tatal lui.
S-ar putea ca odata cu trecerea timpului, baiatul sa se difentieze de tatal lui si chiar sa-si doreasca sa fie cu totul altceva decat este/a fost tatal lui. Surprinzator este faptul ca, indiferent cat de departe de tatal lui isi orienteazea un fiu viata, in cele din urma ajunge fata in fata cu acesta. Este posibil ca momentul adevarului sa fi sosit acum pentru baieti, si acesta sa coincida cu motivul pentru care ei plang!?
Specialistii remarca un alt lucru important in relatia tata-fiu: opinia baietilor despre propria lor competenta depinde de ceea ce cred ei ca crede tatal lor desptre ei. Asta se intampla mai ales in etapa copilariei mijlocii, spun psihologii. In aceasta etapa, copiii mai cred inca despre tatal lor ca este un erou si un invincibil si, desi vor afla adevarul despre tati in etapa urmatoare de viata, felul in care au fost evaluati de acestia acum, isi lasa amprenta destul de profund asupra imaginii lor stabile despre sine…
Prezenta unui tata implicat il ajuta pe baiat sa-si defineasca barbatia, prin concurenta pentru dominare, pozitie si putere. Acest fapt incepe sa se produca in adolescenta, cand competitia dintre un baiat si tatal lui incepe sa se transforme din distractie, in ceva serios si important. Adolescentul isi testeaza astfel limitele, in timp ce tatal (caruia i se clatina pozitia eroica de putere, inclusiv fizica) este nevoit sa-si accepte vulnerabilitatile. Etapa este importanta in sensul in care tatal, fie ii lasa spatiu adolescentului, recunoscand ca nu stie/poate tot, fie preia controlul in relatie dar se distanteaza emotional de fiu…
De la tatal care pune painea pe masa, la tatal implicat emotional
In trecutul nu prea indepartat, tatal era scos in afara familiei, cu un rol important in asigurarea traiului de toate zilele, eventual un arbitru al galcevilor zilnice din familie. Educatia copiilor revenea astfel, aproape exclusiv, mamelor. Astazi lucrurile s-au schimbat si tatal incepe sa-si exercite rolul paternal, mult mai activ si asumat decat in trecut. Acesta lucru aduce cu sine o multime de beneficii.
Potrivit studiilor, cand tatal este implicat in viata copiilor, acestia tind sa fie mai isteti, sa fie mai sanatosi, sa se descurce mai bine la scoala si sa obtina locuri de munca mai bune. Ce este uimitor este faptul ca inteligenta emotionala si empatia copiilor este corelata strans cu implicarea tatalui in educatia copiilor. Cel putin asta a aratat un studiu facut in SUA, pe un grup de baieti si fete, urmariti timp de 26 de ani.
Tatal este un partener perfect de joaca pentru copiii sai iar acestia il prefera pentru creativitatea, activismul si stimularea pe care le obtin prin joc. In felul acesta copiii se dezvolta, atat cognitiv cat si emotional iar relatia lor este consolidata.
Un tata implicat ii preda baiatului primele lectii despre esec si defecte, recunoscandu-le, in primul rand, pe ale sale. Un tata nu este un expert in toate domeniile, ceea ce devine vizibil pentru copii, incepand de la varsta de 8-9 ani, oricat ar dori tatal sa le ascunda. Acel slogan, tata stie mai bine (titlul unui serial de televiziune), a dat apa la moara tatilor pentru un timp dar a adus control, competitie si critica in relatia lor. Un tata poate castiga batalia pentru controlul asupra fiului sau pentru o perioada de timp dar va face asta cu pretul scump al relatiei lor.
Este de asteptat ca tatii sa sarbatoreasca reusitele fiilor lor si sa-i onoreze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce si-ar dori sa fie. Acest lucru este posibil doar daca tatii accepta unicitatea fiilor si nu-i sileste sa paseasca pe caile de succes prestabilite de ei.
Legatura emotionala dintre un tata si fiul sau se cladeste si se intareste prin lucrurile pe care le fac impreuna. Atitudinea receptiva, faptul ca se asculta unul pe altul, ca se trateaza cu respect si petrec timp de calitate impreuna, este garantia ca acea relatie este semnificativa, profunda si durabila.
Acum, daca simti ca te-ai distantat emotional de fiul tau, afla ca tiparele de izolare emotionala se pot schimba. Relatia se reface in moduri simple ca acestea: spune-i fiului tau o poveste de noapte buna, invita-l la o partida de tenis, zambeste-i cand pleci si cand te intorci (de) acasa, fa-i un compliment sincer, provoaca-l la o activitate comuna etc. In felul acesta, vei construi, nu doar o relatie semnificativa si durabila dar vei evita plansul acela amar dureros si tardiv al fiului tau, un plans inutil, provocat de prapastia emotionala dintre voi…
Psihologie
Despre baietii rai care trebuie reparati
Dintre cliseele cele mai cunoscute referitoare la barbati si femei este cel in care barbatul este supranumit sexul tare, datorita fizicului mai puternic iar femeia este sexul slab, din cauza aspectului minion (femeile sunt, in medie, cu 15 cm mai mici decat barbatii), a masei musculare reduse (cu 50%, fata de masa musculara masculina) a sensibilitatii emotionale si a altor particularitati legate de rolul ei biologic de mama.
