Carte
Casnicia pe roate sau pe butuci?
Pe langa faptul ca are un titlu bun care atrage atentia, cartea Dr. John Gottman este una de referinta in ce priveste relatiile de cuplu. Spun asta luand in calcul cei 20 de ani de cercetare pe sute de cupluri, intreprinse de Institutul Gottman, dar ma bazez si pe aportul multor specialisti care au colaborat cu autorul, unul dintre ei fiind reputatul psiholog, jurnalist si scriitor, Daniel Goleman.
Ce a iesit este mai degraba un manual de functionare in doi, un ghid specializat care ofera radiografie, diagnoza dar si solutii concrete la problemele cu care se confrunta cuplurile moderne. Pentru inceput autorul enumera cateva mituri care au explicat divortul in cuplu, decenii la rand.
De ce se dezintegreaza mariajele? Cateva mituri pe cale de disparitie
Din cauza banilor. Unele studii arata ca daca exista dificultati financiare, sunt de doua ori mai multe sanse ca doi oameni sa se desparta. Acest lucru poate fi adevarat insa, in masura in care cuplul se confrunta si cu alte probleme interne, criza financiara amplificandu-le doar pe acestea.
Din pricina insatisfactiei de natura sexuala. Studiile din trecut aratau ca fericirea maritala creste odata cu numarul raporturilor sexuale dintre parteneri. In realitate, conteaza intimitatea si ceea ce cuplurile agreeaza ca fiind acceptabil in acest sens.
Din cauza incompatibilitatii dintre parteneri. Desi studiile lui Olson au aratat ca similaritatea opiniilor este o pavaza impotriva divortului, cercetarile lui Gottman au demonstrat ca, mult mai important decat sa ai vederi compatibile cu partenerul, este felul in care iti rezolvi diferendele.
Conform concluziilor studiilor intreprinse de autor, problema numarul 1 in cuplu este felul in care cei doi interactioneaza unul cu altul si reactiile fiziologice care apar in urma acestor interactiuni. Desi admite ca este nevoie de o doza de negativitate in relatie, Gottman sustine ca raportul trebuie sa se mentina in granitele a 5 interactiuni pozitive la 1 interactiune negativa.
Trebuie sa aveti cel putin cinci interactiuni pozitive cu partenerul pentru fiecare interactiune negativa, daca vreti sa va bucurati de o casnicie stabila.
Certurile dintre parteneri, atunci cand au rolul de a ventila suparari si nemultumiri, pot reprezenta unul dintre lucrurile cele mai sanatoase pe care partenerii le fac pentru relatia lor. Le pot garanta chiar fericirea. Vezi detalii aici.
Totusi, o casnicie durabila se bazeaza pe abilitatea partenerilor de a-si rezolva conflictele, care sunt inevitabile in orice relatie.
Exista cupluri care au sanse sa mentina acest echilibru de cinci interactiuni pozitive la una negativa, sustine Gottman. Diferenta dintre acestea si cuplurile care se destrama fiind data de stilurile de mariaj pe care le construiesc impreuna. Ma vad silit sa resping credinta ca exista un singur tip de mariaj reusit. De fapt exista 3 stiluri de mariaj sanatos si 2 stiluri distructive de mariaj. Conflictul este o metoda perfecta de a le discrimina.
Stiluri de mariaj
Stilul validant. In cadrul acestui stil de mariaj, partenerii sunt (au invatat sa fie) maestri ai comunicarii. Ei isi valideaza opiniile si emotiile, se respecta reciproc si isi aleg bataliile cu chibzuinta. Certurile lor sunt discutii constructive care se deruleaza cu relaxare si calm. In aceste cupluri exista o clara distributie a rolurilor: sotia este responsabila de gospodarie si copii, sotul este factor economic si decizional. Partenerii acestui tip de mariaj pun conceptul de impreuna mai presus de scopurile si valorile individuale. Un aspect mai putin placut ar putea fi pierderea pasiunii si a romantismului, care sunt sacrificate pe altarul familiei si al prieteniei.
Stilul volatil. In acest caz, partenerii se cearta frecvent de la nimicuri si apoi petrec mult timp ca sa repare daunele produse de conflict. De regula, au prea putin interes in a asculta punctul de vedere al partenerului sau sa empatizeze cu el. Scopul lor este sa-l convinga pe celalalt de justetea lor, victoria personala fiind ceea ce conteaza. Se intrerup unul pe altul punand intrebari. Nu lasa nezgandarita nicio rana. Partenerii rad mai mult si sunt mai afectuosi decat cei din stilul validant. E drept ca exprima mai multe emotii negative dar si mai multe emotii pozitive. Lor nu le este dificil sa se impace, reparand ce-au stricat. Isi respecta intimitatea si spatiul personal. Sunt deschisi unul fata de altul in privinta sentimentelor, onestitatea si sinceritatea fiind foarte importante pentru ei. Scopul central pt cuplurile volatile este de a ramane un sprijin statornic pentru celalalt. Au entuziasm si pasiune. Punctul nevralgic in acest caz ar fi riscul tensiunilor si chiar a violentei conjugale, datorita excitabilitatii nervoase crescute.
