Carte
Ma dor stramosii
Cartea autorilor Patrice van Eersel si Carherine Maillard contine o colectie de interviuri cu cei mai importanti reprezentanti ai unui curent, relativ nou in psihologie, dar in plina ascensiune, numit psihogenealogie. Aceasta se ocupa cu studiul zestrei psihologice ce se transmite din generatie in generatie.
Ipoteze:
Promotorii acestui curent sustin ca o parte semnificativa a nevrozelor si problemelor cu care ne confruntam, repeta nevrozele si problemele altor membri ai familiei: parinti, unchi, bunici sau chiar stramosi mai indepartati.
Ei subliniaza importanta nespusului, a fantomelor si a secretelor de familie care creaza probleme urmasilor, de-a lungul a mai multor generatii. O fantoma sau un secret de familie este tot ce contravine normelor sociale si este resimtit stigmatizant si rusionos. Poate fi o boala, o moarte prin sinucidere, un viol, un copil nelegitim etc. Chiar daca nu se vorbeste despre ele, secretul/fantoma continua sa ne bantuie deoarece, in realitate este cunoscut/a si intuit/a de toti membrii familiei. Dramatic este ca, atunci cand un eveniment sau comportament este ascuns/ocultat el se repeta, inevitabil deoarece a fost absorbit de inconstient si va sfarsi prin a iesi la suprafata. Se repeta din generatie in generatie, contradictiile nerezolvate de catre parinti sau conflictele la care nu s-a gasit o solutie. Lucrurile despre care nu vorbim ni se imprima in subconstient, se repeta si ajung sa se manifeste prin dureri…
Exista o memorie transgenerationala, pe care o preluam inconstient si care poate crea urmasilor, scenarii repetitive, compensatorii, spun autorii. De exemplu, daca un membru al familiei a fost exclus sau expulzat, mai tarziu, cineva din familie se va simti implicat in destinul acelui om si isi va insusi aceasta excludere, fara sa o inteleaga. Numeroase tulburari emotionale pot avea ca sursa faptul ca strabunii nostri, inainte sa moara, nu s-au putut elibera de traume, de suferinte sau/si iluzii. In felul acesta stramosii se amesteca in propriul nostru destin. Oriunde vei ajunge, istoria familiei tale te va urmari si te va readuce constant in trecut, facandu-te sa repeti la nesfarsit acelasi scenariu…
Demonstratii!?
Greu de acceptat si digerat aceste enunturi, mai mult sau mai putin, oculte. Si totusi, psihologii genealogi ies la inaintare cu propria cazuistica. De exemplu, tulburarile de respiratie ale unui pacient au fost rezolvate in momentul cand a aflat ca unul dintre bunici s-a sufocat in transee, din cauza armelor chimice folosite de germani in Primul Razboi Mondial. O femeie de 35 de ani, bolnava de cancer a realizat in terapie ca mama ei murise de cancer la aceeasi varsta. Intr-un anume fel, invizibil se autoprogramase la moarte, prin ceea ce specialistii numesc vulnerabilizare din anul aniversar. Prin intermediul terapiei, scenariul ei de viata avea sa fie schimbat, in sensul ca a supravietuit acelei boli drastice. Intr-un alt caz, femeile se imbolnaveau de leucemie si mureau la fiecare 3 generatii, in luna Mai. Intr-o alta familie, femeile deveneau bulimice la varsta de 13 ani. In alt caz, barbatii faceau accident de masina in prima zi de scoala a primului copil. Un tanar inteligent care nu reusea sa-si ia examenul de bacalaureat a realizat ca 14 dintre verii lui nu treacusera acest examen. In unele genealogii intalnim aceleasi date de nastere, acelasi numar de casatorii, de copii legitimi si naturali, de copii morti la nastere, decese premature la aceeasi varsta, fenomene numite in literatura de specialitate, sindroame de aniversare.
Sa fie acestea doar simple sincronicitati? Putin probabil, spun transgenealogii. Dincolo de cazurile clinice, care pot fi socotite cercetari calitative, psihologii transgenealogi vin cu argumente teoretice si chiar teologice. Iata cateva dintre acestea:
- Este vadit faptul ca nu toata lumea intra in depresie cand trece printr-o criza. De aici intelegem ca modul in care reactioneaza fiecare este un ecou al propriei istorii: psihice, familiale si relationale.
