Carte
Copilul invizibil
Copilul invizibil este o carte despre cresterea parintilor si mai putin despre educatia copiilor. Este un altfel de parentig in care starea de prezenta constienta si asumare personala sunt printre prioritati. Unde relatiile calde, de iubire si incredere sunt asezate la locul lor: mai intai in dreptul parintelui, care are de rezolvat (adesea) probleme cu propriul copil invizibil si mai apoi in dreptul copilului, cel care va oglindi in mare masura, nivelul de maturitate al parintelui.
Relatiile sigure bazate pe iubire, siguranta si disponibilitate sunt cel mai bun predictor pentru succesul si reusita in viata, spune Gaspar. Altfel, copiii crescuti exclusiv cu recompense si pedepse ajung sa devina adultii cei mai dificili din punct de vedere relational cu un nivel crescut de perfectionism, neajutorare, probleme de anxietate si tulburari comportamentale, situandu-se ca problematica imediat dupa copiii crescuti intr-un mediu neglijent, abuziv sau agresiv fizic si emotional.
Obiectivul parentingului este acela de a le permite copiilor sa devina ceea ce sunt meniti sa fie: suflete prezente cu propriul traseu personal, spiritual si profesional. Dar cum ajungem aici? « Daca dorim sa ne ingrijim mai bine copiii, trebuie sa avem mai multa grija de noi insine », spune autorul, citandu-i pe psihoterapeutii americani Harville Hendrix si Helen L Hunt. Deci,
Ce putem face ca sa fim parinti (mai) buni ?
Recunoaste si exprima tu insuti emotiile pe care le traiesti. Gaspar crede ca totul incepe de aici, pentru ca forta emotiilor este uriasa, in ciuda faptului ca sunt invizibile. Daca recunoastem emotiile pe care le avem, daca ne permitem sa le traim si sa le intelegem, ele vor transmite mesaje importante, atat noua cat si celor din jur. « Nu-i putem iubi pe cei din jur – parteneri de cuplu, copii – daca nu ne imprietenim cu emotiile noastre, daca nu le punem in cuvinte, daca nu le traim. Acestea sunt muzica pe care noi dansam in viata »…
Traieste-ti viata si relatiile la timpul prezent. Asta inseamna sa fim constienti de ceea ce gandim si simtim, fiind de asemenea deschisi fata de trairile copiilor nostri aici si acum. Sa intelegem nevoile specifice varstei copilului si sa raspundem cu prezenta si asumare, acestora.
Accepta propria ta poveste de viata. « Cheia pentru un parenting de succes tine intr-o oarecare masura de felul in care parintii si-au inteles si integrat evenimentele din propria copilarie – asumarea propriei povesti de viata ».
Fii constient de propriile tale lacune. Cand intrebi ce este in neregula cu copilul tau, intreaba-te ce este in neregula cu tine? « Parentajul nu este despre modificarea comportamentului copilului ci despre cresterea ta psihologica pentru a raspunde constient nevoilor copilului ».
Invata limbajul aprecierii si utilizeza-l in cel putin doua sensuri: fata de tine si fata de copil. « Bunatatea si compasiunea sunt instrumente cheie ale unei relationari sanatoase iar manifestarea lor trebuie sa se indrepte in primul rand spre noi insine ».
Conecteaza-te emotional cu copilul tau interior. Asta presupune introspectie, auto-cunoastere dar si compasiune, intelegere pentru copilul (poate ranit) de odinioara. Pentru a creste copii buni ai nevoie tu insuti, ca parinte, de vindecare. In plus, recunoaste ca nu esti perfect si nici nu trebuie sa fii! « Pentru o viata implinita, avem nevoie sa ne impacam cu noi insine si sa traim cu convingerea ca suntem suficient de buni ». Suna ciudat asta, nu?
Cartea este valoroasa si pentru ca aduce in atentie nevoile copiilor in dinamica relatiei parinte-copil, problemele dar si solutiile la acestea, pe parcursul primilor 24 de ani. Despre asta am scris aici.
Ultimile capitole se refera la inteligenta relationala (inclusiv din perspectiva functionarii neuronale), si la beneficiile lecturii timpurii, un aspect cat se poate de pragmatic si bine venit in contextul super-tehnologizarii la care suntem martori cu totii.
