Psihologie
Esti pasionat sau dependent?
In trecut, dependenta se referea la o activitate de care o persoana era pasionata sau careia ii era dedicata, acordandu-i timp si atentie. Prima data cand termenul apare cu interpretarea din zilele noastre se refera la romani, unde un addictus (lt. a prefera, a atribui) era o persoana care, intarziind cu plata unei datorii, devenea sclavul creditorilor sai. De aici si sensul modern al adictiei, acela de a fi sclavul unui obicei, obiect sau comportement, de care esti atasat.
Conform Dictionarului Explicativ al limbii romane, pasiunea este o stare emotionala si intelectuala deosebit de intensa si stabila, care polarizeaza procesele psihice ale omului, motivandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. Are sensul de entuziasm, inflacarare fata de o activitate sau o fiinta umana, ca in cazul indragostirii, de exemplu.
Dependenta, in schimb, este un atasament puternic fata de anumite substante sau comportamente nocive, care ii confera persoanei, temporar, calmul, entuziasmul sau satisfactia cu privire la viata. Este un comportament repetitiv in care o persoana este angrenata, chiar daca stie ca acest lucru ii face rau ei insasi dar si altora. Definitiile ii apartin lui Gabor Maté, specialist in dependente, care face si alte precizari cu privire la cei doi termeni, in cartea sa, Pe taramul fantomelor infometate.
Pasiunea este o scanteie divina, care insufleteste si desavarseste, da lumina si aduce inspiratie. Dependenta este ca o flacara care mistuie. Pasiunea este generoasa pentru ca nu are in centrul ei eul. Dependenta este egocentrica. Pasiunea ofera si imbogateste. Dependenta este un hot. Pasiunea este sursa de adevar si iluminare. Dependenta te conduce catre intuneric. Esti mai viu atunci cand esti pasionat si esti triumfator, indiferent daca iti atingi sau nu scopul. Dependenta cere un rezultat, fara de care eul se simte vaduvit si gol.
In pasiune iti exprimi liber sinele autentic si valorile personale. In cazul dependentei, nu exista bucurie, libertate sau exprimare a sinelui. Dependenta este o gaura neagra. Cu cat ii oferi mai mult, cu atat vrea mai mult. Spre deosebire de pasiune, alchimia dependentei, nu creaza lucruri noi din altele vechi. Nu face decat sa corupa tot ce atinge si sa transforme orice in ceva inferior, fara valoare. Persoana dependenta se ascunde rusinata prin colturile intunecate ale propriei existente. Cand esti pasionat stai in lumina si iti innobilezi existenta. Dependenta este centrifugala. Iti consuma energia, creand un vid al inertiei. O pasiune te umple de energie si iti imbogateste relatiile cu ceilalti. Pasiunea creeaza. Dependenta mistuie, intai pe tine insuti, apoi pe cei din preajma ta.
Daca vrei sa stii cam unde te afli intre dependenta si pasiune, incearca sa-ti raspunzi la urmatoarea intrebare: cine este la putere: tu ca persoana sau comportamentul tau? Este posibil sa domini o pasiune dar o pasiune obsesiva, pe care esti incapabil/a sa o controlezi, se numeste dependenta. O pasiune care te consuma, careia nu-i poti rezista, indiferent de consecintele pe care le atrage, este o dependenta. O alta intrebare buna in acest caz este si asta: Sunt gata sa ma opresc acum? Daca raspunsul este nu pot, sau daca nu-ti respecti angajamentul facut cu tine insuti atunci cand promiti ca o vei face, esti dependent.
Si daca esti dependent e musai sa vezi ce faci cu vidul acela pe care incerci avid sa-l eviti si cu foamea insatiabila de ceva ce-ti scapa, de fiecare data…
Psihologie
Psihologia dependentei. O alegorie
Exista un muzical faimos, Little shop of Horrors care ilustreaza foarte bine psihologia dependentei. Iata povestea: Unui vanzator umil dintr-o florarie, pe nume Seymour, i se face mila de o planta ciudata care este pe moarte din lipsa de hrana. Pentru ca planta ii aduce destul profit, florarul se straduieste sa gaseasca hrana care sa-i asigure supravietuirea. Dar orice solutie ar incerca, este zadarnic.
