Psihologie
Te iubesc si te repar
Exista cupluri in care partenerii sunt terapeuti unul pentru altul si ajung sa-si dezvolte potentialul tocmai prin disfunctia cu care au venit in cuplu. Uneori, uniunea este benefica unui partener doar daca acestuia ii merge rau. Daca lucrurile se schimba si unul sau ambii parteneri ajung sa fie fericiti, fie vor renegocia contractul, fie vor pleca pe drumuri diferite, pentru ca nu vor mai avea motive sa traiasca impreuna. Asta sustine neuropsihiatrul Boris Cyrulnik, in cartea “Iubirea care ne vindeca.” Iata cateva exemple in acest sens.
O femeie anxioasa poate simti nevoia sa fie protejata si linistita langa partenerul ei, atunci cand are accese de teama. Ii sare in gat, il imbratiseaza si este disponibila pentru el. Dupa ce trece angoasa, il percepe ca pe un intrus si-l trimite la plimbare. In timpul unei perioade mai mari de liniste, cere divortul pentru ca nu-si iubeste partenerul decat atunci cand ii mergea rau.
Daca doamna Mi-e teama sa ies in lume il intalneste pe domnul Am nevoie de iubire constanta, cei doi vor forma o familie trainica, de vreme ce sotul se va ocupa cu placere de problemele sociale iar sotia va avea grija sa-i ofere siguranta emotionala de care a fost privat in copilarie. Riscul aici este ca, daca barbatul se vindeca, nu va mai avea motive sa ramana in acel cuplu.
Doamna Eu mai intai se marita cu Domnul Ea mai intai. Mariajul merge struna, desi intr-o zi sotul realizeaza ca ea face ce vrea ea iar el face ce vrea ea. Aceasta revelatie nu-l intristeaza, ci ii aduce un mare beneficiu pentru ca-i permite sa iubeasca intr-o maniera mai relaxata, acceptand faptul ca tiparul sau afectiv este construit pe un raport de supunere fata de persoana care ii ofera confort emotional. Persoana cu probleme afective se subordoneaza pentru a ramane in contact cu cel/cea de care vrea sa fie iubita.
Domana Nimeni nu ma iubeste il intalneste pe Domnul Eu mai intai. Ea va fi multumita ca cineva a ales-o si va face tot posibilul sa-l multumeasca, punandu-l intotdeauna pe primul loc. Atata timp cat nevoile lor sunt implinite, acest cuplu disfunctional va fi stabil.
Cand doamna Singura pe lume descopera ca domnul Fara sentimente este disponibil, ii sare in ajutor. Se inteleg minunat, atata timp cat fiecare ii ofera celuilalt ce-i lipseste. Insa, daca vreunul dintre ei oboseste sau se simte rau, celalalt este tras la raspundere pentru ca nu l-a ingrijit suficient.
Domnul ambivalent, Du-te-ncolo, vino-ncoace se casatoreste cu doamna Nu ma iubesc decat pe mine. Ea ii vorbeste mereu despre problemele, despre placerile si bucuriile ei, in timp ce el se simte abandonat cand ea nu este prezenta si dominat atunci cand este acolo. Asa ca o cauta mereu sa-i confere putere impotriva careia sa se rascoale. Sunt inrobiti si se iubesc, chiar daca intr-un mod strident …
Aceste cateva exemple ne arata ca dragostea repara stilurile afective. Exista deci speranta pentru cei care vin din relatii cu atasamente insecurizante, cu conditia ca ei sa intalneasca un partener cu care sa construiasca o relatie vindecatoare. Apoi sa renegocieze contractul marital si sa treaca la o noua etapa. Cu mai multa constientizare, maturitate si implinire …
Tu cu ce stil afectiv ai venit in relatia de cuplu? Cum te-a ajutat partenerul sa repari propriul stil de a iubi, daca ai avut dificultati in relatie cu persoana primara de atasament? Este cuplul tau unul trainic, echilibrat si matur? Ce ai putea face in plus pentru ca relatia sa evolueze in sensul dorit ?
Pentru a intelege mai bine stilurile afective si rolul lor in relatia de cuplu, arunca o privire aici si aici.
Psihologie
Dragoste la prima vedere?
Nu exista om de pe fata pamantului care sa nu fi fost indragostit macar o data in viata. Si nu exista om care sa nu fi fost dezamagit cand vraja iubirii a disparut ca si cum n-ar fi existat vreodata. Ce se intampla de fapt in aceasta perioada. De unde magia, miracolul, fluturii, inimioarele si orizontul roz bombon de deasupra noastra? Este indragostirea iubire?