Stilul evitant. Legatura partenerilor care adopta acest stil este atat de puternica incat isi pot permite sa ignore neintelegerile., in asa fel incat, cei doi au o viata pasnica si agreabila, impreuna. Pe de alta parte, exista aici un nivel scazut de apropiere si intimitate, fiecare conservandu-si spatiul propriu si autonomia personala. In consecinta, insingurarea este un pericol real. Se rateaza unul pe altul, au senzatia ca celalalalt nu-l intelege si cunoaste cu adevarat. Minusul acestui stil ar fi mai putina pasiune, compensata insa cu putina critica si/sau dispret.
Un mariaj de succes evolueaza, cu timpul, intr-unul dintre cele trei stiluri care ilustreaza niste adaptari sanatoase la o viata intima traita alaturi de o alta fiinta umana, sustine Gottman. Insa, daca cei doi prefera un anumit stil si nu se adapteaza la celalalt partener, pericolul sa adopte stiluri dezadaptative de mariaj este foarte mare. Acestea formule perdante sunt, in acceptiunea lui Gottman, stilul ostil-implicat si cel ostil-detasat. In aceste cazuri, niciunul dintre parteneri nu asculta cu adevarat ce spune celalalt; sunt detasati si neimplicati emotional; nu se privesc in ochi si retraiesc episoade scurte de atac si aparare etc.
Se ajunge aici datorita dozei sporite de negativitate, prin prezenta asa numitor calareti apocaliptici ai relatiilor de cuplu si a cascadelor de negativitate si distantare. Am descris acesti factori distructivi dar si remediile lor, in acceptiunea lui Gottman, in articolul de aici.
Exista speranta
Acum ca tot am aflat care sunt problemele majore intr-o relatie de cuplu, ne intereseaza si solutiile. Eu cred ca majoritatea cuplurilor (pana si acelea care au mariaje nefericite) nu au nevoie de un program incalcit, pe care sa-l urmeze pas cu pas dupa un manual de functionare a cuplului. Acei oameni au nevoie sa se descotoroseasca de negativitatea gratuita care ii stoarce de energie si optimism, spune John Gottman. Si adauga: In aceasta lupta cu negativitatea, cuplurile au nevoie de cateva strategii care, odata aplicate, pot da roadele asteptate. Rostul acestor strategii este de a intrerupe bucla de negativitate si a da voie mecanismelor naturale de reparatie sa-si faca efectul. Cele 4 strategii cheie pentru imbunatatirea mariajului, propuse de Gottman sunt descrise aici.
In ultimul capitol al cartii, autorul conchide transant: Orice mariaj de durata se ridica pe doua pietre de temelie: sa fiti de acord intre voi asupra stilului in care va veti gestiona dezacordurile si sa aveti o mare doza de pozitivitate (tineti minte raportul castigator de 5/1).
Daca vei citi cartea, vei gasi in ea si cateva modalitati practice de a negocia stilul conjugal, sfaturi pentru cuplurile validante, volatile si evitante dar si idei de a gestiona dezacordurile, astfel incat acestea sa-ti consolideze casnicia si nu sa o destabilizeze sau destrame.
Un bonus al acestui manual de lucru in cuplu il reprezinta numeroasele chestionare, care o data completate, iti arata carui stil de mariaj apartii, cat de inundat emotional cu negativitate esti, cat de grave sunt problemele din cuplul tau, cata critica, dispret sau defensiva manifesti etc.
Vei mai gasi aici franturi de povesti de viata, dialoguri demonstrative, marturii si exemple de comunicare, toate acestea cu scopul de a te pregati pentru un mariaj de succès. Lectura cu folos, zic!
Despre autor: John Gottman este unul dintre cei mai influenti psihoterapeuti din lume, din ultimul sfert de secol. A devenit cunoscut in urma cercetarilor sale privind stabilitatea conjugala si predictiile despre divort, relatia parinte-copil si dezvoltare emotionala. Timp de 40 de ani a condus activitati de observare stiintifica directa, insumand mii de cupluri, analizate in studii longitudinale. Este profesor emerit de psihologie al Universitatii din Washington, acolo unde a fondat “The Love Lab”, spatiu in care s-au desfasurat multe din cercetarile sale. A scris, in calitate de autor si coautor, peste 200 de articole stiintifice si 40 de carti. Tine discursuri si seminare cu impact mediatic, participa la emisiuni televizate in calitate de invitat etc.
Psihologie
4 strategii pentru imbunatatirea mariajului
Eu cred ca majoritatea cuplurilor (pana si acelea care au mariaje nefericite) nu au nevoie de un program incalcit, pe care sa-l urmeze pas cu pas dupa un manual de functionare a cuplului. Acei oameni au nevoie sa se descotoroseasca de negativitatea gratuita care ii stoarce de energie si optimism, spune John Gottman in cartea Casnicia, pe roate sau pe butuci? Si adauga: In aceasta lupta cu negativitatea, cuplurile au nevoie de cateva strategii care, odata aplicate, pot da roadele asteptate. Rostul acestor strategii este de a intrerupe bucla de negativitate si a da voie mecanismelor naturale de reparatie sa-si faca efectul. Iata cele 4 strategii cheie pentru imbunatatirea mariajului, propuse de Gottman:
Calmeaza-te!
