Carte
Dansul furiei
Harriet Lerner este un autor care m-a cucerit de la prima lectura (vezi Dansul fricii si De ce (nu) vrem iertarea?). De data am citit Dansul furiei, o carte despre furia femeilor, manifestata in relatiile lor semnificative. Un demers curajos dar necesar, in conditiile in care doamnele furioase sunt etichetate in fel si chip, fara sa fie intelese si ajutate sa iasa din cercul vicios al frustrarii si neputintei. Cartea vine cu o astfel de abordare clarificatoare si vindecatoare. Este, asa cum insasi autoarea o defineste, un ghid practic pentru femeile care vor sa schimbe tiparul propriilor relatii.
Femeile furioase sunt considerate nefeminine, fiind etichetate ca: vrajitoare, isterice, scorpii, catele, castratoare, frustrate etc. In schimb, femeile calme, pacifiste, care nu se infurie (aparent) sunt numite cumsecade. Ele cedeaza intotdeauna si fac ce vor altii, reprimandu-si mania si neconstientizandu-i sursele.
Desi am fi tentati sa credem ca femeile calme sunt ok, nici una dintre cele doua categorii nu are o relatie sanatoasa cu sine si cu ceilalti. Calea de mijloc in relatie cu furia tine de clarificarea EUL-ui, de valorile, dorintele si idealurile personale, precum si de dorinta de schimbare a paternurilor care creaza dificultati. Dar, mai intai, sa aflam
De ce se infurie femeile ?
Din cauza deconectarii de sine, sustine Lerner. Deconectarea de sine inseamna ca, sub presiunile relatiei, o parte prea mare a Sinelui (ganduri, dorinte, credinte, idealuri etc) devine negociabila sau chiar reprimata. In acest caz, femeia acumuleaza o mare cantitate de furie reprimata si este deosebit de vulnerabila la depresie si la alte probleme emotionale. Sau isi poate exprima furia dar in momente nepotrivite, invitandu-i pe ceilalti sa creada ca este nebuna sau sa o ignore, pur si simplu.
Deconectarea de sine atrage dupa sine o serie de efecte cum ar fi, subfunctionarea. Cercetarile au demonstrat ca atunci cand se formeaza cuplurile, cei doi parteneri se afla cam la acelasi nivel de independenta si/sau maturitate emotionala. Ei vor crea un balansoar relational in care sub-functionalitatea unuia permite supra-functionalitatea celuilalt. De exemplu, daca sotia este vulnerabila, slaba, dependenta, sotul ei isi va nega aceste insusiri din sinele sau, folosindu-si energia emotionala pentru a reactiona la problemele sotiei, decat sa le identifice sau sa i le impartaseasca pe ale sale.
Subfunctionalii si suprafunctionalii se provoaca reciproc si isi intaresc reciproc comportamententele, astfel incat balansoarul devine in timp, tot mai greu de echilibrat. Cu cat femeia evita mai mult sa-si demonstreze competenta si puterea, cu atat mai mult va tinde sotul ei sa aiba sentimentul de competenta si putere. Daca punem la socoteala regulile culturale potrivit carora, femeia este un vas mai slab, asta s-ar putea traduce in prescriptie de rol, cam asa: Invatam sa ne comportam ca si cum am fi slabe, pentru a-i ajuta pe barbati sa se simta mai puternici si pentru a-i intari, renuntand la propria noastra putere. Subfunctionarea poate fi deci protectiva, dar si subtila (renunt la cariera pentru familie) si devine o matrice relationala, constienta sau nu, care alimenteaza furia.
Dar si suprafunctionarea este o capcana producatoare de furie. Asta izvoraste din credinta ca femeile sunt salvatorii emotionali ai lumii. De aici vine supra-responsabilizarea si folosirea energiei proprii pentru a rezolva problemele altora si a-i lecui de nefericire. In realitate, supra-functionarea este un simptom al relatiilor fuzionale de familie …
Un alt efect al deconecatarii de sine este divortul emotional care se intampla cand intr-o relatie este prea mult EU si prea putin NOI. Mai multe despre acest subiect am scris aici.
Cum folosim energia furiei?
Fie ca vrem sau nu sa recunoastem, furia exista pûr si simplu. Felul in care o folosim s-ar putrea sa nu fie tocmai productiv, ca in exemplele de mai jos, familiare, de altfel:
- Sa-l schimbam pe celalalt!? Asta este o dorinta puternica la fiecare dintre noi, desi este clar contrariul, si anume: putem sa ne indepartam de certurile ineficiente numai daca renuntam la fantezia de a-l schimba sau de a-l controla pe celalalt. Ba mai mult, atunci cand incercarile noastre de a schimba credintele, sentimentele, reactiile sau comportamentele celuilalt nu functioneaza, putem continua sa facem acelasi lucru, reactionand in moduri previzibile, tipice, care nu fac altceva decat sa agraveze tocmai problemele de care ne plangem.