Din perspectiva atasamentului, indragostirea este rezultatul activarii sistemului de atasament care este mecanismul din creierul nostru responsabil cu urmarirea si monitorizarea sigurantei emotionale si a disponibilitatii figurilor de atasament. Activarea sistemului de atasament se face pe fondul nevoii de apropiere, a dorintei de a fi iubit, in cazul nostru. Sistemul de atasament se foloseste de strategiile de activare reprezentate de orice gand sau sentiment care determina o persoana sa caute apropiere fizica sau/si emotionala cu un potential partener.
Procesul se deruleaza cam asa. Juan intra intr-o incapere unde sunt mai multi oameni si, destul de curand isi va opri atentia asupra unui singur personaj care ii activeaza instant sistemul de atasament, aflat in stare de vigilenta. Aceasta activare se face pe baza informatiilor corporale si a vocii persoanei intalnite care transmit (inconstient) mesaje de familiaritate. Specialistii spun ca este nevoie de maxim 4 minute ca Joan sa decida ca si-a intalnit perechea si ca ceea ce traieste este dragoste la prima vedere. In realitate, Joan a intalnit un partener care ii aminteste de figura de atasament si de nevoia lui de a fi iubit si sigur din punct de vedere emotional. Apoi chimia organismului isi va face treaba iar omul nostru va fi in al 9-lea cer, maxim 2 ani. Potrivit studiilor, atata dureaza indragostirea (cand iubirea este ascunsa si interzisa, vraja poate dura mai mult).
De fapt indragostirea este mai degraba pasiune si obsesie. Este o proiectie a nevoilor personale asupra unei figuri familiare de la care asteptam dragoste neconditionata si fericire eterna. Din pacate dar si din fericire (nu poti trai la nesfarsit cu capul in nori) extazul se sfarseste iar dezamagitii vor trebui sa ia o decizie: fie vor accepta realitatea si se vor apuca sa invete sarguincios iubirea rationala si matura, fie vor pleca in cautarea altor parteneri pentru inca o doza de euforie vremelnica. Mai exista si o a treia cale, preferata de multi pentru ca este mai comoda: dezvrajitii devin dusmani iar casnicia un teren de lupta.
De ce se lupta partenerii in cuplu? Pentru ca odata ajunsi cu picioarele pe pamant, incep sa-si ceara drepturile. Pentru ca iluzia intimitatii/conectarii dispare si dorintele individuale, emotiile, gandurile si tiparele comportamentale ies la iveala. Pentru ca ceea ce pareau ca nu observa la celalalt in perioada extazului, incepe sa fie deranjant si suparator. Si atunci o idee le incolteste in minte: am facut o greseala. Cred ca m-am inselat in privinta lui/ei. Ce-i de facut?
Mai intai trebuie sa stii ca ai revenit in lumea reala si ca va trebui sa decizi rational (nu instinctual/hormonal) sa construiesti impreuna cu partenerul ales, iubirea adevarata, asumata. Gary Chapman in Cele cinci limbaje ale iubirii puncteaza: « Iubirea adevarata se naste odata cu intoarcerea noastra in lumea reala a alegerilor omenesti, cand hotaram sa fim frumosi si generosi… Cand iubirea este o alegere inseamna ca oamenii au capacitatea sa iubeasca si dupa ce piere obsesia indragostirii »
Retineti acest adevar incontestabil: dragostea adevarata nu este cea romantica din perioada indragostirii, ci tot ce se poate construi din ramasitele acesteia, dupa ce vraja s-a stins.
Psihologie
Eu stiu ca pot trai fara tine, dar…
Imi plac sarbatorile, chiar si cele artificial create, importate sau cu vadit interes comercial. Imi plac pentru ca imi ofera un motiv in plus sa ies din rutina, sa ma bucur, sa fiu creativa. Le prefer si pentru ca imi canalizeaza atentia spre un anume subiect, tema sau fenomen. De pilda, zilele acestea vorbim despre iubire. O facem fiecare cum stim sau cum ne convine. Personal refuz sa intru in tipare, sa fiu romantica la cerere sau sa cheltui bani pe cadouri surpriza. Am depasit faza asta primavarateca de a sarbatori iubirea. Acum vreau altceva si pentru asta caut daruri fara termen de expirare. Ce ziceti de iubirea matura, despre apartenenta sanatoasa, despre a gasi definitia corecta a dragostei?