Dobandirea starii de calm este esentiala in momentele tensionate. Calmul reduce nevoia de a fi defensiv si de a impietri, intrerupe senzatiile fizice care duc la aparitia gandurilor stresante si este antidotul perfect pentru starea de inundare cu negativitate. Astfel, linistirea este o masura preventiva de a evita cascada distantarii si izolarii. Din perspectiva fiziologica, efectul de calmare este exact opusul inundarii cu emotii negative, sustine Gottman.
Primul pas spre calmare este recunoasterea momentelor de coplesire emotionala si determinarea de a face ceva concret pentru potolirea furtunii interioare. Concret inseamna masurarea pulsului (autorul da detalii despre cum se face asta, acasa) care, in mod normal este de 82-86 batai/minut la femei, iar la barbati de 72-76 batai/minut. Daca ritmul cardiac creste cu 10 batai pe minut peste media calculata in starea de calm, e semnul intrarii in suprastimulare si se impune pauza, linistirea.
Gottman propune ca pauza sa dureze, cel putin 20 de minute, timp in care reactiile fiziologice se normalizeaza. In caz contrar se produce asa numitul transfer de excitatie, teoretizat de Zillman. Studiile arata ca daca tu crezi ca te-ai potolit dar inca mai esti incarcat nervos, esti susceptibil sa preiei orice emotie pe care celalalt o manifesta.
Ce faci in pauza de calmare? Gottman sugereaza sa faci orice iti alina sufletul. Astfel, poti sa te plimbi pe jos sau cu masina, poti opta pentru o baie sau poti asculta muzica preferata. Poti suna un prieten (cu care sa vorbesti despre altceva, évident), te poti juca cu propriul copil etc. Indiferent ce alegi sa faci, este esential ca gandurile sa fie aerisite de atmosfera incordata din timpul disputei. Altfel starea de stres se va perpetua. Gottman are o lista de astfel de ganduri care ar putea suna cam asa: Calmeaza-te! Respira adanc de cateva ori!; Nu trebuie sa o iei personal; Ea/el are o suparare de moment, nu a fost un atac la adresa mea; Aici nu e vorba despre mine; Sunt suparat/a acum dar tot il/o iubesc; Admir la el/ea o multime de lucruri etc
Alte metode de relaxare ar fi: exercitiile de respiratie constienta, timp de 10 minute; relaxarea musculaturii prin exercitii de incordare/relaxare; exercitiile fizice ca gimnastica, fitness etc.
Vorbeste non defensiv!
Aceasta abordare te ajuta sa dispersezi emotiile daunatoare si, implicit, nevoia de a impietri. Daca reusesti sa-i vorbesti partenerului fara sa te aperi si fara a trezi nevoia celuilalt de aparare, este o mare realizare pentru cuplul vostru.
Cea mai importanta tactica pentru scurt-circuitarea comunicarii defensive este decizia de a adopta o perspectiva pozitiva asupra partenerului. Asta include (re)introducerea aprecierilor si remarcilor admirative la adresa celuilalt. Orice om este sensibil la aprecieri, multumiri si complimente sincere. Prea adesea ne focalizam pe aspectele negative, in efortul de a face relatia sa mearga mai bine, pierzand din vedere ceea ce functioneaza sau/si clipele frumoase petrecute impreuna. Paradoxul aici este acela ca oamenii nu se schimba decat daca sunt acceptati asa cum sunt!
Cand esti in postura de ascultator: manifesta empatie fata de emotiile si perspectiva celuilalt; incearca sa vezi ce se afla dincolo de cuvintele partenerului iritat/nervos; accepta perspectiva celuilalt si valideaza-i trairile; nu considera ce spune partenerul un atac la persoana; negativitatea este mijlocul prin care acesta incearca sa spuna ca chestiunea in discutie este arzatoare si ca ea nu mai poate fi ignorata; accepta furia celuilalt; da semnale verbale si nonverbale ca asculti ce ti se spune (inteleg, ihi, aha etc); fii atent la mesajul nonverbal; nu asculta cu dispret, nici din postura de dominare sau de razboi, ca sa nu provoci partenerul si mai mult.
Cand esti in postura de vorbitor: exprima-ti nemultumirea, fara atac la persoana; fa o plangere punctuala, fara critica si/sau dispret; evita discursul dominant (inflexibil) si pe cel beligerant (amenintator); daca vorbele s-au rostogolit sfidator, critic si jignitor, poti lua/cere o pauza, pana te calmezi.
Valideaza!
Validarea presupune sa te pui in locul celuilalt si sa-ti imaginezi care e starea lui de spirit. Astfel va fi simplu sa-i spui ca-i intelegi emotia si o consideri fireasca, desi nu-i impartasesti opinia. Cea mai simpla forma de validare este ascultarea activa, urmata de acceptarea (fie si mormaita) a perspectivei celuilalt.
