Psihologie
Cum intampini critica astfel incat sa invati din ea
Am intalnit oameni care nu suporta critica. Mai mult, acestia se feresc sau nu cer niciodata feedback de teama ca ceilalti i-ar putea rani. E drept ca unele critici pe care le primim sunt cauzate mai degraba de reactivitatea celeilalte persoane, decat de comportamentul nostru neadecvat. Acesta ar fi critica ieftina, emotionala, lipsita de valoare si consistenta. Acest tip de criticism este periculos din cateva motive:
Criticismul ieftin raneste. Cei care critica sunt cel mai adesea oamenii care stau pe margine, neimplicati dar foarte atenti la orice mutare gresita a personajului din arena. Ei stiu apoi sa apese butoanele vulnerabile ale acestuia, declansandu-i rusinea. Rezultatul impunsaturilor poate fi restrangerea libertatii celui care actioneaza. De ce sa risti facand ceva ce va fi demolat apoi prin cateva cuvinte sau chiar dintr-o privire?
Criticismul ieftin te poate determina sa spui: nu ma intereseaza ce spun ceilalti! Bine, bine dar cumva trebuie sa te protejezi de sagetile lor. Va trebui deci sa-ti faci rost de armura. Ori armura este grea, inconfortabila si se uzeaza rapid. In plus ea trebuie sa corespunda noilor tipuri de arme si stiluri de lupta care evolueaza cu repeziciune. Indiferenta fata de opiniile celorlalti pare o amagire, deoarece nimeni nu poate castiga aceasta lupta inegala…
Criticismul ieftin te face imun la feedback-ul pozitiv si la critica bine intentionata. Ai putea bloca astfel orice informatie care vine din exterior, din dorinta de a te proteja. Ne izolam in spatii sigure, in care nu exista nimeni care sa puna la indoiala ce spunem sau ce facem.
Desi nu ne place critica, aceasta poate fi o provocare din care avem de invatat o multime de lucruri. S-ar putea ca oamenii de langa noi sa aiba dorinta (nu prea bine directionata, poate) de a pune umarul la indreptarea noastra. E posibil sa-i deranjeze la noi o trasatura de personalitate sau un comportament, care influenteaza in sens negativ relatia noastra. Apoi, s-ar putea ca pe langa critica, sa ne sugereze o alternativa viabila la o situatie pe care o intelegem si gestionam gresit etc.
Conform lui Brene Brown, critica rationala si feedback-ul constructiv sunt provocari pe care n-ar trebui sa le ocolim. Critica rationala este o discutie bazata pe respect intre oamenii care doresc sa-si largeasca orizonturile intelectuale si sa descopere adevarul. Daca esti unul dintre acestia, incearca sa privesti critica non-defensiv, ascultand activ si reflexiv ce are sa-ti spuna celalalt. Cum poti face asta? Dr. Harriet Lerner in cartea De ce nu vrem iertarea, iti ofera cateva solutii:
- Constientizeaza defensiva, care vine automat si te blocheaza exclusiv pe critica
- Defensiva incepe in corp, facandu-te sa fi tensionat si vigilent, asa ca ai nevoie sa te linistesti mai intai
- Asculta doar pentru a intelege. Daca punctele tale de vedere sunt legitime, pastreaza-le pentru o discutie ulterioara, cand ele vor putea fi atractia principala si nu o strategie de aparare
- Intreba orice lucru pe care nu-l intelegi. Cand formularile sunt vagi, cere exemple concrete de genul: poti sa-mi spui cum anume te-am dezamagit?
- Identifica ceva cu care esti de acord si multumeste-i celuilalt pentru deschidere.
- Cere iertare pentru partea ta de vina
- Informeaza partea lezata ca s-a facut auzita si ca vei reflecta in continuare asupra conversatiei
- Multumeste-i celui care te-a criticat ca ti-a impartasit sentimentele sale
- Preia initiativa de a deschide iarasi conversatia, atunci cand esti pregatit pentru asta.
- Trage linia, cand vine vorba de insulte. Vreau sa aud ce te deranjeaza la mine dar te rog, trateaza-ma cu respect!
