Carte
Dansul furiei
Harriet Lerner este un autor care m-a cucerit de la prima lectura (vezi Dansul fricii si De ce (nu) vrem iertarea?). De data am citit Dansul furiei, o carte despre furia femeilor, manifestata in relatiile lor semnificative. Un demers curajos dar necesar, in conditiile in care doamnele furioase sunt etichetate in fel si chip, fara sa fie intelese si ajutate sa iasa din cercul vicios al frustrarii si neputintei. Cartea vine cu o astfel de abordare clarificatoare si vindecatoare. Este, asa cum insasi autoarea o defineste, un ghid practic pentru femeile care vor sa schimbe tiparul propriilor relatii.
Femeile furioase sunt considerate nefeminine, fiind etichetate ca: vrajitoare, isterice, scorpii, catele, castratoare, frustrate etc. In schimb, femeile calme, pacifiste, care nu se infurie (aparent) sunt numite cumsecade. Ele cedeaza intotdeauna si fac ce vor altii, reprimandu-si mania si neconstientizandu-i sursele.
Desi am fi tentati sa credem ca femeile calme sunt ok, nici una dintre cele doua categorii nu are o relatie sanatoasa cu sine si cu ceilalti. Calea de mijloc in relatie cu furia tine de clarificarea EUL-ui, de valorile, dorintele si idealurile personale, precum si de dorinta de schimbare a paternurilor care creaza dificultati. Dar, mai intai, sa aflam
De ce se infurie femeile ?
Din cauza deconectarii de sine, sustine Lerner. Deconectarea de sine inseamna ca, sub presiunile relatiei, o parte prea mare a Sinelui (ganduri, dorinte, credinte, idealuri etc) devine negociabila sau chiar reprimata. In acest caz, femeia acumuleaza o mare cantitate de furie reprimata si este deosebit de vulnerabila la depresie si la alte probleme emotionale. Sau isi poate exprima furia dar in momente nepotrivite, invitandu-i pe ceilalti sa creada ca este nebuna sau sa o ignore, pur si simplu.
Deconectarea de sine atrage dupa sine o serie de efecte cum ar fi, subfunctionarea. Cercetarile au demonstrat ca atunci cand se formeaza cuplurile, cei doi parteneri se afla cam la acelasi nivel de independenta si/sau maturitate emotionala. Ei vor crea un balansoar relational in care sub-functionalitatea unuia permite supra-functionalitatea celuilalt. De exemplu, daca sotia este vulnerabila, slaba, dependenta, sotul ei isi va nega aceste insusiri din sinele sau, folosindu-si energia emotionala pentru a reactiona la problemele sotiei, decat sa le identifice sau sa i le impartaseasca pe ale sale.
Subfunctionalii si suprafunctionalii se provoaca reciproc si isi intaresc reciproc comportamententele, astfel incat balansoarul devine in timp, tot mai greu de echilibrat. Cu cat femeia evita mai mult sa-si demonstreze competenta si puterea, cu atat mai mult va tinde sotul ei sa aiba sentimentul de competenta si putere. Daca punem la socoteala regulile culturale potrivit carora, femeia este un vas mai slab, asta s-ar putea traduce in prescriptie de rol, cam asa: Invatam sa ne comportam ca si cum am fi slabe, pentru a-i ajuta pe barbati sa se simta mai puternici si pentru a-i intari, renuntand la propria noastra putere. Subfunctionarea poate fi deci protectiva, dar si subtila (renunt la cariera pentru familie) si devine o matrice relationala, constienta sau nu, care alimenteaza furia.
Dar si suprafunctionarea este o capcana producatoare de furie. Asta izvoraste din credinta ca femeile sunt salvatorii emotionali ai lumii. De aici vine supra-responsabilizarea si folosirea energiei proprii pentru a rezolva problemele altora si a-i lecui de nefericire. In realitate, supra-functionarea este un simptom al relatiilor fuzionale de familie …
Un alt efect al deconecatarii de sine este divortul emotional care se intampla cand intr-o relatie este prea mult EU si prea putin NOI. Mai multe despre acest subiect am scris aici.