Validarea vine la pachet cu asumarea responsabilitatii, iertarea si complimentele. Acestea din urma confirma pretuirea pentru celalalt, in ciuda diferentelor de opinie existente.
Intr-un studiu intreprins de autor pe cupluri abia casatorite, s-a dovedit ca secretia de adrenalina se reducea considerabil la partenerii care se validau si se tratau pozitiv unul pe celalalt.
Exerseaza mereu!
Cele trei strategii de mai sus (exemplificate si ilustrate in carte mult mai exhaustiv) nu-si dobandesc puterea decat daca sunt puse in practica, ori de cate ori este nevoie, pana devin niste automatisme.
Ele trebuie exersate inclusiv atunci cand esti obosit, infometat, neatent, trist, fericit, (ne)motivat, in toate circumstantele si conditiile posibile, pana cand devin o parte naturala a interactiunilor in cuplu. Gottman pretinde ca aceste 4 strategii ilustreaza tot ceea ce le trebuie cuplurilor ca sa revina pe cursul normal al vietii. Mai mult, ele sunt valabile si in casniciile care au fost cuprinse aproape total de negativitate. Conditia ar fi legata de motivatie si perseverenta, atribute care fac diferenta intre un cuplu nefericit si altul fericit.
Psihologie
Calareti si cascade in relatia de cuplu
Metaforele din titlu ii apartin lui John Gottman si fac referire la niste studii care au relevat 6 factori distructivi ai relatiei de cuplu. Acestia sunt: critica, dispretul, defensiva, impietrirea, denumiti cei 4 calareti ai apocalipsei relationale si 2 cascade, ale gandurilor negative si ale distantarii si izolarii in cuplu. Factorii distructivi aduc negativitate si, in cele din urma, pun pe butuci casnicia. Iata cum ii descrie autorul, in cartea sa Casnicia, pe roate sau pe butuci?
Critica in cuplu este nociva deoarece presupune sa ataci personalitatea sau caracterul cuiva, invinuindu-l, in loc sa abordezi/amendezi un anumit comportament. Aceasta este diferita de plangere, care se refera la ceva specific (o actiune, un comportement); Plangerea incepe cu Eu (eu nu mai pot face totul de una singura, de exemplu), in timp ce critica incepe cu Tu (tu niciodata nu ma ajuti la treburile casei, de exemplu). Critica generalizeaza (tu niciodata sau tu intotdeauna) si il face pe partener defensiv. Critica aluneca, in timp, spre
Dispret, care este o forma de abuz psihologic. Acesta vine la pachet cu insultele, tintind chiar sinele celuilalt. Dispretul este alimentat de gandurile negative la adresa partenerului, care tind sa fie preponderente. Din arsenalul dispretului fac parte: insultele si poreclele, ironia, batjocura, limbajul trupului de tip sfidator etc. Dispretul netratat duce la
Defensiva. Aceasta este considerata adesea o forma de frica, fiind o reactie fata de un atac real sau imaginar. Cand esti bombardat cu insulte, predispozitia naturala va fi sa te aperi. O faci pentru protectie in fata atacului celuilalt sau din obisnuinta. Cateva atitudini defensive ar fi: declinarea responsabilitatii (insisti ca nu ai nicio vina atunci cand partenerul te critica; cauti scuze in exterior (circumstante, context); respingi presupunerile celuilalt cu privire la motive ascunse, de ex; plangerea incrucisata atunci cand parezi o critica la adresa ta cu o alta la adresa partenerului; bumerangul, o strategie de genul, tot ce spui te va ajunge din urma; repetitia intra in scena cand unul dintre parteneri repeta versiunea sa iar si iar, fara sa-l intereseze parerea celuilalt; smiorcaiala cand adopti o atitudine copilareasca etc. Dupa defensiva urmeaza
Impietrirea. In aceasta faza a negativitatii, comunicarea se intrerupe aproape total. Cel care impietreste se extrage pe sine din situatia respectiva, transformandu-se in stana de piatra (se pare ca majoritatea impietritilor sunt barbati). Fata ii devine imobila, inerta, tacerea este mormantala, in asa fel incat ai impresia ca vorbesti cu peretii. Celalalt partener se simte abandonat, neinteles, respins, desi impietritul ar putea sa-si doreasca doar sa se linisteasca sau sa fuga din situatia respectiva.
Daca sunt lasati in voia lor, acesti calareti cotropesc relatia cu negativitate (asa numitul ciclu al negativitatii) si prevestesc 2 cascade care o pot pune pe butuci definitiv. Este vorba despre cascada gandurilor si credintelor negative despre partener si cascada distantarii si izolarii.
Ganduri si credinte negative. Este probat faptul ca ceea ce crezi despre o persoana determina felul in care tratezi acea persoana. In casnicie, presupunerile la adresa partenerului iti determina comportamentul fata de acesta dar influenteaza profund starea de sanatate a cuplului. Daca gandurile si sentimentele sunt distorsionate si negative la adresa partenerului, problemele se amplifica si scenariul negativ devine mai pronuntat.