- Nu asculta, daca nu poti s-o faci cum se cuvine. Poti sa-i propui celuilalt sa reveniti la subiect a doua zi, cand vei fi capabil sa-i acorzi intreaga atentie
- Lamureste diferentele dintre voi intr-un moment prielnic
- Daca nu o scoti la capat in niciun fel sau daca, in urma unei analize rationale, consideri critica ieftina si non constructiva, re-evalueaza relatia cu criticul tau si ia hotararea care te avantajeaza. Aceasta poate fi, inclusiv, iesirea din relatie.
Daca esti de partea cealalta, fiind in postura celui care critica ai grija la cateva detalii:
- Critica ta sa fie indreptatita. Orice om criticat incorect va asculta defensiv si va considera ca i se face o nedreptate
- Critica fapta, comportamentul, nu persoana! Cand trecem de la a critica un comportament specific la a lovi in stima de sine a cuiva, ingustam posibilitatea ca acea persoana sa-si examineze comportamentul, sa simta empatie si regret si sa fie motivata la schimbare.
- Fii concis! Daca te pierzi in detalii, celalalt va trage obloanele emotionale iar critica nu-si va atinge scopul
- Sincronizarea si tactul, impreuna cu amabilitatea sunt ingredientele de care ai nevoie cand vrei sa comunici cuiva lucruri mai putin placute
- Nu pretinde niciodata scuze. Oamenii nu se simt bine atunci cand cineva le spune cum sa gandeasca, sa simta sau sa se comporte
Psihologie
O scuza suficient de buna
N-am o problema cu prezentatul scuzelor atunci cand simt ca am gresit fata de cineva. Am o problema insa, in privinta ei, in situatii mai putin clare, cand vina este impartita. In acest caz prefer formula scuza-ma in locul celei mai puternice, iarta-ma. Apoi, incerc sa ma justific gasind circumstante atenuante. Alteori mi-e mai usor sa pasez vina in dreptul altuia (a partii vatamate mai ales) sau minimizez greseala mea si sentimentele celuilalt.
Cand insa cineva imi datoreaza scuze, asteptarile sunt mari si legitime. Chiar daca nu-i amintesc celui gresit ca are niste datorii la mine, raman totusi in asteptare, sperand ca va stii ce are de facut. Pentru mine, cea mai spinoasa problema din vocabularul iertarii apare atunci cand am de-a face cu cineva care nu se caieste…
Fie ca ne place sau nu, suntem rand pe rand, ofensatori si ofensati, pana la ultima noastra suflare. Avem astfel datoria sa cerem iertare celor carora le-am gresit si avem dreptul sa ni se ceara iertare atunci cand altii ne-au gresit noua insine. Dar cum sa o facem astfel incat gestul sa fie autentic si reparator? Ce greseli/capcane trebuie sa evitam pentru ca iertarea sa se produca, fara a lasa rani? Cum sa nu fie o scuza, pentru a-si face efectul dorit? Iata intrebari la care am gasit un raspuns multumitor in cartea, De ce nu vrem iertarea, de Harriet Lerner.
Cum distrugi o scuza!?
Atunci cand introduci cuvinte parazitare de tip dar sau daca. Dar-ul semnaleaza aproape intotdeauna aparitia unei justificari sau anuleaza complet mesajul initial.O scuza falsa, care vine ca un bumerang sa arunce vina asupra ta, e mai rea decat atunci cand nu ceri iertare deloc. Aproape orice scuza care incepe cu imi pare rau daca… este o scuza falsa. Si asta, deoarece, cand apare in ecuatie daca, interlocutorul este invitat sa-si puna sub lupa propriile reactii, ca in exemplu: imi pare rau daca te-ai simtit ofensat cand am spus asta… Aici imi pare rau este de fapt nu-mi pare rau deloc. Esti cam sensibil si ar trebui sa vezi ce faci cu asta.