Perceptia aceasta este corecta pana la un punct dar destul de impovaratoare pentru barbat, cel care este astfel conditionat ontologic si cultural sa fie Superman, un stoic, fara emotii si vulnerabilitati, menit sa fie protectorul femeii dar si zmeu printre alti masculi, cu care intra in competitie de-a lungul vietii. Se pare ca nimeni nu-si permite sa iasa din front, astfel ca baietii, afla inca de mici cum trebuie sa se comporte, ca sa devina barbati adevarati. Iata cateva afirmatii care-i ghideaza pe baieti, in drumul lor spre maturitate:
- Esti barbat atunci cand iti asumi riscuri!
- Nu esti barbat daca dai pe fata emotii si nesiguranta.
- Fii stoic, hotarat si de neclintit!
- Barbatii adevarati sunt duri (datorita testosteronului!?).
- Nu-ti arata niciodata vulnerabilitatea!
- Infrunta sau sfideaza!
- Un barbat adevarat nu plange niciodata!
- A fi barbat adevarat inseamna sa tii la bautura.
- Un barbat adevarat nu sta sub papucul vreunei femei
- Esti barbat daca ai un venit mai mare decat femeia/femeile din viata ta etc.
Despre astfel de preconceptii, valabile astazi in aproape culturile, vorbesc Dan Kindlon si Michael Thompson in cartea, Crescandu-l pe Cain. Cei doi autori atrag atentia asupra efectelor unei astfel de culturi, pe care o numesc, a cruzimii, asupra baietilor si barbatilor si cat de devastatoare este ea la nivel emotional, pentru acestia.
In primul rand, barbatii sunt privati de alfabetizare emotionala, iar asta ii costa pe multe planuri, cum ar fi cunoasterea de sine, empatia, exprimarea si experimentarea iubirii romantice, educatia copiilor, gradul de (ne)fericire etc. Studiile intreprinse de cercetatori, cum ar fi cel coordonat de Reed Larson si Mayse Richards au aratat, de altfel, ca tatii sunt « veriga slaba in viata emotionala a familiei ».
Adevarul este ca toti baietii se nasc cu potential si nevoi emotionale iar negarea acestora le creaza conflicte interioare puternice, care ii fac, fie sa se retraga, fie sa devina furiosi si violenti cu ei insisi si cu cei din preajma. Vedem asta cel mai bine la adolescentii care sufera, in timp ce se manifesta agresiv sau se retrag in sine, de teama etichetarii, tachinarii si/sau a criticii…
Cultura cruzimii pedepseste suferinta, impunandu-le baietilor sa sufere fara sa vorbeasca despre asta si sa fie martori tacuti ai actelor de cruzime fata de altii. Cam asta se intampla astazi in scoli, acolo unde bullying-ul este o problema care produce multa durere emotionala ambelor sexe, dar mai ales baietilor care trebuie sa fie stoici, sa nu se planga de niste fleacuri…
Barbatii adevarati sunt pe cont propriu. Tocmai din cauza ca si-au pus armuri si-si apara cu stoicism puterea, agresivitatea si siguranta, se insingureaza pentru a mentine aceste aparente, care le dau o aura de zmei, in timp ce pe dinauntru simt frica (de oameni), nesiguranta si esec…
Anxietatea de performanta ii chinuie pe baieti/barbati tot timpul. Daca o femeie poate sa aiba esecuri pentru ca este vasul mai slab, baiatul/barbatul n-are voie sa greseasca. Ba mai mult, el trebuie sa castige luptele zilnice cu alti competitori, pentru a arata ca este barbat adevarat, vrednic de admiratia femeilor si respectul rivalilor…
Baietii sunt diagnosticati cu deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) de doua pana la patru ori mai mult decat fetele. De aici si perceptia ca baietii sunt mai rai decat fetele. Daca acesti copii devin baieti problema de la varste fragede, in ce mod si cu ce resurse pot lupta cu recomandarea de a fi reparati, in decursul vietii?
Cultura cruzimii ii pregateste pe baieti pentru agresivitate si delincenta. Majoritatea studiilor releva faptul ca 95% dintre problemele cu legea, le au barbatii. Ei, cei programati sa fie duri, sa-si asume riscuri, sa domine, sa tina la bautura, sa nu se lase induplecati de sentimentalisme si alte isme care le-ar stirbi din masculinitate.
Cum reparam lucrurile?
Mai intai va trebui sa punem la indoiala toate prejudecatile/stereotipiile cu privire la a fi barbat adevarat si sa ne gandim la cei care ne sunt copii, frati, soti, tati cu umanitate si intelegere.
Ar fi salutar ca familia, scoala, biserica, societatea sa ia presiunea de pe umarul baietilor/barbatilor si sa admita ca alfabetizarea emotionala este imperios necesara si in cazul sexului tare. Vulnerabilitatea, este o sursa de putere, daca stim cum sa o exprimam, sfidand cliseele (sub)culturale, care o prezinta drept slabiciune.
Intr-un mediu scolar sau casnic care promoveaza constienta emotionala si responsabilitatea personala, in care adultii dau acestor valori o voce, tacerea baietilor va fi intrerupta si, odata cu ea si puterea tacuta pe care cultura cruzimii o are in vietile lor.
va urma…
Ultimele comentarii