Intr-o noapte insa, Seymour se inteapa din neatentie la un deget, iar planta soarbe cu nesat picaturile de sange care-i curg din rana. Satisfacuta pe moment, planta da semne de insanatosire dar vrea mai mult, asa ca Seymour ii ofera supus inca o doza din seva lui pretioasa. Planta se revigoreaza, capata personalitate si o voce proprie. Cu viclesug si lingusire, se roaga de Seymour sa-i mai dea o picatura si inca una, dupa care ii ordona: “Hraneste-ma Seymour!”
Inspaimantat, acesta face cum i se porunceste. Planta devine astfel din ce in ce mai mare si mai infometata, iar Seymour tot mai anemic si lipsit de vitalitate. Ajuns la capatul puterii, cand parea ca i se scurge din corp si ultima picatura de sange, lui Seymour ii vine ideea sa hraneasca planta cu trupuri umane. Noua lui vocatie isi itea capul had si monstruos: crima. In continuare, Seymour duce o batalie eroica cu planta insetata de sange. Determinata sa controleze si sa adune putere, plantei nu-i pasa catusi de putin sa fie prietenoasa cu salvatorul ei…
La fel este si cu dependenta. Incepe cu niste picaturi de sange, pe care la inceput nu le dai de buna voie, dar curand acapareaza suficient spatiu incat sa te domine si sa te conduca. Curand ii vaneaza si pe cei din jurul tau, iar tu va trebui sa depui eforturi inimaginabile pentru a o putea elimina.
Prelucrare din cartea “Pe taramul fantomelor infometate” de Gabor Maté
Psihologie
Boala, o dulce suferinta
Cine iubeste suferinta/boala sa ridice mana sus! Stiu, n-a ridicat nimeni mana si totusi, va garantez ca sunt oameni atasati de suferinta. N-ar lasa-o din brate pentru nimic in lume, dimpotriva o cocolosesc si o tin la piept cu tot dragul, chiar daca se jura ca n-au niciun amestec in treaba asta. Adevarul este ca s-au obisnuit cu ea si, inconstient au vazut ca le aduce niscaiva beneficii.
Avantajele starii de boala
Din punct de vedere psihologic, starea de boala poate sa fie simulata, prelungita si cultivata ca nevoie inconstienta, in cazuri ca acestea:
- iti poate raspunde unor nevoi neimplinite in copilarie: atentie, grija, compasiune, duiosie. Este uman/natural ca atunci cand cineva sufera, cei din preajma sa raspunda empatic acestei suferinte si sa ofere sprijin.
- ai preluat suferinta de la unul dintre parinti si defilezi cu ea ca si cum ar fi propria ta natura.
- iti place sa ramai in bezna gandurilor tale legate de o eventuala boala, pentru simplul motiv ca asta este realitatea pe care o cunosti si pe care ai cultivat-o de-a lungul timpului.
- poate tine loc de refugiu in calea obstacolelor vietii. Pentru ca nu stii/nu poti face fata problemelor pe care le intampini, este mai comod sa te refugiezi in neputinta si sa folosesti apoi boala drept cauza a lipsei de actiune.
- ti-e frica de schimbare, desi aceasta se impune. Aici schimbarea este vazuta ca pericol, unul dintre cele mai mari fiind pierderea zonei de confort.
- frica de succes este un alt aliat al bolii. Ti-ar placea sa faci ce te pasioneaza dar te sperie gandul de a participa la un interviu de angajare sau de a porni o afacere personala. In acest caz, nu stii sa gestionezi eventualul succes, asa ca te resemnezi facand apel la motivele starii in care te afli.
