Carte
Mananca, roaga-te, iubeste!
Este titlul unei carti scrise de americanca Elizabeth Gilbert. Cel mai popular dintre cele 10 titluri pe care le-a publicat scriitoarea, de-a lungul timpului. Cartea este scrisa sub forma unui jurnal autobiografic. Pe scurt, Elizabeth se afla in cea mai neagra perioada a vietii. Divortata, dupa o noua relatie esuata, secatuita fizic si emotional, renunta in cele din urma la gandul sinuciderii si alege sa o ia de la capat in mod diferit. Si pentru ca nu mai vrea sa fie casatorita, nu-si doreste copii, nici o casa in care sa se piarda, hotaraste sa plece prin lume in cautarea sensului si a sinelui sau autentic. Voiam placerile lumii si transcendenta divina – cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam echilibrul intre frumos si bun. As vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu. Cu aceste dorinte in minte si in suflet, alege ca destinatii Italia, India si Indonezia.
Drumul placerii – Italia
Elizabeth si-a dorit dintotdeauna sa invete italiana. I se pare o limba poetica. Ii dau dreptate pentru ca italiana moderna de astazi este florentina din secolul XIV, secol care l-a oferit lumii pe Dante. Nici o alta limba europeana nu se poate mandri cu o origine atat de poetica, spune ea. Nu-i de mirare ca se inscrie la cursuri, isi cumpara jurnale si carti, se straduieste sa invete zilnic cuvinte, carora le gaseste si sensuri mai adanci. De exemplu attraversiamo. A traversa strada in contextul experientei persoanale, inseamna a traversa dincolo de starea ei nefericita din prezent, spre regasire si liniste.
Si mie imi place italiana. Are un ritm debordant care vine odata cu vorbele, in cascada. Mi-a placut o expresie pe care Elisabeth a tinut sa o remarce in carte: amica stretta. Stretta inseamna de fapt stramta, ca si cum ai spune despre o haina ca este stramta. Deci, in Italia, un prieten apropiat este o persoana care poate fi lipita de piele. Nu-i asa ca vorbele nu sunt doar simple cuvinte?
Dar Elizabeth alege sa traiasca o vreme in Italia si din alt motiv decat limba dantesca. Vrea sa-si recapete pofta de viata si placerea de a manca: pizza, paste, branza, sparanghel, gelato, ciocolata etc. Intr-o ocazie pleaca la Napoli, doar ca sa manance cea mai buna pizza din lume la Pizzeria lui Michele. Placerea de a manca din acea delicatese o face sa exclame, lingandu-se pe degete: pizza asta imi place atat de mult incat am ajuns sa cred ca si ea ma iubeste la fel… Sigur ca placerea asta gastronomica pe care am simtit-o si noi, muritorii de rand, isi cere obolul. La sfarsitul perioadei de sedere in Italia, pofticioasa Elizabeth este nevoita sa-si cumpere o pereche de blugi, cu doua numere mai mari. Partea buna este ca nu pare sa fie deranjata de asta.
In cautarea spiritualitatii – India
Totul a inceput cu o rugaciune pe podeaua din baie. Atunci l-am intrebat pe Dumnezeu ce sa fac, spune Elizabeth. Cateva luni mai tarziu stie sigur ca Dumnezeu a trimis-o intr-un ashram indian sa invete de la un profesor calea salvarii. Oare aceasta calatorie spirituala o va ilumina astfel incat sa prinda sensul cel mai profund al existentei ?
In India vin oameni cu vieti distruse, care au pierdut totul. In ultima vreme, vin tot mai multi occidentali pentru care crestinismul nu mai este relevant. Vin sa mediteze, sa invete sa taca si sa asculte, sa-si disciplineze gandurile si sa-L intalneasca pe Dumnezeu…
Elizabeth se straduieste sa-si tina gandurile in frau in timpul meditatiilor dar nu-i prea reuseste. Simte ca n-are darul devotiunii. O oboseste mai ales Guru Gita, o litanie cu multe strofe care se canta in miez de noapte. Trebuie sa inveti sa-ti alegi zilnic gandurile, la fel cum iti alegi zilnic hainele, ii spune Richard din Mexic, un tip cu trecut tumultos care-i tine companie si o tachineaza din cand in cand. Cand am citit asta, mi-am imaginat cum ar fi sa poti lua gandurile de guler si sa le ridici in sus din locul lor confortabil, sa le scuturi putin si sa le trimiti la plimbare. Iar in locul ramas gol sa inviti doar gandurile salvatoare si mobilizatoare.