- In conflict deschis. Desi cearta poate clarifica o problema, atunci cand este insotita de invinovatire, nu faciliteaza schimbarea ci o blocheaza. Dar nici pacea cu orice prêt nu este o solutie. Nu merita sa ma cert pentru asta este o fraza familiara care ne protejeaza de multe ori de provocarea pe care o presupune schimbarea propriului comportament. In relatie poate sa fie pace, dar sa lipseasca apropierea emotionala.
- Invinovatindu-l pe celalalt. Preocuparea aici este: Cine a inceput primul? A cui este problema? Cine este responsabil si pentru ce?
- Punand diagnostice celui gresit/defect. Cand faci acest lucru manifesti superioritate, avand pretentia ca stii ce gandeste, simte sau doreste celalalt si, mai ales, ce ar trebui sa simta, sa gandeasca sau sa faca acesta.
- Urmarind sau/si retragandu-ne in ceea ce numim, dansul circular din cuplu. Aceste strategii de urmarire si retragere sunt specifice partenerilor cu atasament insecurizant (anxios si évitant) al caror comportement mentine si provoaca cearta. Tiparul anxiosului este cel de urmarire (de obicei, femeia reactioneaza) iar al evitantului, de retragere in tacere (de obicei, barbatul).
Toate acestea sunt strategii gresite. Furia poate fi un bun ghid daca …
- O constientizezi, fara frica de pierdere sau/si separare. Asta presupune sa fi depasit fricii de potentialul distructiv al furiei, precum si anxietatea de separare, atunci cand iti manifesti autonomia cu fermitate.
- O stapanesti, transformand-o in « mesaje de tip EU ». De pilda, in loc sa spui tu nu stii sa asculti, poti spune: eu simt ca nu sunt ascultata. Acest mic detaliu evita blocajul in comunicare si iti faciliteaza un dialog civilizat, eventual empatic si eficient.
- Recunosti lipsa de claritate. E posibil ca datorita furiei si a subiectivitatii sa nu(mai) vezi lucrurile f clar. Preocuparea aici ar fi de a obtine un grad mai inalt de claritate asupra problemei care te deranjeaza si o reactivitate emotionala redusa.
- Cunosti mostenirea pe care ai preluat-o din arborele tau genealogic. S-ar putea sa ai de rezolvat niste treburi de familie care nu au legatura cu cel pe care-l consideri vinovat de furia ta.
- Adopti o pozitie ferma. Chiar daca nu-l putem schimba pe celalalt, este important sa clarificam cu acesta, ce este si ce nu este acceptabil/dezirabil pentru noi.
- Pui piciorul in prag! Daca idealurile, dorintele, valorile tale sunt constant incalcate, pacea nu mai este o solutie. Va trebui sa adopti o pozitie radicala de tipul: ori pleci tu, ori eu!
- O folosesti ca un vehicul pentru dezvolatare personala. Cand prezentul este inacceptabil din cauza frustrarii si a maniei care o provoaca, este timpul pentru schimbare. Acest drum te poate duce de la durere si confuzie la eliberare asumare si impacare cu sine.
Sa recapitulam:
Daca doresti sa gestionezi furia folosind-o ca ghid, iata ce ai de facut:
- Intrerupe dansul circular, de urmarire sau retragere, de supra-functionare sau sub-functionare, iesi din triangulare (despre asta am scris aici) si din tiparele disfunctionale mostenite transgenerational.
- Defineste-ti Sinele astfel incat sa-ti cunosti valorile, competenta si puterea. Adopta o pozitie congruenta cu propriile credinte si valori!
- Fereste-te de rupturi in relatiile tale intime/de familie. Oamenii nu rezista pe termen lung daca sunt separati de radacinile lor. Aminteste-ti ca o retragere din a rezolva problemele cuiva drag, nu inseamna si retragere emotionala!
- Pregateste-te sa intampini rezistenta celorlalti care vor dori sa te schimbi la loc dar si propria rezistenta la schimbare.
- Exprima-te atunci cand ai in vedere o chestiune importanta pentru tine si familia ta. In caz contrar si de dragul pacii, s-ar putea sa pierzi conectarea cu celalalt si sa inmultesti accesele la furie.