Din studiile lui Gottman a reiesit ca partenerii aflati in stadii avansate de negativitate au 2 categorii de ganduri: de victimizare inocenta si de indignare indreptatita. Cand te simti victima il vezi pe partener ca un monstru care ataca, iar tu esti o prada inocenta, neapreciata si tratata nedrept. Orice responsabilitate de a repara lucrurile dispare. Cand esti indignat apare ostilitatea si dispretul fata de partener care este perceput ca persecutor. De aici supararea/indignarea si dorinta de razbunare pentru nedreptatile suferite.
Pericolul cascadei gandurilor negative este inundarea cronica cu negativitate. Cand cineva se sufoca de emotie formeaza o bucla de feedback care genereaza o harababura de senzatii fizice: respiratie intretaiata, muschi incordati, puls accelerat, adrenalina crescuta etc. Partenerii devin hipervigilenti, raman in garda si afundati in gandurile repetitive si stresante.
Distantare si izolare. Potrivit lui Gottman cascada distantarii si izolarii este compusa din patru stadii pe care oamenii le parcurg atunci cand bat in retragere dintr-o casnicie. In primul stadiu, cei doi considera problemele lor conjugale severe. Apoi li se pare inutil sa vorbeasca despre necazurile lor, cautand solutii pe cont propriu. In aceste conditii, incep sa traiasca vieti paralele, fiind in aceeasi casa dar in universuri diferite. Ultimul stadiu este singuratatea in doi, una dintre cele mai dureroase conditii umane. Cand cuplul se afla aici, este pe buza prapastiei, indiferent daca urmeaza separarea sau nu. Divortul emotional este o realitate care nu mai poate fi contestata.
Sigur ca toate cuplurile au momente mai dificile in relatie, cand intra in scena cei 4 calareti ai apocalipsei sau cand apar cele doua cascade ale gandurilor negative si a distantarii/izolarii, insa au si mecanisme de reparatie (gesturi de reconciliere) prin care incearca sa faca mai bine data viitoare. In acest sens, Gottman nu-i lasa pe parteneri prada disperarii, ci vine cu solutii practice.
Calareti invinsi, cascade oprite. Remedii la negativitate.
Antidotul la critica consta in a invata sa-ti exprimi cerintele si plangerile intr-o maniera pe care celalalt sa nu le considere atac la persoana. Asadar, formuleaza criticile specific, sub forma unor plangeri concrete.
Daca ai inclinatia sa vorbesti dispretuitor ai nevoie sa inlocuiesti acest obicei cu validare si pretuire autentica. Validarea presupune sa te pui in locul celuilalt si sa-ti imaginezi care e starea lui de spirit (e ca si cum i-ai deschide cuiva usa sufletului, invitandu-l inauntru). Astfel va fi simplu sa-i spui ca-i intelegi emotia si o consideri fireasca, desi nu-i impartasesti opinia. Validarea vine la pachet cu asumarea responsabilitatii, iertarea si complimentele. Acestea din urma confirma pretuirea pentru celalalt, in ciuda diferentelor de opinie existente.
Defensiva poate fi, ori o forma de protectie cu care partenerul vine din familia de provenienta sau din alte relatii semnificative, ori este o reactie la felul in care unul dintre parteneri alege sa-si manifeste nemultumirile si furia. Calmul este indispensabil aici, sustine Gottman care recomanda exercitii de relaxare fizica (respiratie, fitness, gimnastica) dar si strategii de schimbare a mentalitatii, cum ar fi rescrierea scenariului interior care sa inlocuiasca gandurile stresante cu unele care aduc impacare si alinare.
Impietrirea unuia sau a ambilor parteneri (ca in stilul ostil-detasat) este frustranta si antreneaza o doza mare de negativitate. Din acest motiv este nevoie de calm, de rabdare, de a inlocui gandurile negre cu unele mai folositoare, la fel ca in cazul defensivei. De asemenea este important ca dupa momentul critic, cei doi sa se asculte si sa-si vorbeasca non defensiv.
Cand cascada gandurilor negre se instaleaza in casnicie intram in zona victimizarii inocente si a indignarii indreptatite. Ori asta inseamna inundare emotionala cu ganduri care tind sa devina scrise in piatra, daca nu sunt inlocuite cu altele mai constructive. Prin exercitii si terapie se pot obtine rezultate notabile, ne asigura Gottman.
Cascada distantarii si izolarii este ultima reduta care odata depasita lasa cuplul fara speranta. Si asta pentru ca divortul emotional s-a instalat in cuplu cu toate daunele lui: izolare, singuratate, posibile aventuri extraconjugale etc. Pentru a se elibera din valtoarea cascadei cuplul este sfatuit sa apeleze la calm, luciditate, ascultare si comunicare asertiva. Este clar, pe de alta parte, ca partenerii au nevoie de terapie de cuplu sau/si de terapie individuala pentru a-si reseta propriile asteptari, ganduri, emotii etc.
Pe langa aceste remedii care vin in intampinarea problemelor specifice, Gottman vorbeste si despre 4 strategii cheie care imbunatatesc mariajul, indiferent in ce stadiu se afla acesta. Dar despre strategiile salvatoare, intr-un articol viitor.