- Psihanalistii sustin ca activitatea mentala primara, cea cu care am venit pe lume este cea care ne determina starea de sanatate sau tulburarile psihice.
- Psihicul individual se contureaza in jurul varstei de 3 ani. Pana atunci bebelusul traieste intr-un psyche comunitar/familial care ii permite sa fie el insusi dar si celalalt. (Didier Dumas)
- Din punct de vedere antropologic, transmiterea vietii este generata de un ciclu de trei generatii succesive.
- In Biblie gasim bazele patriarhatului, cu rolul acestora de a transmite valorile si morala, succesorilor. Mai mult, potrivit Bibliei, greselile parintilor se transmit mai departe, la trei sau patru generatii. Eu pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam si ma indur pana la al miilea neam de cei ce ma iubesc si pazesc poruncile Mele. (Exod 20, 5-7)
- Repetarea unor evenimente, date sau varste care compun romanul familial al descendentei noastre este pentru noi o modalitate de a fi loiali parintilor, bunicilor si strabunilor. E un mod de a continua traditia familiei si de a trai in conformitate cu ea. Pe de alta parte exista o tensiune intre nevoia de loialitate socio-familiala si nevoia de diferentiere si aspiratia catre un alt statut. Acest conflict de distantare intre ceea ce suntem si ceea ce ne dorim, este numit de catre psihosociologul, Vincent de Gaulejac, nevroza de clasa.
Misiunea Terapiei Transgenerationale
O prima misiune a terapiei transgenerationale este de a ne ajuta sa exploram inconstientul familial: sa identificam loialitatile invizibile si identificarea inconstienta care ne obliga sa platim datoriile strabunilor nostri si sa repetam misiunile intrerupte, atata vreme cat ele nu sunt incheiate. Constientizarea faptului ca printr-o loialitate inconstienta fata de familie de origine putem face alegeri care nu ne apartin intru totul, este o descoperire eliberatoare, sustine psiho-sociologul Vincent de Gaulejac. Drept dovada, aduce in discutie cazurile unor clienti care si-au gasit linistea/vindecarea, dupa ce, in terapie, au aflat istorii secrete despre stramosii lor.
Nu putem schimba trecutul dar putem schimba in noi, sechelele acestuia, promit terapeutii transgenerationali. Familia ta isi duce existenta inauntrul tau. Depinde insa de tine sa o alegi!
Vindecarea apare atunci cand istoria noastra personala dobandeste un sens. Cand am descoperit sensul vietii noastre, le vom transmite mai putine lucruri toxice copiilor nostri.
Metode si tehnici ale Terapiei Trangenerationale
- Constelatia familiala. Este o metoda inventata de Bert Hellinger, care a lucrat mai intai ca misionar in Africa de Sud. In sens etimologic, constelatia se refera la asezarea familiei in spatiu. In fapt este o dramatizare a unei situatii in care perceptia fenomenologica are loc printr-o comunicare spontana, de la suflet la suflet … Am participat la o astfel de procedura terapeutica dar nu m-a castigat foarte tare.
- Transferul. Este o metoda psihanalitica prin care clientul va proiecta asupra terapeutului imaginea parintelui, stramosului care ii ascunde ceva sau va fi el insusi acel stramos iar terapeutul va intra in rolul clientului.
- Genograma este construita pe baza evenimentelor importante din familie. Ideal este sa cuprinda 4 – 8 generatii. Prin intermediul acestei scheme/harti, clientul va vedea paterrnurile relationale, sincronicitatea, sindrom de aniversare, boli etc. Mi-am facut propria genograma si pot spune ca am descoperit lucruri uimitoare despre mine si familia mea. Recomand metoda si chiar o aplic in lucrul cu clientii.
- Romanul familial se refera la reconstructia povestii de viata, ca idealizare a propriei familii sau/si a recadrarii evenimentelor de viata.
- Psihodrama este o metoda psihoterapeutica de grup dezvoltata de Jacob Levi Moreno, care exploreaza problemele pacientului prin dramatizare sau reprezentare scenica. Are ca obiectiv accesarea emotiilor, intr-o maniera organizata si creativa, astfel incat pacientul sa descopere si sa exploreze propriile conflicte si/sau disfunctii, pentru ca apoi sa le proceseze si sa faca schimbarile necesare. In abordarea transgenerationala se foloseste cu succes sculptura familiei, metoda pe care o recomand, dupa ce am testat-o, cu succes, pe propria-mi familie.