- te agati cu tot sufletul de o persoana, de care esti sigur/a ca nu te va parasi in starea precara in care te afli. Din pacate sunt multe cupluri care au in comun suferinta unuia dintre parteneri, de obicei sotia etc.
Abordez acest subiect sensibil deoarece am in minte spete ca acestea, ce se regasesc mai frecvent decat am crede, in viata reala. Cunosc oameni care n-au un diagnostic pus de vreun medic dar care isi atribuie in mod hypocondric tot felul de boli, cultivand astfel starea de nefericire in toate aspectele vietii lor. Stiu alti oameni care au un diagnostic usor, (de exemplu gastrita sau migrena pasagera) dar care fac din acesta o adevarata drama, in jurul careia isi (de)construiesc viata lor si a celor din preajma.
Cunosc persoane care sunt coplesite de problemele personale/familiale si care somatizeaza suferinta emotionala, creandu-si tot felul de scenarii de boala, alegand chiar sa se interneze in spital si sa-si opereze unele organe, doar pentru a atrage atentia si pentru a obtine empatia si compasiunea unor semeni (inclusiv prin postari patetice pe retelele sociale) …
In cazuri ca acestea avem, pe de o parte dependenta de boala a unei persoane si codependenta celor care se afla in proximitatea celui care se crede bolnav. Ce putem face daca suntem intr-un astfel de cerc vicios?
Cateva solutii pentru dependentii de boala
- constientizeaza ca ai o problema si ca aceasta nu este boala in sine
- incearca sa vezi ce anume te tine captiv in acest mecanism patologizant al suferintei induse. Care sunt avantajele si dezavantajele acestei stari de lucruri?
- Aduna-ti curajul de a te scutura de trecut si de a incerca ceva diferit
- asuma-ti schimbarea, in ciuda durerii pe care o provoaca.
- cere ajutor profesionistilor: psiholog, psihiatru
- ai rabdare cu tine. Daca ai invatat dependenta de boala in ani de zile, nu te astepta ca dezvatul sa fie usor si nici comod
- persevereaza in noua ta viata si premiaza-te pentru orice progres facut etc
Solutii pentru codependenti
- mai intai, intreaba-te care ar fi avantajele bolii, atat pentru bolnav cat si pentru tine. Nu cumva te complaci in rolul de salvator si intretii astfel cercul vicios al suferintei? Cine si ce castiga din asta?
- Pentru inceput, ia in serios si valideaza suferinta celuilalt. Vorbiti impreuna despre simptome si analize medicale precum si despre programari la specialisti
- daca se constata ca boala nu are acoperire sau ca este cat se poate de benigna, muta centrul de interes de la boala spre idei/activitati care il pot castiga pe pacient
- implica-l in activitati creatoare si utile pentru altii
- sustine-l in schimbarile pe care doreste sa le intreprinda
- recomanda-i un psiholog care sa lucreze cu dependenta si anxietatea legate de boala etc
Specialistii spun ca schimbarea se va produce atunci cand suferinta cauzata de situatia prezenta este perceputa ca fiind mai mare decat suferinta pe care crezi ca ti-o produce efortul de a incerca ceva diferit. In cazul asta, suferinta reala, corelata unui scop este datatoare de speranta…
Psihologie
Despre dependenta eficienta
Este foarte usor sa acceptam dependenta copiilor fata de parintii lor. Daca vorbim insa despre dependenta in cuplul de adulti, sarim ca arsi. Si asta pentru ca ni se propovaduieste de mult timp faptul ca autonomia si independenta sunt indicatori ai maturitatii iar a cere ajutor altora este dovada clara a slabiciunii si neputintei.
In ciuda acestor prejudecati fabricate de promotorii dezvoltarii personale, studiile care valideaza teoria atasamentului au aratat ca adultii au aceeasi nevoie de dependenta emotionala ca si copiii. Aceasta legatura trainica asigura baza de siguranta si sprijin emotional, in momentele delicate de criza si distres prin care trecem in viata. Asadar, din leagan pana la mormant vom dori sa ramanem atasati de alti oameni, intr-o dependenta eficienta (asa cum o numea Bowlby), fie ca recunoastem sau nu acest lucru.