Recomand Copilul invizibil, atat parintilor cat si celor care doresc sa devina parinti, profesionistilor si publicului larg deopotriva. Cartea a aparut la editura Curtea Veche, Bucuresti in 2016.
Gaspar Gyorgy este psiholog clinician si psihoterapeut relational, cu specializare in psihoterapia integrativa, psihoterapia de familie si hipnoza clinica. Este membru fondator si presedinte al Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie. Aflati mai multe despre autor, aici
Psihologie
Nevoile relationale ale copilului in functie de varsta
S-a dovedit stiintific faptul ca inteligenta relationala are o importanta covarsitoare in viata omului. Daca o dobandesti de timpuriu ai mari sanse sa reusesti in viata si, in acelasi timp, sa fii fericit si impacat cu tine insuti. Iata de ce cred ca este esential sa cultivam acest tip de inteligenta in viata copiilor nostri, pentru a le asigura cea mai valoroasa mostenire pe care le-o putem lasa: dreptul la fericire.
Gaspar Gyorgy in cartea Copilul invizibil face o analiza a nevoilor copilului pe parcursul primilor 24 de ani, in contextul celei mai semnificative relatii din cate exista pe pamant: relatia parinte – copil. Este util sa stim ca in primii 20 de ani, copilul are nevoi iar parintele ar trebui sa aiba solutiile potrivite. Iata mai jos aceste nevoi, problemele care ar putea sa apara dar si solutiile care in final fac diferenta intre succes si esec, intre bucuria de a trai si starea de nefericire…
Etapa atasamentului (0-2 ani) Atasamentul este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care le primim de la viata. Nevoia copilului in aceasta etapa este de a sti ca cei din jur sunt cea mai eficienta resursa de supravietuire si siguranta.
Problema: parintii care au atasament evitant sau anxios si care ii vor transmite copilului aceste caracteristici.
Solutia: parintele cu atasament sanatos, hranitor si disponibil din punct de vedere emotional. Este constient de istoria sa de viata, capabil sa spuna o poveste coerenta despre sine, in ciuda faptului ca a avut perioade dificile in copilarie. Este parintele care se lasa ghidat de intuitie si de stiinta, care cultiva starea de prezenta constienta pentru o relationare sanatoasa…
Perioada desprinderii sau a explorarii (1-3 ani). In acest stadiu copilul renunta la simbioza si accepta sa plece, stiind ca oricand se poate intoarce la baza de siguranta. In aceasta etapa este important ca parintele sa nu saboteze curiozitatea copilului si sa stimuleze flexibilitatea in acest dans de apropiere – departare.
Problema: parintele, fie prea fuzional, fie prea distant.
Solutia: adultul constient care consolideaza relatia cu copilul si este curios sa-l urmareasca pe copil in descoperirile sale. Adultul isi asuma rolul de model pentru flexibilitatea relationala
Conturarea identitatii (3-4 ani) este definita de nevoia copilului de a fi oglindit. El are nevoie sa descopere cine este si cat de asemanator sau diferit este fata de parintii sai.
Probleme intampinate: sinele rigid indus de un parinte controlor si sinele difuz construit de un parinte compliant (cei care vor sa fie pe placul tuturor, fara diferentiere clara intre ei si ceilalti).
Rezolvarea: parintele constient de identitatea sa psihologica, parintele lucid care pune limite clare, intre care copilul isi construieste propriul sine in raport cu ceilalti.
Etapa de competenta (4-7 ani) in care copilul simte nevoia sa-si dovedeasca puterea. Nevoia dominanta este aprecierea, in lipsa ei copilul isi insuseste cele mai nocive credinte limitative: nu sunt suficient de bun, pentru a fi iubit trebuie sa fiu perfect!
Problemele etapei: parintele critic, perfectionist (denumit de Elizabeth Gilbert, criminal in serie) sau parintele manipulator/neajutorat care nu ofera sprijin in dezvoltarea sentimentului de putere al copilului. Nu se joaca cu el pentru a-l stimula, fug de competie iar daca intra in competitie cu copilul va dori sa castige in detrimentul copilului neajutorat si prost.