In sistemele (familii, grupuri, comunitati, societati) in care gradul de anxietate este crescut, individul (tapul ispasitor) sau mai multi indivizi (vina colectiva) sunt facuti responsabili pentru sentimentele si comportamentele altor persoane. De exemplu, daca un copil este obraznic si tata ii spune sa se potoleasca fiindca il doare capul, mama il poate admonesta pe copil spunandu-i: vezi ce-ai facut? Din cauza ta, pe tata il doare capul! Sau, daca un sef se enerveaza din cauza unei situatii tensionate cu un angajat, colegii ii pot spune acestuia din urma: e vina ta ca l-ai enervat pe sef. Acum are ceva si cu noi, desi nu l-am deranjat cu nimic. Genul acestea de scuze sunt numite mistificatoare
Cand te grabesti sa ceri scuze si vrei sa te convingi de iertarea celuilalt instant, automat, fracturezi procesul emotional al partii vatamate. Adesea, scuzele au nevoie de un timp si un spatiu al lor, pentru a-si face efectul. Daca, de exemplu, partenerul iti cere in mod expres sa faci ceva, tu ii promiti ca faci acel lucru neintarziat, insa nu se intampla asta, lasa-i timp partenerului sa-si revina si apoi prezinta-i scuzele tale sincere.
Daca i-ai gresit cuiva intr-un asemenea mod incat persoana vatamata nu vrea sa mai auda de tine in veci, n-are rost sa insisti cu scuzele. A-ti prezenta scuzele, in unele cazuri, adanceste rana si amplifica antipatia fata de cel care a gresit. Un exemplu ar fi cazul in care o persoana are o relatie extraconjugala, iar cel care a gresit, insista sa-si prezinte scuzele si argumentele fata de partenerul acesteia. In acest caz, scuza este intruziva.
O scuza se anuleaza si atunci cand este prea uzitata. Sunt destule persoane carora le este greu sa ceara scuze altora dar sunt si persoane care cer scuze altora, in exces. A cere scuze in exces poate fi consecinta unei stime de sine scazute, ori senzatia ca nu ti se cuvin anumite lucruri/gesturi/experiente, sau dorinta de a evita critica si dezaprobarea, dorinta de a multumi/impaca pe toata lumea, rusinea, un tic verbal, sfiosenia etc. Trebuie spus ca excesul de scuze creaza o distanta intre oameni si intrerupe fluxul normal al conversatiei. De aceea, nu trebuie sa ceri scuze pentru orice fleac, exprima regretul pentru ceva care intr-adevar conteaza!
O scuza are nevoie de sentimente autentice, altfel poate suna mecanic si nesincer. Daca este facuta din rutina, obligatie sau din politete, celalalt va simti asta. Dar si reversul este valabil. A exagera cu emotiile si sentimentele depre propria greseala comisa, il poate face pe cel ranit sa se simta si mai rau.
O scuza buna, nu este despre tine ci intotdeauna despre celalalt. O caracterisitca importanta a unui regret sincer este aceea ca ramai receptiv la experienta persoanei ranite, in loc s-o coplesesti cu propria emotionalitate. Asta inseamna ca, atunci cand iti exprimi regretul, ceea ce conteaza, sunt sentimentele de tristete, manie sau durere ale partii vatamate, nicidecum ale tale.
Uneori a cere scuze nu este de ajuns. Cand poti repara greseala, scuza isi are efectul deplin. De pilda, poti sa te scuzi de o mie de ori ca ai varsat cafeaua pe covorul din sufrageria cuiva. Daca nu sari sa ajuti la curatirea lui sau nu te oferi sa platesti factura de la curatatorie, atunci nu te-ai scuzat cu adevarat.
In concluzie, o scuza suficient de buna este aceea care este exprimata sincer, simplu, la timp, care are in vedere partea vatamata si care nu contine cuvinte parazitare de tip dar si daca. Expertul in afaceri, John Kador in cartea sa, Effective Apology, precizeaza: ne scuzam atunci cand acceptam responsabilitatea pentru o ofensa sau o mahnire provocata cuiva si cand ne exprimam regretul intr-o maniera directa, personala si limpede, oferindu-ne sa facem o remediere a situatiei si sa nu mai repetam vreodata greseala.
Ultimele comentarii