Cum folosim energia furiei?
Fie ca vrem sau nu sa recunoastem, furia exista pûr si simplu. Felul in care o folosim s-ar putrea sa nu fie tocmai productiv, ca in exemplele de mai jos, familiare, de altfel:
- Sa-l schimbam pe celalalt!? Asta este o dorinta puternica la fiecare dintre noi, desi este clar contrariul, si anume: putem sa ne indepartam de certurile ineficiente numai daca renuntam la fantezia de a-l schimba sau de a-l controla pe celalalt. Ba mai mult, atunci cand incercarile noastre de a schimba credintele, sentimentele, reactiile sau comportamentele celuilalt nu functioneaza, putem continua sa facem acelasi lucru, reactionand in moduri previzibile, tipice, care nu fac altceva decat sa agraveze tocmai problemele de care ne plangem.
- In conflict deschis. Desi cearta poate clarifica o problema, atunci cand este insotita de invinovatire, nu faciliteaza schimbarea ci o blocheaza. Dar nici pacea cu orice prêt nu este o solutie. Nu merita sa ma cert pentru asta este o fraza familiara care ne protejeaza de multe ori de provocarea pe care o presupune schimbarea propriului comportament. In relatie poate sa fie pace, dar sa lipseasca apropierea emotionala.
- Invinovatindu-l pe celalalt. Preocuparea aici este: Cine a inceput primul? A cui este problema? Cine este responsabil si pentru ce?
- Punand diagnostice celui gresit/defect. Cand faci acest lucru manifesti superioritate, avand pretentia ca stii ce gandeste, simte sau doreste celalalt si, mai ales, ce ar trebui sa simta, sa gandeasca sau sa faca acesta.
- Urmarind sau/si retragandu-ne in ceea ce numim, dansul circular din cuplu. Aceste strategii de urmarire si retragere sunt specifice partenerilor cu atasament insecurizant (anxios si évitant) al caror comportement mentine si provoaca cearta. Tiparul anxiosului este cel de urmarire (de obicei, femeia reactioneaza) iar al evitantului, de retragere in tacere (de obicei, barbatul).
Toate acestea sunt strategii gresite. Furia poate fi un bun ghid daca …
- O constientizezi, fara frica de pierdere sau/si separare. Asta presupune sa fi depasit fricii de potentialul distructiv al furiei, precum si anxietatea de separare, atunci cand iti manifesti autonomia cu fermitate.
- O stapanesti, transformand-o in « mesaje de tip EU ». De pilda, in loc sa spui tu nu stii sa asculti, poti spune: eu simt ca nu sunt ascultata. Acest mic detaliu evita blocajul in comunicare si iti faciliteaza un dialog civilizat, eventual empatic si eficient.
- Recunosti lipsa de claritate. E posibil ca datorita furiei si a subiectivitatii sa nu(mai) vezi lucrurile f clar. Preocuparea aici ar fi de a obtine un grad mai inalt de claritate asupra problemei care te deranjeaza si o reactivitate emotionala redusa.
- Cunosti mostenirea pe care ai preluat-o din arborele tau genealogic. S-ar putea sa ai de rezolvat niste treburi de familie care nu au legatura cu cel pe care-l consideri vinovat de furia ta.
- Adopti o pozitie ferma. Chiar daca nu-l putem schimba pe celalalt, este important sa clarificam cu acesta, ce este si ce nu este acceptabil/dezirabil pentru noi.
- Pui piciorul in prag! Daca idealurile, dorintele, valorile tale sunt constant incalcate, pacea nu mai este o solutie. Va trebui sa adopti o pozitie radicala de tipul: ori pleci tu, ori eu!