A fi capabil sa recurgi la altii pentru sprijin emotional este o dovada si totodata, o sursa de putere, spun psihologii. Mai mult, aceasta (inter)dependenta aduce cu sine numeroase beneficii. Sute de cercetari au validat teoriile privitoare la atasamentul adult, formulate initial de Bowlby. Iata mai jos cele mai relevante concluzii desprinse din aceste studii:
- Cand ne simtim in siguranta, adica confortabili cu apropierea si increzatori in legatura cu faptul ca putem depinde de cei dragi,suntem mai dispusi sa cautam sprijin la altii si mai capabili de a-l oferi la randul nostru.
- Cand legatura cu partenerii nostri este securizata, suportam mai bine ranile pe care acestia ni le provoaca si este mai putin probabil sa ne manifestam ostilitatea in mod agresiv atunci cand ne suparam pe ei.
- Cand suntem intr-o legatura sigura cu altii, ne intelegem mai bine pe noi insine si ne placem mai mult
- Cand ne aflam intr-o relatie sigura manifestam mai multa curiozitate si suntem mai deschisi la informatii noi. Curiozitatea vine dintr-un sentiment de siguranta; rigiditatea, din nevoia de a fi vigilent la posibile amenintari (sunt tot timpul in garda).
- Cand avem siguranta emotionala suntem mai deschisi catre experiente noi
- Avem convingeri mai flexibile cand ne simtim in siguranta si suntem puternic conectati cu cineva.
- Cu cat putem apela mai mult la partenerii nostri cu atat putem fi mai distincti si mai independenti. Psihologul Brooke Feeney a vazut asta studiind 280 de cupluri. Cei care simteau ca nevoile le erau acceptate de parteneri erau mai siguri in ce priveste rezolvarea problemelor pe cont propriu si era mai probabil sa isi atinga cu succes propriile scopuri.
Faptul ca ne aflam sau nu in relatii de dependenta emotionala a fost asociat si cu starea noastra de sanatate/boala fizica si mentala. Stim, de exemplu ca femeile si barbatii casatoriti au in general vieti mai lungi decat semenii lor care traiesc singuri. Suferinta este garantata in viata dar suferinta in singuratate este intolerabila.
- Relatiile negative/toxice, ne submineaza sanatatea. De exemplu, la barbatii si femeile cu insuficienta cardiaca congestiva, starea casniciei pacientului reperezenta un indicator al supravietuirii dupa 4 ani, la fel de precis ca severitatea simptomelor si gradul de degenerare (Jim Coyne).
- Suferinta intr-o relatie ne afecteaza in mod negativ sistemul imunitar si hormonal si chiar capacitatea de a ne vindeca.
- Studiile in imagistica creierului au aratat ca respingerea si excluderea activeaza aceleasi circuite in aceeasi parte a creierului, ca durere fizica. Aceasta parte a creierului se activeaza de fiecare data cand suntem separati emotional de cei dragi noua
- Suferinta maritala creste de zece ori riscul depresiei.
- Contactul cu un partener iubitor actioneaza ca un scut impotriva socului, stresului si durerii.
- Cand avem contact fizic cu persoana draga, suntem inundati de hormonii fericirii (oxitocina si dopamina) in timp ce hormonul stresului, cortizolul este inhibat.
Lista este pe departe de a fi completa. Ce am vrut sa arat (a cata oara?) este ca nu suntem creati sa infruntam lumea in singuratate. Avem nevoie sa ne conectam emotional la oamenii semnificativi din viata noastra. Avem nevoie sa stim ca atunci cand trecem prin dificultati, cineva apropiat ne spune: sunt aici pentru tine. Te vad, te aud si-mi pasa. Iar noi, la randul nostru sa raspundem in acelasi mod sanatos si empatic. Asta este de fapt testul si esenta dependentei in iubire.