Cam asta este teoria, tesuta, din punctul meu de vedere, la limita stiintei cu speculatia si ocultismul. In concluzie, ceea ce am citit m-a intrigat, m-a provocat la critica dar m-a si pus pe ganduri. Daca cumva port cu mine poveri ce nu-mi apartin? Este posibil sa mostenesc anumite metehne, doar pentru ca am avut ghinionul sa fac parte din primele trei generatii de dupa un eveniment traumatic sau o boala ascunsa a stramosilor mei? Ar putea un secret de familie sa ma bulverseze si sa ma bantuie, doar pentru ca nu a fost imbracat, la timp, in cuvinte? Voi ce parere aveti?
PS. Recomand cartea psihologilor si teoreticientilor din domeniul socio-uman. Chiar daca teoriile raman controversate, este benefic sa stim ca ele exista, se opereaza cu ele si ca produc efecte in plan practic …
Psihologie
Geometrie in psihologie
Adesea, cand doi adulti se afla in conflict implica o a treia parte (un copil, o ruda, parinte, prieten, coleg etc), formand ceea ce psihologii numesc triangulare. Acesta este un tipar disfunctional in care a treia persoana asculta, valideaza, ofera feedback si chiar solutii celui care se plange de o anumita problema aparuta in diada. Face acest lucru fara sa cunoasca problema din interior si nici punctul de vedere al celuilalt. In cazul acesta feedback-ul poate fi total eronat, ceea ce mai mult complica lucrurile, in loc sa le limpezeasca.
Desi pare un comportament inofensiv si chiar sanatos prin faptul ca reduce nivelul anxietatii prin partajarea problemei cu o terta parte (cand imparti necazul cu cineva te simti mai usurat, nu-i asa ?), in realitate triangularea ingreuneaza si mai mult sarcina celor doi de a identifica si solutiona problemele reale cu care se confrunta, sustine autorul Harriet Lerner, in cartea “Dansul furiei”.
Si mai pagubitor este ca, odata cu trecerea timpului, prin repetare, triunghiurile se pot rigidiza. Problemele vor fi din ce in ce mai greu de rezolvat, pe masura ce triunghiul devine din ce in ce mai rigid, atrage atentia acelasi autor.
Ca sa intelegem ce se petrece, iata cateva exemple:
Cand sotia ii reproseaza sotului ca petrece prea putin timp cu copiii, problema reala ar putea fi: ma simt ignorata si sunt suparata ca nu petreci suficient timp cu mine.
Cand sotia isi cauta job pentru ca s-a saturat sa stea acasa cu copiii, sotul se poate impotrivi, invocand educatia copiilor si nevoile gospodariei. In realitate, problema reala ar putea fi: imi fac griji pentru aceasta schimbare!
Sotia ii spune sotului: mama ta ma scoate din pepeni. Isi baga nasul peste tot, isi da cu parerea despre orice si te trateaza ca si cum ai fi inca un copil. In realitate problema este nevoia de limite in relatie cu mama etc.
Triunghiurile ne saboteaza relatiile intime
Asa cum am vazut, triunghiurile sunt neproductive pentru ca intretin ciorovaiala zilnica asupra unor false probleme, blocand dezvoltarea partenerilor si impiedicandu-i sa identifice sursele reale de conflict din relatiile lor.
Apoi, triunghiurile intretin cercul vicios al anxietatii. Dupa Murray Bowen, conflictul marital debuteaza odata cu cresterea nivelului anxietatii unuia sau ambilor parteneri, crestere influentata de factori interni sau externi relatiei. In astfel de circumstante, partenerii vor recruta, in mod intuitiv, un al treilea factor pentru a scapa de anxietate si iritare. In realitate, ceea ce se petrece este devierea furiei de la o persoana la alta, fara ca cineva sa fie interesat de cauzele reale si de rezolvarea acestei furii.
Triunghiurile sporesc foarte mult probabilitatea escaladarii agresivitatii. Cand unul dintre parteneri sparge intimitatea diadei, exista o mare probabilitate ca celalalt sa afle acest lucru si sa se comporte agresiv, considerandu-se tradat. Sau ar putea el insusi sa intre intr-un triunghi nou care complica, atat problemele initiale cat si relatia in sine.