Psihologie
Cearta, calea spre fericire in cuplu
Mi s-a intamplat sa aud afirmatii de genul: noi nu ne certam niciodata (in cuplu)! Tendinta mea in astfel de situatii este sa privesc cu rezerve afirmatia, socotind-o, fie neadevarata, fie alarmanta. Ar putea fi un act de bravada pentru a crea impresia de perfectiune a celui ce o rosteste (exista mariaje perfecte!?) si alarmanta din mai multe motive pe care le voi exprima in continuare, cu ajutorul celor mai recente studii legate de viata de cuplu, initiate de Dr. John Gottman si publicate in cartea sa, Casnicia, pe roate sau pe butici.
Cearta dintre parteneri, atunci cand are rolul de a ventila suparari si nemultumiri, poate reprezenta unul dintre lucrurile cele mai sanatoase pe care partenerii le fac pentru relatia lor. Mai mult, aceasta este vitala si reprezinta calea spre succes si fericire a cuplului, sustine Gottman. Un pic de conflict si putin dezacord sunt vitale pentru succesul pe termen lung al cuplului. Suna paradoxal si intrigant, nu-i asa? Dar aveti rabdare sa intelegeti contextul.
Gottman se refera la relatia intima ca la un ecosistem, a carui sanatate depinde de un raport crucial de schimburi emotionale. Daca aceste schimburi sunt echilibrate, iubirea prospera. Insa cand se indeparteaza prea mult de echilibru, iubirea se ofileste si moare, ca o specie aflata in pericol de extinctie, careia ii lipseste hrana de baza. Acest raport de schimburi emotionale ar trebui sa fie de 5 interactiuni pozitive la 1 interactiune negativa. Asadar, dupa o cearta sau o disputa verbala in care cei doi si-au expus nemultumirile si frustrarile, ar trebui sa existe 5 interactiuni pozitive, ca mariajul sa fie stabil si prosper. In baza acestui raport, Gottman si echipa lui de cercetare au fost in masura sa anticipeze daca partenerii vor ramane impreuna sau vor divorta, in urmatorii ani. Iata de ce este important sa-i acordam credit.
5 la 1, un raport castigator
Ceea ce separa cuplurile multumite de cele aflate in profunda nefericire conjugala este echilibrul dintre sentimentele si demersurile pozitive si cele negative, indreptate unul spre celalalt. In ecosistemul conjugal, negativitatea este pradatorul (leul care sfasie interactiunile pozitive dintre soti). Prea multa negativitate si mariajul este condamnat definitiv. Insa si prea putina ar fi la fel de distructiva, afirma autorul.
In baza acestei logici, negativitatea nu trebuie exclusa deoarece este o conditie necesara pentru supravietuirea mariajului. Pe termen scurt, o relatie pasnica pare sa fie ok dar pe termen lung, pentru ca o relatie sa aiba forta, partenerii au nevoie sa-si poata ventila nemultumirile, reitereaza Gottman. In sprijinul acestei afirmatii vine cu rezultatele unui studiu care a aratat ca, desi initial partenerii care se certau des erau nefericiti, 3 ani mai tarziu au raportat un mariaj stabil, spre deosebire de cei care erau multumiti de mariajul lor la inceput, pentru ca dupa 3 ani sa raporteze grade mari de instabilitate si insatisfactie sau chiar divort.
Cuplurile initial fericite erau mai inclinate spre o traiectorie care ducea la divort sau chiar divortasera intre timp, decat erau cuplurile ce-si exprimasera fatis nemultumirile. Cu alte cuvinete, ceea ce duce la tensiuni, pe termen scurt (dezacorduri si suparari), se dovedeste sanatos pe termen lung. In loc sa aiba efecte distructive, enervarea ocazionala este o resursa vitala pentru un mariaj mai bun de-a lungul timpului.
Negativitatea are legatura si cu implinirea sexuala a partenerilor, sustine Gottman. O cantitate oarecare de negativitate poate tine aprinsa flacara pasiunii sexuale. De pilda, o cearta este un afrodisiac puternic, un combustibil ce reaprinde dorinta, atunci cand vine vremea impacarii/reconectarii. In economia relatiilor intime, rolul certurilor este acela de a perpetua ciclul de apropiere distantare ce reimprospateaza iubirea si afectiunea. Dansul distantarii si apropierii aduce cu sine o noua perioada de de curtare sau macar de atractie.
Din teoria atasamentului stim ca uniunile intime se mentin prin balansul intre conectare si deconectare. Din cauza ca deconectarea este insecurizanta, cei doi vor cauta, pe diverse cai, sa obtina conectarea pierduta, pentru ca echilibrul emotional sa fie restabilit. Iata de ce conflictul este bun dar rezolvarea lui intr-o maniera pozitiva este vitala. O casnicie durabila se bazeaza pe abilitatea unui cuplu de a-si rezolva conflictele, care sunt inevitabile in orice relatie, conchide Gottman.