- O folosesti ca un vehicul pentru dezvolatare personala. Cand prezentul este inacceptabil din cauza frustrarii si a maniei care o provoaca, este timpul pentru schimbare. Acest drum te poate duce de la durere si confuzie la eliberare asumare si impacare cu sine.
Sa recapitulam:
Daca doresti sa gestionezi furia folosind-o ca ghid, iata ce ai de facut:
- Intrerupe dansul circular, de urmarire sau retragere, de supra-functionare sau sub-functionare, iesi din triangulare (despre asta am scris aici) si din tiparele disfunctionale mostenite transgenerational.
- Defineste-ti Sinele astfel incat sa-ti cunosti valorile, competenta si puterea. Adopta o pozitie congruenta cu propriile credinte si valori!
- Fereste-te de rupturi in relatiile tale intime/de familie. Oamenii nu rezista pe termen lung daca sunt separati de radacinile lor. Aminteste-ti ca o retragere din a rezolva problemele cuiva drag, nu inseamna si retragere emotionala!
- Pregateste-te sa intampini rezistenta celorlalti care vor dori sa te schimbi la loc dar si propria rezistenta la schimbare.
- Exprima-te atunci cand ai in vedere o chestiune importanta pentru tine si familia ta. In caz contrar si de dragul pacii, s-ar putea sa pierzi conectarea cu celalalt si sa inmultesti accesele la furie.
- Ai curajul de a pune intrebari clarificatoare, in ciuda faptului ca anumite subiecte sunt delicate.
- Cand esti furioasa, asteapta sa-ti limpezesti gandurile prin distantare temporara. Bate fierul cat e cald nu este o solutie!
- Inainteaza incet, in etape mici! Avand in vedere ca mania se propulseaza prin actiune rapida, este important sa stabilesti scenarii constructive inainte ca un stimul sa declanseze accesele de furie etc.
Nota: Aceasta nu este o recenzie in adevaratul sens al cuvantului. Am extras din carte cele mai valoroase idei, cu scopul de a transmite cateva informatii utile despre furie, celor interesati de subiect. Pentru o mai buna claritate si aprofundare a temei propuse, recomand lectura cartii.
Spor la citit si succes in lupta cu furiile de toate zilele!
Psihologie
O poveste despre (ne)eliberare
Cand cineva greseste fata de mine si-mi cere scuze, regretand sincer gestul, fapta ori vorba care m-a ofensat, iertarea vine firesc si relativ usor (nu vorbim aici de greseli grave, cum ar fi adulterul de exemplu). Dar ce se intampla cand nu exista recunoasterea greselii, remuscare si cand scuzele nu mai vin niciodata? Ce anume ne tine captivi in suferinta si ce anume ne-ar putea elibera de ea?
Suferinta ne tine captivi din mai multe motive:
Modul nostru de gandire ne blocheaza calea spre eliberarea de amaraciune si durere, sustine Dr. Harriet Lerner in cartea, De ce nu vrem iertarea. Cel mai rascolitor gand, pus sub forma de intrebare este de ce. De ce mi-a facut una ca asta? Desi legitima, intrebarea nu are raspunsuri logice (cum sa explici inexplicabilul?), oricum, nu cele care ne-ar putea usura calea spre vindecare.
Un alt gand care ne bantuie este legat de sentimentul echitatii. Nu e drept ca mi s-a intamplat asta, nu meritam, dupa tot ce am facut pentru ea/el. Nu e corect ca eu sa sufar iar el/ea sa fie fericit/a, calcand pe cadavre. Nu stiu cum se intampla dar, cu cat este mai nefericit cel lezat, cu atat pare mai fericit si nepasator cel care a lezat, fapt care intensifica durerea primului.
Tendinta noastra de a lua lucrurile foarte personal este un alt obstacol in calea procesului de vindecare. Gandul ca ceea ce s-a intamplat are legatura doar cu mine, cel lezat, este de departe o minciuna. Psihologii atrag atentia ca atunci cand oamenii sunt rai cu alti oameni, sunt ei insisi nefericiti si raniti. De multe ori acestia aleg la intamplare oameni pe care sa arunce resentimentele, furia si frustrarile personale. In acest caz, ceea ce spun si fac sunt proiectii ale felului in care ei insisi se vad in relatie cu ceilalti.
