Psihologie
Impacare, impacare fara nicio suparare
Ati observat ce fac oamenii cand sunt suparati unii pe altii? Fie ataca provocand cearta sau adevarate războaie, fie incremenesc in tacere zile, luni sau ani in sir, fie fug cat vad cu ochii. Toti vor sa se protejeze de durere, desi, in realitate, o amplifica.
In cuplu, de exemplu, se intampla ceva de genul: el se instalează in sufragerie sau pleacă la hotel, ea se muta la mama ori la prietena cea mai buna; el tace, ea vorbește intr-una; el tace, ea tace; el ridica tonul, ea incepe sa planga; ea il acuza din diverse pricini, el intra in defensiva. In toate cazurile, scenariul arata ca o lupta pentru putere si se repeta dupa perioade mai mari sau mai mici de liniste. Este linistea dinaintea altei furtuni…
De ce nu reusesc oamenii sa iasa din capcana luptei pentru putere si aleg sa se comporte si la maturitate precum copiii? Desi pare complicat, raspunsul este simplu. Oamenii procedeaza astfel pentru ca asa au invatat sa se protejeze de disconfort in copilarie. La momentul respectiv din trecut, raspunsul a venit intr-o cheie de “ajustare creativa” la o problema dificila aparuta din senin. A fost o forma primara de supravietuire, un imbold care l-a “salvat” pe copil din confuzia si stresul emotional in care intrase. Mai tarziu, aceste mijloace de adaptare creativa devin mecanisme de aparare care se activeaza in situatii similare de viata…
Traieste criza constient si comunica asertiv
Oamenii maturi pot rupe lantul slabiciunilor daca constientizeaza cateva lucruri, cu ajutorul urmatoarelor intrebari: cand m-am comportat prima data in acest fel? Cum m-am simtit? Pe cine din familia mea am vazut actionand asa? Ce castig si ce pierd cand intru in acest joc? Ce anume ma sperie cand (cred ca) celalalt ma raneste (ar putea fi abandonul resimtit in copilarie, teama de respingere etc)? Ce as putea face ca sa raspund altfel? As putea incerca data viitoare acel ceva diferit?
Acel ceva diferit se numeste comunicare asertiva. Chiar daca iti vine greu sa vorbesti, invadat de emotii si ganduri negative, prin exercitiu constient vei reusi sa-i spui celuilalt, cu calm, ce te-a nemultumit, cum te-ai simtit, eventual de ce crezi ca te-ai simtit astfel (legat de experientele din trecut), ce nevoi ai si cum ar putea celalalt sa ti le implineasca in viitor. Intelept ar fi ca partenerul sa-ti valideze starea (desi ar putea sa aiba alta parere despre cele intamplate) si gandurile legate de aceasta, dupa care sa-si expuna punctul de vedere propriu asupra situatiei. Deci, unul vorbeste, celalalt asculta si apoi rolurile se inverseaza…
Despre acest tip de comunicare vorbeste si psihoterapeutul american Harville Hendrix care a inventat inca din anii ’80, terapia relationala de cuplu. Acesta propune parteneriatul constient prin practicarea dialogului IMAGO. Imago este exact acel patern care se repeta in relatii si care vine din copilarie ca un program aflat in “pilot automat”. Dialogul de tip Imago ar urma sa destructureze acest mecanism depasit si sa aduca intelegerea si iubirea in cuplu, odata cu satisfacerea nevoilor neimplinite, ale celor doi…
In incheiere vreau sa-ti dau un argument forte, care ar trebui sa te faca optimist in privinta relatiei tale de cuplu. Atunci cand ruptura s-a produs, priveste-ti partenerul cu compasiune. Incearca sa te scuturi de gandurile razboinice care-ti trec prin cap si uita-te atent la copilul speriat din fata ta. Gandeste-te ca acesta fuge, ataca sau tace din cauza fricii. Inconstient, vrea sa “supravietuiasca” unui nou moment dificil asa cum stie el mai bine. In ciuda “relelor tratamente” si a fazei refractare in care te afli, este momentul sa te indrepti spre el/ea cu deschidere si empatie. Nu uita, cel care face primul pas spre impacare, este cel mai matur din punct de vedere emotional. In astfel de cazuri, nu se tine scorul!…
Mai multe despre dialogul IMAGO, intr-un articol viitor
Ultimele comentarii