- Ai curajul de a pune intrebari clarificatoare, in ciuda faptului ca anumite subiecte sunt delicate.
- Cand esti furioasa, asteapta sa-ti limpezesti gandurile prin distantare temporara. Bate fierul cat e cald nu este o solutie!
- Inainteaza incet, in etape mici! Avand in vedere ca mania se propulseaza prin actiune rapida, este important sa stabilesti scenarii constructive inainte ca un stimul sa declanseze accesele de furie etc.
Nota: Aceasta nu este o recenzie in adevaratul sens al cuvantului. Am extras din carte cele mai valoroase idei, cu scopul de a transmite cateva informatii utile despre furie, celor interesati de subiect. Pentru o mai buna claritate si aprofundare a temei propuse, recomand lectura cartii.
Spor la citit si succes in lupta cu furiile de toate zilele!
Psihologie
Geometrie in psihologie
Adesea, cand doi adulti se afla in conflict implica o a treia parte (un copil, o ruda, parinte, prieten, coleg etc), formand ceea ce psihologii numesc triangulare. Acesta este un tipar disfunctional in care a treia persoana asculta, valideaza, ofera feedback si chiar solutii celui care se plange de o anumita problema aparuta in diada. Face acest lucru fara sa cunoasca problema din interior si nici punctul de vedere al celuilalt. In cazul acesta feedback-ul poate fi total eronat, ceea ce mai mult complica lucrurile, in loc sa le limpezeasca.
Desi pare un comportament inofensiv si chiar sanatos prin faptul ca reduce nivelul anxietatii prin partajarea problemei cu o terta parte (cand imparti necazul cu cineva te simti mai usurat, nu-i asa ?), in realitate triangularea ingreuneaza si mai mult sarcina celor doi de a identifica si solutiona problemele reale cu care se confrunta, sustine autorul Harriet Lerner, in cartea “Dansul furiei”.
Si mai pagubitor este ca, odata cu trecerea timpului, prin repetare, triunghiurile se pot rigidiza. Problemele vor fi din ce in ce mai greu de rezolvat, pe masura ce triunghiul devine din ce in ce mai rigid, atrage atentia acelasi autor.
Ca sa intelegem ce se petrece, iata cateva exemple:
Cand sotia ii reproseaza sotului ca petrece prea putin timp cu copiii, problema reala ar putea fi: ma simt ignorata si sunt suparata ca nu petreci suficient timp cu mine.
Cand sotia isi cauta job pentru ca s-a saturat sa stea acasa cu copiii, sotul se poate impotrivi, invocand educatia copiilor si nevoile gospodariei. In realitate, problema reala ar putea fi: imi fac griji pentru aceasta schimbare!
Sotia ii spune sotului: mama ta ma scoate din pepeni. Isi baga nasul peste tot, isi da cu parerea despre orice si te trateaza ca si cum ai fi inca un copil. In realitate problema este nevoia de limite in relatie cu mama etc.
Triunghiurile ne saboteaza relatiile intime
Asa cum am vazut, triunghiurile sunt neproductive pentru ca intretin ciorovaiala zilnica asupra unor false probleme, blocand dezvoltarea partenerilor si impiedicandu-i sa identifice sursele reale de conflict din relatiile lor.
Apoi, triunghiurile intretin cercul vicios al anxietatii. Dupa Murray Bowen, conflictul marital debuteaza odata cu cresterea nivelului anxietatii unuia sau ambilor parteneri, crestere influentata de factori interni sau externi relatiei. In astfel de circumstante, partenerii vor recruta, in mod intuitiv, un al treilea factor pentru a scapa de anxietate si iritare. In realitate, ceea ce se petrece este devierea furiei de la o persoana la alta, fara ca cineva sa fie interesat de cauzele reale si de rezolvarea acestei furii.
Triunghiurile sporesc foarte mult probabilitatea escaladarii agresivitatii. Cand unul dintre parteneri sparge intimitatea diadei, exista o mare probabilitate ca celalalt sa afle acest lucru si sa se comporte agresiv, considerandu-se tradat. Sau ar putea el insusi sa intre intr-un triunghi nou care complica, atat problemele initiale cat si relatia in sine.
Triunghiuri complexe de natura emotionala
Triunghiurile se multiplica si cresc in complexitate atunci cand problemele subterane dintr-o relatie sau dintr-un context alimenteaza focul in altele. Anxietatea subterana dintr-o situatie, izbucneste la suprafata in alta parte sub forma furiei. In acest caz, furia intensa indreptata spre o persoana apropiata poate indica faptul ca purtam in noi emotii puternice si nerecunoscute dintr-o alta relatie importanta.