Psihologie
Visul care trebuie să moară
Consider că cea mai mare capcană în care cad partenerii unui cuplu este faptul că hrănesc visul romantic al partenerului ideal. Drama este că cei mai mulți se străduiesc să-l schimbe pe celălalt conform prototipului din vis, doar ca să realizeze intr-o buna zi că și-au irosit viața în frustrare și nefericire, fără să se întâmple vreo minune…
Într-unul din filme, celebrul actor american Woody Allen caută femeia perfectă. Găsește una cu un corp perfect dar constată că inteligența ei este limitată. Își continuă căutările până întâlneşte una inteligentă dar cu un corp neatractiv. În condițiile date, caută un chirurg bun care-i face primeia, o operație de schimbare de creier. Acum are o femeie cu minte perfectă și corp perfect și o altă cu trup imperfect și creier imperfect. În cele din urmă, se îndrăgostește de cea de-a doua…
O altă poveste celebră îl are protagonist pe un maestru care, întrebat de ucenicul sau de ce nu s-a căsătorit niciodată, răspunde: Oh, am căutat femeia perfectă. Și n-ai găsit-o niciodată, întrebă mirat ucenicul? Ba da, am găsit-o dar, din păcate și ea căuta bărbatul perfect!
Anecdotele de mai sus surprind un adevăr esențial și incontestabil pe care ar trebui să-l acceptăm și noi din start: nu există partener ideal, nici măcar suflet pereche! (Platon a construit doar un mit despre asta) Sună descurajant? Dacă da, ce zici de următoarea afirmație făcută de John Gottman, cercetător cu state vechi in ce privește cuplul și familia. Atunci când alegi un partener, înseamnă să alegi un set de probleme. Deci, prima condiție ca să ai parte de satisfacție și bucurie în cuplu, este aceasta: împușcă visul și acceptă-ți partenerul așa cum este, cu tot cu problemele lui!
Ce urmează după acest duș rece? Ei bine, după acceptare începe provocarea drumului in doi, mână în mână, cu dragoste, înțelegere și dorință de a crește împreună. Satisfacția maritală ține de capacitatea celor doi de a-și potrivi pașii în așa fel încât, în ciudă diferențelor de ritm, să le placă să călătorească impreuna…
Despre frumusețea dar și obstacolele călătoriei în doi vorbim altă dată. Până atunci, dacă n-ai renunțat încă la visul despre partenerul ideal, e timpul s-o faci. De ce n-ar fi începutul de an, un bun prilej pentru asta? Vei vedea că atitudinea chiar contează! .
Psihologie
Eu sunt ok, tu te inseli
In urma numeroaselor cercetari referitoare la conflictul din interiorul cuplului, John Gottman a ajuns la concluzia ca modul cum decurge o conversatie conflictuala depinde, in 96% din cazuri, de modul cum aceasta incepe.
De obicei, in conflict, oamenii au tendinta sa scoata spontan arsenalul pentru “lupta sau fugi”. Gottman identifica aici, ceea ce el numeste sugestiv, “cei patru calareti ai apocalipsei relationale.” Acestia sunt: critica, defensiva, dispretul si impietrirea. Odata scoasi in lupta acesti calareti fac doar victime.
“Cand analizam ulterior ceea ce s-a intamplat, amandoi ne consideram victime ale actiunilor celuilalt si aproape exonerati de orice greseala”. Acesta este un fenomen pe care Fritz Heider l-a numit eroare fundamentala de atribuire. Pe undeva este uman sa gandesti “eu sunt ok, tu esti defect, deci eu am dreptate, tu te inseli”.
Mergand pe firul acestei logici, in loc sa-l ascultam cu atentie pe partener, vom fi ocupati sa formulam in minte un raspuns cu care sa-l combatem imediat ce termina, fortandu-l sa intre in defensiva. Apare apoi tendinta de repetare a discursului propriu (fenomen cunoscut ca sindromul sintetizarii sinelui), in speranta ca celalalt va fi de acord finalmente cu ceea ce-i spunem. Dar nu se intampla asta. Efectele sunt in schimb cele de indepartare si instrainare…
Recunoastere, reformulare, validare. Modelul Rapoport
Sotii Gotman in Viata in doi cand suntem trei, apeleaza la un model preluat din conflictele internationale, propus de psihologul social Anatol Rapoport. Acesta a realizat ca partile implicate intr-o disputa nu se vor convinge niciodata reciproc ca au dreptate, pana ce nu reusesc sa expuna punctul de vedere advers intr-o maniera care-i convine partii adverse. “Recunoasterea, reformularea si sentimentul ca sunt intelesi de ceilalti netezeste drumul spre reconciliere”.
Aplicand modelul lui Rapoport la conflictul din cuplu, trebuie sa admitem ca este important sa ascultam partenerul si sa-i intelegem/recunoastem punctul de vedere, punandu-i intrebari deschise, de genul: ma poti ajuta sa inteleg punctul tau de vedere, de ce este important pentru tine asta…, care este povestea din spatele acestui comportament etc.