Sunt provocari serioase care m-au angajat pe drumul cautarii de ceva vreme. Si am gasit mai intai o formula-definitie, pe care o prefer celorlalte, oricat de bine alcatuite ar fi. Cred ca aceste cateva vorbe constituie reteta reusitei in dragoste/casatorie. Deci, Eu stiu ca pot trai fara tine, Tu stii ca poti trai fara mine. Totusi te aleg pe tine pentru ca vreau sa ne bucuram de darul vietii impreuna.
Talcul acestei formule angajante se afla in diferenta dintre iubirea disfunctionala, dependenta si cea matura, sanatoasa, gratificanta. In cele ce urmeaza o sa enumar caracteristicile de baza ale celor doua tipuri de iubire, pentru a vedea pe unde suntem si ce-ar mai fi de facut pentru a ajunge acolo unde ne dorim.
Caracteristicile persoanelor care intra in relatii de iubire disfunctinala (dependenta) :
- Se simt adesea mistuite de emotii, sentimente, trairi. Aceste emotii pot parea normale in faza de indragostire dar daca sunt exacerbate, impiedica persoana sa-si canalizeze energia si spre alte scopuri care vizeaza autorealizarea.
- Au dificultati in stabilirea granitelor Eului. Ideea romantica potrivit careia doi oameni tind sa devina unul, pare ideala dar este imposibil de realizat in viata reala. Este gresit sa credem ca trebuie sa ne pierdem identitatea pentru a ne apropia de o alta persoana. Granitele pot fi slabe, caz in care acceptam orice ni se propune, in ciuda faptului ca noi credem sau ne dorim contrariul (spunem da cand de fapt vrem sa spunem nu) dar si rigide (gandire in alb si negru, neincredere, refuzul de a ceda sau a face compromisuri)
- Dezvolta tendinte masochiste. In multe relatii disfunctionale unul dintre parteneri duce greul relatiei, este responsabil pentru tot ce se intampla iar celalalt ii intareste prin comportamentul sau acest rol.
- Au teama de riscuri, schimbari sau necunoscut. Paradoxul aici este ca, desi relatia nu functioneaza, aparenta siguranta ii tine pe cei doi impreuna.
- Prezinta dificultati de crestere/dezvltare personala. Viata monotona din unele cupluri, condamna la moartea sufletului, a spiritului.
- Le lipseste intimitatea reala. Intimitatea inseamna in primul rand vulnerabilitate la a fi raniti sau dezamagiti. Ori daca exista temeri legate de durere, intimitatea dispare cu totul din cauza mecanismelor de aparare ale eului.
- Intra in jocuri psihologice de putere de tip victima-agresor-salvator pentru a obtine ceea ce isi doresc. Tiparul clasic al unei telenovele este construit in acest fel…
- Daruiesc pentru a primi ceva in schimb Credinta limitativa aici este ca daca voi face ce trebuie, voi obtine ce imi doresc.
- Incearca sa ii schimbe pe altii. Dorind sa-si mascheze propriile nerealizari sau neputinte, oamenii cad prada tentatiei de a-i schimba pe ceilalti pentru a le corespunde.
- Au nevoie de altii ca sa se simta fericiti. Partenerul dependent construieste o relatie simbiotica in care se simte intreg, echilibrat si in siguranta doar impreuna cu celalalt. In lipsa acestuia se afla in pericol si nefericit.
- Cauta solutiile la problemele personale in afara. Este cazul victimei care gandeste in termeni de tip daca…ar avea pe cineva/daca el s-ar schimba/daca copiii ar creste, etc as putea sa fiu fericit(a).
- Pretind si asteapta dragoste neconditionata. A primi iubire neconditionata este un lucru bun dar a astepta sau pretinde iubire este nerealist.
- Asteapta de la altii recunoastere si apreciere uitand ca realizarea si implinirea este o responsabilitate personala.
- Traiesc frica de abandon/respingere. Daca au avut experiente traumatizante de acest gen in copilarie, orice despartire temporara, le provoaca panica, deoarece exista in subconstient ideea ca vor fi parasite.
- Recreeaza sentimente negative familiare. Dispozitia afectiva este in parte conditionata genetic dar este si invatata din cadrele noastre de viata din trecut.
- Doresc apropierea desi se tem de ea. Asta se intampla deoarece teama de eventuala durere, ii face sa se indeparteze de celalalt
- Incearca sa ‘repare’ sentimentele celorlalti. Asta ar suna cam asa: tu ai grija de sentimentele mele iar eu voi avea grija de ale tale. Este o conceptie gresita care ne pune in starea de a ghici nevoile celuilalt si a de face tot posibilul sa le implinim, desi asta ne-ar putea secatui emotional.