Solutia: parintele competent sau adultul imperfect si puternic. Parintele de acest tip isi asuma imperfectiunile ca facand parte din conditia umana, isi asuma esecul luand lectiile, isi expune vulnerabilitatile, ii da voie copilului sa exprime emotii negative si sa se angajeze in activitati individuale pentru care ofera suport.
Etapa apartenentei si a relatiilor cu semenii (7-12 ani). In aceasta etapa copilul isi face prieteni (cel mai bun prieten) cu riscul de a experimenta gelozia, invidia si chiar respingerea. Problemele etapei se datoreaza parintelui neincrezator sau ostracizat, pe de o parte si parintelui de sacrificiu sau adultului indispensabil, pe de alta parte.
In primul caz avem caracteristici manifestate prin hiperprotectie, dezaprobare si critica. Copilul va avea un deficit la nivelul abilitatilor sociale, cu dificultati ulterioare de exprimare a emotiilor si sentimentelor fata de semeni. Mesajele distorsionate transmise ar putea suna cam asa: nu te poti baza pe nimeni, ceilalti iti vor raul, invata sa te descurci singur in viata etc. Cel mai rau lucru care se poate intampla este dependenta (de substante, obiecte) care apare datorita unui intens sentiment de deconectare, o izolare relationala care incurajeaza inconstient conectarea la ceva ce nu este uman.
In cazul parintelui de sacrificiu sau adultului indispensabil, copilul invata ca orice relatie are un prêt, ca inainte de a primi trebuie sa ofere. Adesea sacrificiul de sine reprezinta calea de initiere si mentinere a relatiilor de prietenie. La polul opus credintele sadite sunt de tipul: grija fata de sine este pacatoasa, nevoile mele sunt mai putin importante etc.
Solutia vine de la parintele inteligent relational sau adultul constient de puterea relatiilor. Acesta este parintele care intelege sentimentul apartenentei la grup, comunitate si-l sprijina pe copil sa iasa inafara casei pentru a stabili contacte semnificative, experienta care il va ajuta sa se integreze in ciuda defectelor sau a imperfectiunilor personale. Supravietuirea si succesul copilului va depinde intr-o mare masura de aceasta etapa…
Etapa intimitatii (12-24 ani) in care definirea sexualitatii si respectarea intimitatii dar si testarea limitelor sunt esentiale. Mesajul sanatos al parintelui catre copil este: Sunt aici daca ai nevoie de mine. Am incredere in tine ca vei face alegerile potrivite. In aceasta perioada relatia parinte – copil este definita din perspectiva copilului de cei 3D: dezorientare, descumpanire si deconectare iar parintele poate fi deziluzionat, descumpanit sau/si deconectat.
Problemele apar in cazul parintelui razvratit care limiteaza/controleaza, in timp ce copilul protesteaza sau adolescentul provoaca si parintele se rigidizeaza. Adolescentul in acest caz va fi rebel, incalcand limitele adultului in aceeasi masura in care parintele le va rigidiza mai tare. Cu toate acestea, adolescentii rebeli se simt neintelesi si lipsiti de sprijin, simt frica, tristete si deconectare. O alta problema o reprezinta parintele conformist care este conservator si rigid. Este parintele perfectionist, interesat de imagine care transmite mesajul: daca vrei sa fii acceptat, trebuie sa faci ceea ce este corect (vestimentar, comportamental, relational) altfel vei avea dificultati. Copilul va dezvolta anxietate in fata intimitatii si va incepe sa aiba viata dubla…
Rezolvarea: adultul interdependent care intelege nevoia de distantare a adolescentilor, le ofera spatiu fizic si psihologic, in timp ce raman conectati la modul flexibil, comportament care duce spre o interdependenta sanatoasa. O deconectare atrage dupa sine promisiunea unei reconectari…
In concluzie, parentajul nu este despre modificarea comportamentului copilului ci despre cresterea ta psihologica ca pârinte, pentru a raspunde in mod constient nevoilor copilului.
Carte
Revolutia iubirii
Revolutia iubirii este o carte aparuta in 2017 la editura Povesti de papadie. Autorul, Gaspar Gyorgy pledeaza pentru responsabilitate si angajament in cuplu, optand pentru revolutia iubirii in detrimentul luptei pentru putere.