Aceasta prima etapa de escaladare a conflictului este importanta deoarece intr-un conflict exista intotdeauna doua realitati subiective, ambele corecte in felul lor. Intelegand perspectiva partenerului si validandu-i emotiile/trairile (partenerul este indreptatit sa simta ceea ce simte), deschidem calea spre receptivitate si negociere…
Conflictul ca proces al maturitatii in cuplu. Modelul Gottman
Revenind la Gottman, ar trebui sa ne raportam la conflict ca la un proces pe care-l putem rezolva in mod matur si amiabil, urmarind cativa pasi esentiali:
- Asculta-ti partenerul si incearca sa-i intelegi punctul de vedere prin intrebari directe. Reformuleaza problema in cuvintele tale. Valideaza-i trairile, chiar daca nu esti de acord cu tot ce-ti spune.
- Relateaza-i partenerului ce simti in legatura cu cele intamplate, ce emotii te incearca in acel moment prin formulari clare de tipul: simt ca…
- Descrie problema in modul cel mai neutru cu putinta, fara invinuiri aduse partenerului
- Expune si explica de ce anume ai nevoie pentru a te calma si a rezolva problema ivita
- Ia-ti spatiu si timp pentru a te calma, daca esti prea ranit sau simti ca nu e acum momentul pentru a merge mai departe in proces
- Invata sa negociezi, delimitand zonele de flexibilitate si cele care raman rigide, orice s-ar intampla.
- Asuma-ti contributia in conflict si incearca sa remediezi situatia, folosind expresii de genul: imi pare rau, te rog sa ma ierti, am gresit etc. Pentru unii oameni par greu de utilizat, fiind incuiate inauntru si considerate semne de slabiciune. In realitate, aceste cuvinte recreeaza relatia, fiind un puternic conector de punti spre inima celuilalt…
- Analizati si intelegeti ce s-a intamplat. Este etapa procesarii conflictului, in care analizam sentimentele, punctele de vedere, contributia fiecaruia, invatamintele pentru viitor…
In concluzie, nu trebuie sa ne sperie conflictul. Adevarata provocare este rezolvarea lui dupa modelul de mai sus, avand ca obiectiv maturizarea si satisfactia maritala. Daca credeti ca procesul este anevoios in viata de toate zilele, tineti minte doar atat: in 96% din cazuri, rezolvarea sau escaladarea unui conflict tine de modul cum acesta incepe. Inceputuri bune, va doresc!
Psihologie
kit de reparatii dupa conflict
Stiu din propria experienta dar si din carti, ca nu cearta este o problema in cuplu ci repararea lucrurilor, dupa momentul de explozie emotionala. Vestea buna este ca avem la indemana un “kit de reparatii” de care putem face uz si care constituie un bun inceput pentru remedierea problemelor aparute.
Iata ce formule cu potential de remediere ne propun Julie si John Gottman in cartea “Viata in doi cand suntem trei” (mi-am permis sa adaptez unele formulari la un limbaj mai romanesc si chiar sa adaug unele noi, pe care eu insami le folosesc in astfel de situatii):
- Imi pare rau. Te rog sa ma ierti!
- Te iubesc!
- Iti multumesc pentru…
- Recunosc ca reactia mea a fost exagerata, regret cele intamplate
- Iti cer scuze, ma simteam incoltit/a si am reactionat inadecvat
- Aici s-ar putea sa ma insel
- Asta chiar mi-a scapat
- Da-mi voie sa incerc din nou
- Cum pot face mai bine acest lucru? Tu ce ai face in locul meu?
- Vorbeste-mi despre ceea ce simti acum
- Aici avem un dezacord, sa incercam un compromis
- Ramai la subiect si vorbeste-mi mai mult despre asta
- Am nevoie de o pauza ca sa ma calmez
- Te rog, nu-mi tine predici, nu pot primi asta acum
- Am nevoie de sustinerea/suportul tau acum
- Am facut ceva gresit?
- Ceea ce ai spus mi-a ranit sentimentele
- Te rog sa ma asculti ca sa poti intelege si perspectiva mea
- Ma simt trist/a si am nevoie de alinarea ta
- Am nevoie de o imbratisare/sarut/declaratie de dragoste acum
- Fii mai indulgent/a cu mine
- Simt ca ai devenit defensiv/a. Poti sa reformulezi altfel?
- E important pentru mine sa intelegi asta
- Nu ma intrerupe, e necesar sa termin ce aveam de spus
- Te rog revino aici, nu te retrage in sinea ta
- Sunt de acord cu o parte din ce spui. Am cateva corectii de facut.
- N-am privit lucrurile niciodata in acest fel dar ce spui are sens pentru mine
- Stiu ca nu e vina ta dar fa-ma sa inteleg ce s-a intamplat
- S-o luam de la capat, altfel…
Voi ce formule magice, cu potential reparator folositi, pentru a depasi momentele de tensiune din cuplu/relatie?
Sugestie: nu intamplator am enumerat formulele reparatorii de mai sus. Ele pot fi scrise pe o hartie si asezate la indemana pentru situatii de urgenta. Poti completa lista si cu alte formule pe care le consideri eficiente in cazul tau. Succes!
Ultimele comentarii