Caracteristicile persoanelor care iubesc matur. Apartenenta sanatoasa
- Permit afirmarea individualitatii. Partenerii evolueaza impreuna, fara sa se simta amenintati in vreun fel. Ei au libertate, incredere reciproca si respect. Admit diferentele de opinie si considera solutionarea neintelegerilor o parte normala a vietii de zi cu zi. Atunci cand doi oameni sunt multumiti si liberi, creste probabilitatea ca relatia lor de iubire sa fie satisfacatoare.
- Ofera sentimente de contopire dar si de separare fata de celalalt. Stabilirea granitelor nu constitue o amenintare, pentru ca exista comunicare a nevoilor si a limitelor proprii. Fiecare partener stie ca el este complet si ca nu are nevoie de celalalt pentru a se autodefini.
- Aduc la suprafata ce este mai bun la ei si la ceilalti. Dragostea matura nu se concentreaza pe defectele partenerului ci pe punctele lui forte. Partenerii construiesc o relatie pe baza a ceea ce au ei mai bun si asta le aduce gratificare.
- Accepta sfarsitul unei relatii daca aceasta se dovedeste un esec. Chiar si in mijlocul durerii, un om matur stie ca va supravietui suferintei, ca va ierta si va iubi din nou.
- Sunt receptive la nou si la schimbare. Scopul unor oameni care se iubesc este cresterea, explorarea, provocarea la nou. Daca spirala ascendenta ii provoaca pe amandoi partenerii in aceeasi masura, drumul lor impreuna va fi garantat.
- Stimuleaza dezvoltarea celorlalti. Dragostea adevarata incurajeaza dezvoltarea partenerului si a altor relatii, fara ca acest fapt sa dea nastere la gelozie sau competitie.
- Sunt capabile sa traiasca intimitate adevarata. Se spune ca oamenii traiesc cateva ore de intimitate reala in viata. Asta pentru ca intimitatea adevarata presupune deschidere, vulnerabilitate, siguranta, acceptare, congruenta. Oamenii sanatosi sunt cei dispusi sa-si marturiseasca incongruientele, devenind astfel credibili si demni de iubire.
- Evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti. Orice tentativa de a schimba ceva in celalalt este sortita esecului. In iubirea matura ne acceptam si ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt.
- Incurajeaza autonomia celorlalti. Iubirea matura apare atunci cand constientizam ca suntem fundamental singuri, ca posedam in noi insine calitati care ne asigura individualitatea. Ar trebui sa stim de la bun inceput ca putem fi fericiti chiar si fara sa apartinem cuiva. Abia cand am ajuns in acest punct, suntem pregatiti sa intram intr-o relatie sanatoasa de iubire.
- Au stima de sine ridicata. In relatiile sanatoase, stima de sine nu este afectata de dezaprobarea celuilalt sau de neintelegerile care se ivesc.
- Isi recunosc si exprima spontan sentimentele. In relatiile mature, sentimentele se exprima, nu se reprima. Asta inseamna ca bucuria, tristetea dar si furia trebuie consumate, inainte de a face implozie in interior.
- Isi afirma personalitatea si nu dau curs jocurilor de putere. Oamenii maturi recunosc egalitatea dintre ei si nu se lasa antrenati in jocuri de putere. Ei folosesc puterea ca pe o sursa de energie care ofera o perspectiva dinamica asupra vietii. Ne afirmam asa cum suntem, nu ascundem calitatile si talentele, nu proiectam defectele asupra altora. Procedand in acest fel avem posibilitatea de a duce o viata autentica si plina de pasiune. Crezul nostru ar putea arata astfel: Sunt aici cu tine, in calitate de egalul tau. Sunt oglinda ta iar tu esti oglinda mea.
Exista cateva premise care ne pot asigura succesul in privinta iubirii sanatoase. Mai intai trebuie sa fi cunoscut iubirea parentala cu implicatiile ei: atentie, grija, implinirea nevoilor, etc. Asta ne ajuta sa ne acceptam si sa ne iubim pe noi insine. Apoi, avem nevoie sa crestem intr-o cultura onesta in care nu exista siguranta absoluta, incredere nemeritata, rasplata imediata, putere nelimitata si confort perpetuu. Mai trebuie sa stim ca dragostea nu este tot ce ne trebuie si ca a trai iubirea este un lucru dificil. In definitiv, iubirea este un proces al carui element cheie este libertatea launtrica…
Nota : In redactarea acestui material, m-am inspirat cu precadere din cartea Brendei Schaeffer, Dragoste sau dependenta, aparuta la Bucuresti, la editura TREI in 2009.
Ultimele comentarii