Desi nu admitem, a ramane cu furia noastra, suparati si epuizati, ne poate fi folositor in patru feluri, sustine Dr. Harriet:
- Suferinta poate fi maniera noastra specifica de a ne lua revansa, aratandu-i celuilalt, precum si lumii intregi cat de profund am fost raniti de comportamentul cuiva. In realitate, celorlalti le pasa mai putin de noi si mai mult de ei insisi.
- Furia pe care o resimtim fata de cel care ne-a gresit poate servi la a ne proteja o alta relatie, mai importanta. De exemplu, este mai comod sa pastram ranchiuna fata de nora, in timp ce evitam sentimentele negative vis-à-vis de pasivitatea fiului care nu si-a asumat nicio responsabilitate pentru felul in care te trateaza sotia lui etc.
- Emotiile negative ne tin conectati cu persoana care ne-a ranit. La fel ca in iubire, atasamentul este prezent si in acest caz, mentinand relatia, in mod disfunctional. Asa se face ca, in unele cupluri separate d.p.d.v. legal, legatura emotionala este inca prezenta.
- Un dialog intern manios pastreaza vie fantezia ca se va face dreptate. Cel ofensat spera astfel ca va veni o zi in care ofensatorul isi va recunoaste greseala si va dori sa o repare. Un alt gand iluzoriu, care depinde exclusiv de meandrele celuilalt…
Exista retete pentru eliberare si vindecare?
Harriet Lerner crede ca nu exista un ghid de eliberare din ghearele durerii. Motivul ar fi insasi viata care include dezamagire si chin. Singura cale de a evita sa fii tratat rau in aceasta lume este sa te ascunzi intr-un colt intunecat si sa ramai mut. Daca esti in lume, raspunsul la intrebarea cum te eliberezi de rana nerecunoscuta si nepansata este descurajant: Fa-o asa cum poti, cu resursele pe care le ai la indemana! Foloseste o strategie proprie, o practica de vindecare care ti se potriveste (rugaciune, meditatie, sport, voluntariat), ori adopta un nou mod de gandire (restructurare cognitiva) care sa rezoneze cu obiectivul propus, acela de eliberare si vindecare.
Daca vrem sa scapam de manie si resentimente este necesar sa renuntam la iluzia ca pute(a)m avea un trecut diferit si sa indepartam speranta unui viitor fantezist. Ceea ce avem este viata din prezent, care poate fi traita si altfel decat ramanand impotmoliti in manie si resentimente.
In loc de concluzie, o poveste despre eliberare
Doi calugari care calatoreau impreuna au ajuns pe malul unui rau, unde au intalnit o femeie imbracata intr-o lunga rochie de matase, care le-a cerut celor doi s-o poarte pe apele repezi ale raului. Cel mai tanar i-a intors spatele femeii si a inceput sa inoate spre malul celalalt al lacului. Calugarul batran a urcat femeia pe umerii lui si a traversat raul. Dupa ce-au ajuns dincolo, femeia si-a vazut de drum, fara sa spuna un cuvant.
Cei doi si-au continuat calatoria tacuti insa devenea tot mai clar ca tanarul calugar era agitat si preocupat de ganduri. In cele din urma a izbucnit: cum ai putut s-o duci in brate pe femeia aceea, l-a intrebat dojenitor. Stii ca juramantul nostru ne interzice sa atingem vreo femeie. Mai mult, a fost atat de capricioasa si nerecunoascatoare. Nici macar multumesc nu ti-a spus. Eu am lasat femeia pe mal, dupa ce am trecut-o raul. Tu de ce o mai porti cu tine si acum, i-a replicat batranul.
Ultimele comentarii