Toate cuplurile au un traseu care incepe cu indragostirea romantica (care dureaza 2-3 ani) urmata de socul dezamagirii si al luptei pentru putere. Cam aici se imptmolesc circa 95 % dintre cupluri. Restul de 5% aleg lupta pentru iubire, conform unui algoritm al indeplinirii nevoilor fiecaruia.
Iubirea adevarata incepe cu renuntarea la lupta pentru putere, spune autorul. Sa oferim incredere, toleranta fata de greseala, libertate, intelegere, acceptare, afectiune, validare, admiratie, aceasta este iubirea matura, autentica. Unul dintre secretele pentru rezolvarea conflictelor este sa-i oferim partenerului acceptarea pe care nu a primit-o in copilarie. Sa-l intelegem si sa-i validam suferinta emotionala.
Niciodata un partener de cuplu nu este mai « defect » decat celalalt. El poate fi insa mai ranit decat celalalt. Majoritatea comportamentelor noastre ostile in plan relational sunt, in realitate, nu dovezi de rautate umana, ci indicii de durere si suferinta.
Vindecarea este posibila prin rescrierea tiparului de atasament. Daca aceasta conexiune emotionala a fost deficitara sau intrerupta in copilarie, este nevoie de refacerea ei in relatia de iubire de mai tarziu. Nevoia noastra primara este de a fi in contact si de a cauta confortul conexiunii umane. Conectarea se face prin dialog intentionat, comunicare constienta in care diferentele de gandire si viziune sunt permise, emotiile si trairile sunt validate iar relatia este in centrul atentiei.
Cei care lupta pentru iubire accepta intimitatea partenerului, au curajul de a fi vulnerabili, expunandu-si partile negative fara teama de respingere, abandonati sau santajati de partener, cer ajutor atunci cand au nevoie, pot gestiona stresul cu succes, au un nivel optim de independenta si flexibilitate emotionala, sunt empatici, identifica solutii la probleme etc.
Cei care lupta pentru putere au atasament nesigur de tip anxios sau evitant, se tem de intimitate (desi o cauta) dar si de posibilitatea de a fi parasiti, le lipseste pretuirea de sine, au tendinta de dominare si control, se blocheaza adesea in fata problemelor si izbucnesc emotional in situatii de stres, sunt vesnic nemultumiti, rigizi, solicitanti, lipsiti de empatie, in criza fug din relatie si prefera sa se descurce singuri, se pozitioneaza in defensiva, sunt perfectionisti si critici, asteapta ca celalalt sa se schimbe etc
Chiar daca lupta pentru iubire este calea cea mai grea, este singura optiune care face diferenta dintre cuplurile fericite si cele nefericite. Vestea buna este ca, niciodata nu este prea tarziu si nimeni nu este prea in varsta, pentru a alege lupta pentru iubire, fie si printr-o revolutie ca cea propusa de Gaspar…
Vezi lansarea de carte aici
Psihologie
Casatoria ca terapie
Noi toti suntem in cautarea unor parteneri care sa semene cu adultii care au avut grija de noi in copilarie. De cele mai multe ori aceasta cautare este inconstienta si are de-a face cu limbajul iubirii din primii doi ani de viata, stocat in memoria implicita. Acesta este reactivat in baza familiaritatii pe care o simtim fata de anumite persoane. Asteptam apoi de la acestea sa compenseze partile uitate, refulate sau negate ale sinelui nostru si sa ne implineasca nevoile nesatisfacute din copilarie. Daca acest lucru nu se intampla, spunem ca am ales gresit. In realitate, alegerea ne reprezinta si este cea mai buna optiune pe care am avut-o la momentul respectiv.
Ce faci cand realizezi ca ai gresit ?
Cand vraja indragostirii se stinge, tendinta este, fie sa iesi din relatie, fie sa incepi lupta pentru putere cu tot arsenalul de arme care, intr-un final se vor dovedi letale. Nu-i nicio indoiala ca ego-ul preia controlul iar partenerul se va transforma din iubit/aliat in inamic. Ce urmeaza este familiar cuplurilor disfunctionale: critica, dominare, control, certuri, fuga, blocaje de comunicare, instrainare etc.