Psihologie
Daca tigara ar vorbi
Sunt aici pentru tine. Oricand si oriunde. Va trebui sa ma cumperi cu ultimii tai bani uneori, si sa ma instalezi in locurile accesibile din casa, in buzunarele hainelor tale de firma. Aseaza-ma la birou, intr-un loc special, cu scrumiera de cristal la indemana. Ia-ma cu tine cand pleci. N-as vrea sa te fac sa astepti, atunci cand ai nevoie de mine…
Sunt de multa vreme prietena ta cea mai buna. Te-am salvat de multe ori. Mai tii minte cand te simteai singura si nu-ti venea sa te ridici din pat de tristete? Dar atunci cand te-ai certat cu seful, iti amintesti? Ma gandesc si la momentul acela penibil in care te-ai simtit un ratat. Noroc ca ma aveai la indemana. M-ai vazut si deodata, ca prin farmec, te-ai luminat la fata. Cat de mandra ma faci in astfel de momente!
Cum ? Nici acum nu esti ok? Ia-ma, aprinde-ma! Doar nu crezi ca esti de capul tau!? Fa ce-ti spun eu si te vei simti mai bine. Nu conteaza ca in adancul sufletului tau e nesiguranta si neliniste. Eu sunt solutia, conteaza pe mine! Asa, fooarte bine. Stai picior peste picior si tine-ma cu importanta. Mai ia un fum chiar acum! Da-ti ochii peste cap si spune ceva important. Vezi, ai reusit sa impresionezi! E momentul tau. Fa gestul acela senzual care iti sade atat de bine. Perfect! Acum, scrumeaza cu eleganta…
Inca un fum si inca unul. Arunca rotocolul cat mai sus. Asa, bravo! Te descurci din ce in ce mai bine. Oh cat de priceput/a poti fi cand vorbesti cu mine in coltul gurii. Esti un adult veritabil. Te simti puternic/a, stapanul lumii. Doar cu mine ai de toate: relaxare, iubire, siguranta, prieteni. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata viata ta fara mine!
Cat costa? Cum cat costa? Nu conteaza! Esti atat de puternic impreuna cu mine…
In ciuda senzatiei de putere, viciul te transforma intr-o marioneta. Face ce vrea cu tine. Ca sa intelegi puterea dependentelor de orice fel, gandeste-te ca ai de luptat cu un demon batran (mii de ani) iar tu esti o biata fiinta umana de 20, 30, 50, 70 de ani. Inegala lupta si provocatoare in acelasi timp…
Povesti despre oameni, Psihologie
Iubirea, singurul raspuns
De curand Raul mi-a cerut parerea in privinta unei situatii de care este foarte preocupat. Sora lui mai mare este, de ani buni, fumatoare inraita iar el vrea s-o salveze din ghearele acestui viciu. Cu toate eforturile depuse pana acum, rezultatul se lasa asteptat.
Raspunsul meu la aceasta problema a fost aproape de neacceptat pentru Raul. I-am spus din start s-o lase pe sora lui in pace. Sa lepede haina de salvator si sa o asculte mai intai cu inima. Sa o inteleaga si sa-i respecte deciziile. Iata argumentele mele:
- singurul responsabil de faptele, gandurile si comportamentul unui adult este el insusi
- unica modalitate de a face schimbari in propria viata, este sa avem noi insine dorinta, initiativa si vointa necesare acestui demers.
- nimeni nu va fi motivat sa faca schimbari daca cineva din afara ii repeta la nesfarsit cat de rau, neinspirat sau robit de vicii este.
- daca vrem sa influentam pe cineva intr-o directie sanatoasa, va trebui sa intelegem nevoile sale reale, care de cele mai multe ori nu sunt acelea pe care le vedem noi, oricat de bine intentionati am fi. Cea mai mare provocare este sa-l asculti pe celalalt, sa intelegi scenariul sau de viata, sa surprinzi ‘realitatea’ sa. Apoi sa incerci sa identifici solutii adecvate acestei realitati percepute, daca ti se cere asta cu subiect si predicat. Orice binefacere facuta cu forta, poate avea efecte contrare.