Triunghiuri complexe de natura emotionala
Triunghiurile se multiplica si cresc in complexitate atunci cand problemele subterane dintr-o relatie sau dintr-un context alimenteaza focul in altele. Anxietatea subterana dintr-o situatie, izbucneste la suprafata in alta parte sub forma furiei. In acest caz, furia intensa indreptata spre o persoana apropiata poate indica faptul ca purtam in noi emotii puternice si nerecunoscute dintr-o alta relatie importanta.
Iata un caz tipic:
Pot fi furioasa pe tata dar sa-mi indrept furia spre sot sau pot fi furioasa pe sot si sa-mi indrept furia spre copil etc.
Cand ne infuriem tindem sa consideram ca problema tine de anumiti oameni. In realitate este vorba si de anumite tipare pe care le preluam intergenerational. Daca realizam o diagrama/genograma a familiei, am putea constata anumite modele care s-au transmis inconstient si pe care le preluam automat, in ciuda faptului ca genereaza tot felul de probleme.
Exemplul meu
Cand mi-am facut propria genograma am aflat ca in familia mamei, femeile au jucat rolul salvatorului, in timp ce in familia paterna, tatii/barbatii erau figuri autoritare, proeminente. Astfel am constientizat ca am preluat eu insami rolul de salvator (datorat si statultului de prim nascut) de pe linie materna si o anume rezistenta/aversiune la autoritatea masculina, venita din genealogia paterna. Cu aceste scheme emotionale inca ma lupt in cadrul relatiilor mele intime.
Sigur ca aici exista o mare varietate de pattern-uri care ne asaza in pozitii de supra sau subfunctionare, culpabilizare, salvare, moralizare etc, in familii, tipare care ne dau batai de cap si care ne indeparteaza si mai mult unii de altii. Dramatic este ca, in acest context care se desfasoara inconstient, gasim o sumedenie de alte motive de cearta decat cele reale care, odata identificate, ar putea sa ne ofere cheia spre conectare si vindecare.
Ce punem in loc?
Cand anxietatea creste, in diade se intampla unul din urmatoarele scenarii posibile: partenerii intra in triunghiuri; se concentreaza asupra unei false probleme (ale altora de ce nu?) si se cearta la nesfarsit; unul sau ambii parteneri isi canalizeaza energia si atentia spre un copil problema; incearca gestionarea anxietatii prin munca (tipic masculin); unul dintre parteneri se imbolnaveste (de regula, sotia) iar celalalt ii ofera sprijin etc. Toate acestea sunt modalitati gresite de gestionare a anxietatii in cuplu.
Solutiile vin odata cu constientizarea faptului ca strategiile folosite anterior au slabit relatia, in loc s-o intareasca. Ca urmare ar fi de dorit sa fie inlocuite. Putem incepe prin distrugerea triunghiului/triunghiurilor. Cand avem o relatie personala cu fiecare membru al familiei, fara sa intervina un tert, apar la suprafata probleme reale, ascunse pana nu de mult. Odata identificate, ele pot fi discutate si rezolvate in mod matur in cadrul relatiei sau cu ajutor specializat.
Concentrarea supra unui copil problema poate functiona de minune atunci cand este vorba despre abaterea atentiei de la o casnicie problematica sau de la o problema emotionala dificila cu un parinte, bunic, sef etc. Pe de alta parte, copiii sunt f sensibili la calitatea vietii parintilor si pot ajuta inconstient familia prin propriul comportament subfunctional. Copilul dificil face adesea tot ce se poate pentru a impiedica dezvaluirea problemelor generatoare de stres si angoasa. Solutia aici este comutarea atentiei de la oaia neagra a familiei spre adevarata problema generatoare de anxietate. Rezultatul? Copilul va inceta de indata sa mai fie o problema. De retinut si faptul ca cei mici au o capacitate remarcabila de a face fata problemelor atunci cand noi insine ne ocupam de propriile probleme.
Inchei cu o intrebare, deloc retorica si cu un raspuns pe care ar fi de dorit sa nu-l uiti. Daca iti indreptati energia emotionala catre un membru al familiei, te-ai intrebat vreodata unde ar fi directionata toata aceasta energie iscata de griji sau/si de frustrare, daca respectiva persoana ar disparea de pe radar?
Cand incetezi sa te ocupi de viata celuilalt, incepi sa-ti faci griji pentru tine! Cand iti rezolvi problemele personale, vei fi dispus sa lupti pentru relatia ta de cuplu, cu maturitate si asumare. Fara furie si, mai ales, fara geometrie!
Ultimele comentarii