Iata un caz tipic:
Pot fi furioasa pe tata dar sa-mi indrept furia spre sot sau pot fi furioasa pe sot si sa-mi indrept furia spre copil etc.
Cand ne infuriem tindem sa consideram ca problema tine de anumiti oameni. In realitate este vorba si de anumite tipare pe care le preluam intergenerational. Daca realizam o diagrama/genograma a familiei, am putea constata anumite modele care s-au transmis inconstient si pe care le preluam automat, in ciuda faptului ca genereaza tot felul de probleme.
Exemplul meu
Cand mi-am facut propria genograma am aflat ca in familia mamei, femeile au jucat rolul salvatorului, in timp ce in familia paterna, tatii/barbatii erau figuri autoritare, proeminente. Astfel am constientizat ca am preluat eu insami rolul de salvator (datorat si statultului de prim nascut) de pe linie materna si o anume rezistenta/aversiune la autoritatea masculina, venita din genealogia paterna. Cu aceste scheme emotionale inca ma lupt in cadrul relatiilor mele intime.
Sigur ca aici exista o mare varietate de pattern-uri care ne asaza in pozitii de supra sau subfunctionare, culpabilizare, salvare, moralizare etc, in familii, tipare care ne dau batai de cap si care ne indeparteaza si mai mult unii de altii. Dramatic este ca, in acest context care se desfasoara inconstient, gasim o sumedenie de alte motive de cearta decat cele reale care, odata identificate, ar putea sa ne ofere cheia spre conectare si vindecare.
Ce punem in loc?
Cand anxietatea creste, in diade se intampla unul din urmatoarele scenarii posibile: partenerii intra in triunghiuri; se concentreaza asupra unei false probleme (ale altora de ce nu?) si se cearta la nesfarsit; unul sau ambii parteneri isi canalizeaza energia si atentia spre un copil problema; incearca gestionarea anxietatii prin munca (tipic masculin); unul dintre parteneri se imbolnaveste (de regula, sotia) iar celalalt ii ofera sprijin etc. Toate acestea sunt modalitati gresite de gestionare a anxietatii in cuplu.
Solutiile vin odata cu constientizarea faptului ca strategiile folosite anterior au slabit relatia, in loc s-o intareasca. Ca urmare ar fi de dorit sa fie inlocuite. Putem incepe prin distrugerea triunghiului/triunghiurilor. Cand avem o relatie personala cu fiecare membru al familiei, fara sa intervina un tert, apar la suprafata probleme reale, ascunse pana nu de mult. Odata identificate, ele pot fi discutate si rezolvate in mod matur in cadrul relatiei sau cu ajutor specializat.
Concentrarea supra unui copil problema poate functiona de minune atunci cand este vorba despre abaterea atentiei de la o casnicie problematica sau de la o problema emotionala dificila cu un parinte, bunic, sef etc. Pe de alta parte, copiii sunt f sensibili la calitatea vietii parintilor si pot ajuta inconstient familia prin propriul comportament subfunctional. Copilul dificil face adesea tot ce se poate pentru a impiedica dezvaluirea problemelor generatoare de stres si angoasa. Solutia aici este comutarea atentiei de la oaia neagra a familiei spre adevarata problema generatoare de anxietate. Rezultatul? Copilul va inceta de indata sa mai fie o problema. De retinut si faptul ca cei mici au o capacitate remarcabila de a face fata problemelor atunci cand noi insine ne ocupam de propriile probleme.
Inchei cu o intrebare, deloc retorica si cu un raspuns pe care ar fi de dorit sa nu-l uiti. Daca iti indreptati energia emotionala catre un membru al familiei, te-ai intrebat vreodata unde ar fi directionata toata aceasta energie iscata de griji sau/si de frustrare, daca respectiva persoana ar disparea de pe radar?
Cand incetezi sa te ocupi de viata celuilalt, incepi sa-ti faci griji pentru tine! Cand iti rezolvi problemele personale, vei fi dispus sa lupti pentru relatia ta de cuplu, cu maturitate si asumare. Fara furie si, mai ales, fara geometrie!
Psihologie
Despre divortul emotional
Toata lumea vorbeste despre divort in termeni dramatici dar se vorbeste mai putin despre divortul emotional. Acesta se instaleaza deseori in viata de cuplu si reprezinta un indiciu al faptului ca s-a pierdut intimitatea, in timp ce instrainarea castiga tot mai mult teren. De aici si pana la divortul legal nu este decat un pas. Iata de ce gandesc ca este important sa aflam ce este divortul emotional, cand apare si, mai ales, cum il putem evita.