- din perspectiva sistemica, viciile nu se explica prin cauzalitatea lor liniara. Ar fi simplu sa spunem ca fenomenul A (fumatul in cazul nostru) cauzeaza fenomenul B (deteriorarea sanatatii). In realitate aveam de-a face aici cu o cauzalitate circulara in care A si B sunt atat cauza cat si efect. Deci fumatul imbolnaveste dar starea de boala (fie ea si emotionala) poate cauza dorinta de fumat (privita ca o recompensa pentru o suferinta launtrica). A si B se influenteaza reciproc si creeaza in timp niste tipare homeostazice care mentin persoana in echilibru, desi acest echilibru este fragil sau chiar distructiv pe termen lung. Intrebarea care se pune este : cum poate un om sa se schimbe si totusi sa ramana el insusi?
- atunci cand vrei sa-i iei ceva unui om (inclusiv dreptul la o placere), trebuie sa pui altceva in loc. Aici trebuie sa fac cateva precizari. De regula, un obicei daunator are in spate emotii negative : tristete, furie, neputinta, teama, stres, neliniste, asteptare, etc. Cand aceste emotii dau navala la suprafata, omul incearca sa le impinga inapoi cumva, sa le reprime. Unii reusesc sa le faca fata adecvat, fara sa apeleze la surogate, altii insa cad prada unor solutii ieftine precum alcoolul, tutunul, mancarea multa sau prea putina, drogurile, etc. In afara acestor ‘ajutoare’ ar claca la modul propriu. Iata de fapt miza acestei rezistente la schimbare. Si iata de ce spunem in cazuri extreme : X nu are vointa sau, si mai trist, nu mai are nicio sansa !
Raul n-a fost multumit cu raspunsul meu asa ca a avansat o solutie mai putin intruziva. Bine, n-o s-o mai bat la cap pe sora mea cu asta dar o sa-i citesc din cartea pe care am procurat-o de curand, despre efectele nocive ale fumatului. Crezi ca nu cunoaste riscurile la care se expune, l-am intrebat. Ba da, dar vreau s-o ajut totusi, mi-a raspuns.
Un caz fericit
Mirela mi-a povestit cum a renuntat la tigari. Ajunsese sa fumeze 2-3 pachete pe zi, desi era constienta de riscuri. Isi spunea mereu ca va renunta intr-o zi dar decizia era amanata mereu pentru alta data. Pana cand bunica pe care o iubea foarte tare s-a imbolnavit. Acela a fost momentul in care Mirela a facut un troc cu Dumnezeu. Doamne, a zis ea, daca Tu o vindeci pe bunica mea, eu nu voi mai pune tigara in gura incepand de astazi. Si asa a fost. Bunica s-a insanatosit iar ea a renuntat la viciu. Ce m-a impresionat pe mine in acest caz, nu are de-a face cu vointa sau puterea ei de a se salva ci cu motivatia din spate. Iubirea m-a ajutat sa las in urma viciul, mi-a spus. Deci nu cicaleala, nu efort, nu lectii sau grupuri de sprijin. O simpla emotie care i-a inundat fiinta…
Solutia la problema Mirelei nu are de-a face cu mistica, nici cu miracolele. Adevarul simplu este ca oamenilor dependenti de vicii le lipseste iubirea : de sine, de ceilalti dar mai ales iubirea altora. Simtindu-se neiubiti ei aleg infratirea cu viciul. Obtin in schimb cateva momente de placere, o iluzie a relaxarii, o scurta visare apoi din nou golul din suflet. Si ciclul se reia de fiecare data acelasi.
In mod normal, oamenilor nu le place sa fumeze sau sa bea dar o data ce o fac, instinctiv se gandesc la urmatoarea tigara sau la urmatorul pahar. Pentru ei este greu sa vindece golul dinauntru cu un sfat sau cu o carte. Ei au nevoie de un OM…
Ultimele comentarii