Reusesti asta, spun initiatii doar daca respecti cu strictete programul din ashram. Ziua incepe la ora 3 din noapte cu Guru Gita, continua cu munca pe sectoare, apoi incep meditatiile. Ore intregi de contemplare in tacere, fara sa poti iesi din ghearele propriei tale minti. In urma acestor experiente repetitive, ti se poate intampla un singur lucru, spun initiatii: sa descoperi cine esti cu adevarat. Se pare ca lui Elizabeth nu prea i-a reusit asta in India dar mai are o sansa…
Iubirea vindeca tot – Indonezia
Reintalnirea cu Ketut, taumaturgul indonezian a fost o profetie facuta cu cativa ani in urma. Te vei intoarce in Bali, i-a spus acesta si vei gasi aici linistea de care are nevoie sufletul tau. Se pare ca vraciul a avut dreptate de vreme ce Elizabeth a gasit aici, nu doar linistea ci si iubirea pe care o pierduse. Singura modalitate de a vindeca o inima sfasiata este increderea. Vei iubi iarasi! Deschide inima! Cand minunea s-a intamplat, brazilianul Felipe era in preajma, gata sa i-o ofere pe tava pe a lui…
Dupa ce a primit darul iubirii a fost in stare sa zambeasca cu sufletul, cu mintea si cu ficatul, asa cum a indemnat-o Ketut. Cred ca un ficat care zambeste nu poate fi mancat, asta apropo de zicala populara: mi-ai mancat ficatii! Daca ma intrebati cum poti sa zambesti cu ficatul nu stiu acum sa raspund, nici Ketut nu ne spune mai mult. Dar am putea incerca niste raspunsuri…
Cand zambesti altora cu toata fiinta ta, le poti vedea si nevoile. De pilda Elizabeth nu ezita sa dea curs indemnului launtric de a-i cumpara o casa lui Wayan, din donatiile facute de prieteni. Altruismul manifestat pentru o femeie divortata care isi creste singura doi copii, ii aduce un plus de bucurie si recunostinta in suflet. Asa cum singura constata, cand te ajuti pe tine, ii ajuti si pe altii (tutti). Dupa parerea mea, si invers e valabil : cand ii ajuti pe altii, te ajuti in primul rand pe tine…
Dupa aproape un an de hoinarit prin lume, dar si dupa calatoria spirituala spre sinele sau autentic, Elizabeth se intoarce acasa fericita, sanatoasa si echilibrata. Concluzia ei: m-am salvat singura. Cum? Indraznind sa fac ceva diferit, pentru ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.
Epilog
Dupa ce am citit povestea asta aureolata de succes, dupa ce am vazut ecranizarea ei aici, am ramas cu o mare dorinta. Si eu (poate si voi) as vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu.Intr-un fel am niste raspunsuri, pe alocuri diferite de ce am descoperit aici. Totusi parca ar mai fi ceva care-mi scapa…
dezvoltare personala, Psihologie
Vorbeste-mi dar eu am dreptul sa te ignor
Norus s-a nascut odata cu nevoia mea de a fi in siguranta. A venit deghizat sub diverse forme si chipuri, soptindu-mi vorbe cunoscute. A insistat sa-l bag in seama si sa-l ascult, sustinand sus si tare ca el lupta pentru mine ca nimeni altcineva. Cu timpul a devenit indispensabil si continua sa-mi ofere ajutor si astazi, ori de cate ori ma paste vreun pericol. Acum ca l-am identificat si i-am dat un nume, stiu sigur ca si-a facut bine job-ul. Asta in ciuda faptului ca i-am opus rezistenta si chiar l-am provocat la duel din cand in cand.
Cine este Norus?
Daca ar fi sa-l descriu intr-o sintagma i-as spune ca in manuale, sabotorul intern. Daca il privesc mai de aproape ii gasesc niste prenume mai ordinare: frica, neincrederea, timiditatea, amanarea, ignoranta, lenea, scuza, nepasarea, etc. Personajul nostru devine cameleonic si vine spre noi cu mesaje linistitoare!?…
Cand ti-e lumea mai draga iti pune pe limba cate-o butada: asa sunt eu, seman cu mama sau asta este o trasatura de familie. Poate fi chiar mai convingator: zodia din care fac parte este de vina. N-am de gand sa ma schimb acum la batranete, etc. Atunci cand te asteapta vreo provocare, vocea lui prinde viata prin intermediul gandurilor de genul: nu am timp acum, poate mai tarziu; n-o sa reusesc, am mai incercat doar; nu sunt pregatit pentru asta; mi-e rusine; e prea greu; nu sunt suficient de pregatit/bun; nu merit asta si lista continua…
Asadar sabotorul foloseste orice mijloace pentru a te mentine in zona de confort. Face alianta cu stima slaba de sine, cu lipsa comunicarii asertive, cu erorile de gandire (distorsiuni cognitive, credinte limitative). Si ca sa te scape de anxietatea anticipatorie (de tip n-o sa ma descurc, o sa fie ingrozitor), iti promite linistea. O liniste a carei prêt se regaseste in stagnare, mediocritate, rutina, platitudine… Daca nu-ti plac etichetele de mai sus, poate te gandesti sa reconsideri relatia ta cu propriul sabotor. Dar mai intai de ce si cand a aparut? Cum ar trebui sa te raportezi la vocea lui?