Divortul emotional este o ruptura/separare de ordin psihologic care se instaleaza in cuplurile care, din diverse motive (neintelegeri, certuri frecvente, nevoi neimplinite, rani, abuz etc) nu reusesc sa mentina apropierea emotionala, suficient timp cat sa fie hranitoare si implinitoare pentru ambii parteneri.
Din punct de vedere emotional, familia se afla intr-o dinamica in care cei doi parteneri se apropie si se departeaza atat cat au nevoie, ca intr-un dans care ii tine in echilibru, cu sine si cu celalalt. Cand muzica se schimba, dansul isi pierde ritmul, devenind plictisitor si anost. Dar cine si de ce ar schimba muzica?
Cauze ale divortului emotional:
Antropologul Paul James Bohannan sugereaza ca inabilitatea de a tolera schimbarile si dezvoltarea unuia dintre parteneri produce un divort emotional, fie ca este sau nu insotit de un divort legal.
Daca propria casnicie esueaza in incercarea de a satisface nevoile fiecarui partener, acestia se pot indeparta treptat unul de celalalt, gasind compensatie in alte relatii sau activitati.
O perspectiva interesanta am gasit la Harriet Lerner, care, in cartea Dansul furiei arata ca divortul emotional se intampla cand intr-o relatie este prea mult EU si prea putin NOI. Este prea mult EU atunci cand unul sau ambii parteneri se focalizeaza asupra propriilor dorinte si nevoi, separandu-se in ceea ce priveste activitatile, timpul liber si intimitatea. Este prea mult NOI atunci cand partenerii se identifica prin celalalt, cand dorintele proprii sunt inhibate de dragul celuilalt si a relatiei, cand fuziunea este atat de puternica incat creaza anxietate, la separare.
Poate fi si un NOI pseudo-armonios cand nu exista conflict deschis, deoarece sotia supusa accepta realitatea sotului dominant, de exemplu. Poate fi de asemenea, un NOI fuzional cand doi oameni devin unul singur, ca si cum ar impartasi acelasi creier si acelasi sange. In acest caz pericolul ar fi separarea care este resimtita ca o moarte psihologica sau chiar fizica.
Dileme ale diadei EU/NOI
Daca esti furios si trist tot timpul intr-o anumita relatie, este un mesaj care iti transmite ca trebuie sa clarifici si sa intaresti mai mult Eul. Cu cat ne scoatem la iveala un EU clar si separat cu atat mai mult putem experimenta si savura atat intimitatea cat si solitudinea. Cu mentiunea ca singuratatea si separarea noastra nu trebuie sa insemne distanta si izolare.
Uneori, a dezvolta un EU mai puternic inseamna a trai cu teama ca partenerul te-ar putea parasi daca ai deveni mai independent/a, actionand cu claritate si fermitate. Alteori inseamna a face pace cu dorinta de a parasi o relatie nesatisfacatoare, o posibilitate la fel de inspaimantatoare precum frica de a fi parasit/a. In consecinta, un EU puternic inseamna a rezolva dileme de tipul acesta: aleg sa raman in casatoria aceasta, alaturi de un barbat care nu se va schimba sau daca lucrurile nu se schimba, plec !
Cand un membru al familiei isi defineste un EU mai independent, se confrunta cu o puternica opozitie de tipul: schimba-te la loc! Contra-miscarile se desfasoara in 3 pasi: n-ai dreptate; schimba-te la loc; daca nu te schimbi, vei supôrta consecintele. Arsenalul de lupta cuprinde: acuzatii de raceala, lipsa de loialitate, egoism, dispret; amenintari. In acest caz, un EU puternic va continua calea schimbarii, in ciuda opozitiei partenerului si cu toate riscurile care deriva de aici. Un Eu mai slab va ceda sub presiunea partenerului dar si din cauza propriei rezistente la schimbare
Echilibrul este solutia
Toti avem nevoie, atat de EU cat si de NOI, care se hranesc reciproc si-si confera sens unul altuia. Fiecare membru al cuplului monitorizeaza constant echilibrul acestor doua forte, facand mutari in mod automat si inconstient pentru a restabili un grad mai mare de separare, atunci cand se instaleaza anxietatea legata de fuziune, sau un grad mai mare de coeziune, atunci cand se instaleaza anxietatea de separare.
Ultimele comentarii