Care este alegerea matura ?
Dragostea matura/adevarata incepe cu renuntarea la lupta pentru putere. In locul ei ar trebui sa alegem lupta pentru iubire prin curaj, compasiune si conectare. Curajul tine de acceptarea propriilor limite, de iesirea din zona de confort prin asumarea unei relatii imperfecte. Compasiunea se refera la constientizarea nevoilor copilului interior dar mai ales la manifestarea intelegerii/a umanitatii, fata de tine si fata de partenerul tau deopotriva. Conectarea inseamna prezenta constienta in relatie, angajament, responsabilitate si mai ales vindecare prin iubire.
Este util sa stim ca niciodata un partener de cuplu nu este mai defect decat celalalt. El poate fi insa mai ranit decat celalalt. « Majoritatea comportamentelor noastre ostile in plan relational sunt, in realitate, nu dovezi de rautate umana, ci indicii de durere si suferinta. Din acest motiv, fiecare partener intra intr-o relatie de cuplu pentru a-si implini nevoile nesatisfacute in copilarie si crede ca partenerul este cel care va face acest lucru ».
Vindecarea este posibila in relatie
Inca din anii 80 ai secolului trecut, un cuplu de americani, Harville Hendrix si Helen laKelly Hunt au incercat sa ofere o explicatie la intrebarea: de ce este greu ca oamenii sa ramana in cuplu, fericiti si impliniti? Raspunsul pe care l-au gasit, le-a oferit posibilitatea sa dezvolte una din cele mai eficiente terapii de familie, denumita terapia relationala IMAGO. Pe scurt, acestia sustin ca modelul de atasament mostenit in copilarie este replicat in relatiile ulterioare si mai ales in relatiile apropiate, cum este cea de cuplu. Daca acea conectare primara n-a existat in forma ei sanatoasa, este nevoie ca mai tarziu adultul sa se reconecteze emotional pentru a gasi mai intai vindecare. Acest lucru se poate face doar in cadrul unei relatii de iubire. Exista un intreg traseu al vindecarii, cu exercitii si tehnici bine puse la punct, unele dintre ele fiind la indemana tuturor, care odata aplicate, pot transforma esecul in reusita relationala. Iata mai jos cateva recomandari de ordin general, facute de cei doi autori, cuplurilor:
- In relatie ai nevoie de prezenta constienta. A fi constient inseamna a actiona intentionat, a alege un comportament care are ca scop, confortul emotional al partenerului.
- Afirma intentia referitoare la partenerul de viata. De ex: vreau sa fiu o sotie iubitoare, astfel incat partenerul meu sa simta prezenta mea calda si atenta, respectul si admiratia mea.
- Permiteti sa nu fii perfect si spune-i asta si partenerului. In felul acesta frica de a gresi se diminueaza si poti trai aici si acum, in ciuda imperfectiunilor care exista.
- Actioneaza in functie de valorile tale (ceea ce conteaza cu adevarat), cu responsabilitate si angajament
- Ai incredere in tine si in relatia ta de cuplu
- Traieste cu bucurie si recunostinta. Uitat-te la plusurile partenerului, la comportamentele pozitive si bucura-te de aici si acum
- Nu cauta vindecare in afara relatiei. Ceea ce a fost stricat intr-o relatie de atasament, va putea fi vindecat tot intr-o relatie de acest tip.
Note:
- In Cartea Primeste iubirea pe care o doresti, scrisa pentru publicul larg de Harville Hendrix, gasiti explicarea conceptului, dar si o serie de tehnici si exercitii care va pot imbunatati/salva relatia de cuplu. Cartea se afla la a 20-a editie, a fost tradusa in 30 de limbi, inclusiv romana si a fost considerata ani la rand bestseller in SUA.
- In Romania, terapia de tip Imago este promovata de Gaspar Gyorgy si colaboratorii, in cadrul Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie din Romania.
- Pentru articol m-am inspirat si din cartea Revolutia iubirii scrisa de Gaspar Gyorgy, aparuta la editura Povesti de Papadie
Ultimele comentarii