Sabotorul in teorie
Conceptul de sabotor intern ii apartine psihanalistului Fairbairn, care il descrie ca pe o instanta ce suprima si controleaza sinele autentic (vulnerabil). Datorita mediului, in timp se produce o scindare a ego-ului care duce la aparitia sinelui adaptat (zilnic). Sabotorul se afla intre cele doua parti ale ego-ului pe care le mentine in conflict intrapsihic pentru a pastra asemanarea cu persoanele de atasament (parintii) si reprezinta adaptarea noastra creativa la lume (Little, 2001).
Cu cat experientele negative din copilarie sunt mai numeroase, cu cat reprimam mai multe emotii si nevoi, cu atat devine mai puternic sabotorul si cu atat mai slab devine sinele autentic. Copilul va incerca si mai mult sa mentina partea vulnerabila ascunsa, protejandu-se totodata de noi evenimente dureroase. Din acest motiv am putea spune ca sabotorul capata conotatiile felului in care am reusit sa construim toleranta, impacare cu lumea din jurul nostru, inclusiv cu parintele critic. In acest context numele sabotorului isi pierde din consistenta pentru ca se transforma in vindecator. El ascunde partea vulnerabila, ne protejeaza de experiente dureroase, contine lucruri, ne aminteste ce trebuie evitat (de exemplu situatiile stresante) si cum trebuie actionat. De ce sa-l blamam deci, de ce sa intram in conflict cu el?
Ce sa facem cu Sabotorul?
Psihologii ne sfatuiesc sa evitam conflictul cu sabotorul intern. Recomandarea este sa-l privim cu compasiune. Cand il privesti astfel, il poti contine si poti lucra cu el. Ai posibilitatea sa intri in dialog cu el dar ai totodata libertatea sa nu-i asculti glasul. Poti chiar negocia cu el anumite lucruri. Daca ne-am permite sa fim creativi, ne putea imagina urmatorul dialog:
Draga Norus, eu ma pregatesc sa plec intr-o calatorie/aventura spre ceva diferit. Inteleg ca vrei sa ma insotesti pe acest drum. Stiu ca tu crezi ca ai o misiune importanta in viata mea si ca iti iei munca in serios. Se pare ca treaba ta este sa ma opresti, ori de cate ori sunt pe cale sa fac ceva interesant. Da-mi voie sa-ti spun ca te pricepi de minune la asta. Poti continua sa faci ce poti tu mai bine. Sa stii insa ca-mi voi face si eu treaba. Voi persevera, imi voi pastra entuziasmul, concentrarea si creativitatea. Desi te voi asculta de fiecare data, imi iau libertatea sa decid singura si sa ignor sfaturile tale. Ai voie sa protestezi, sa insisti dar n-ai voie sa votezi. N-ai voie sa te atingi de harti, n-ai voie sa alegi alte trasee si n-ai voie sub nici o forma sa preiei conducerea. Asta este, de astazi inainte job-ul meu…
Daca ar fi sa dai un nume sabotorului tau intern, care ar fi acela? Ce mesaje semnificative iti transmite? Ii asculti soaptele sau intri in conflict cu el? Cine castiga de obicei? Daca ai raspuns acestor intrebari, nu-ti ramane decat sa-l inviti la o discutie matura, dupa modelul de mai sus. Si ori de cate ori va aparea in viata ta de astazi inainte, sa-i reamintesti prieteneste care-i este locul in cadrul relatiei voastre…
Precizari:
- acest articol contine o alegorie dar si putina magie. Magia ar aparea in momentul in care vocea sabotorului intern ne-ar conecta la cine suntem cu adevarat si la ceea ce vrem cu tot dinadinsul sa devenim (in ciuda trecutului nostru).
- scrisoarea catre sabotor este o parafrazare dupa o idee din cartea Lectii de magie de Elizabeth Gilbert
- Norus este numele pe care i l-am atribuit sabotorului meu intern.
Ultimele comentarii