Carte, Psihologie
Spatiul dintre noi
Este o carte in care psihoterapeutii Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt sintetizeaza principiile care stau la baza unei relatii de cuplu sanatoase si implinitoare. Autorii pleaca de la premisa potrivit careia, nimic nu exista in Univers fara (inter)conectare, aceasta fiind sursa existentei, a iubirii adevarate si a unei vieti desavarsite. O declaratie indrazneata si incitanta care a avut darul sa ma provoace la lectura. Cu usor scepticism, ce-i drept, dar cu o doza crescuta de curiozitate, am parcurs cele 100 de pagini ale cartii si iata ce am gasit relevant:
Autorii vorbesc despre conexiune si interactiune in cuplu, despre spatiul sacru si despre energia pe care fiecare dintre parteneri o propaga spre celalalt. Relatia semnifica doi oameni si spatiul dintre ei. Totul depinde de energia pe care alegem s-o emanam inspre aceasta zona. Daca este o zona sigura, conexiunea va fi restaurata, iar noi vom prospera si vom fi plini de insufletire. Daca este o zona periculoasa, instinctiv vom simti nevoia sa ne protejam. Ne vom retrage si vom supravietui pe cont propriu, sustin autorii.
Daca totul incepe minunat, ce se intampla pe parcurs, in relatie, astfel incat luminile se sting?
Apararea prin retragere sau atac se intampla in orice cuplu, dupa ce trece perioada romantica. Acest lucru indica pierderea conexiunii, din diverse motive care tin, mai ales, de factori de dezvoltare (educatie, modele parentale), spun autorii. In mod inconstient ne indragostim de o persoana care intruchipeaza atat punctele forte cat si slabiciunile celor care ne-au ingrijit pe vremea cat eram copii. Pe de alta parte,
Egoismul duce la neacceptarea diferentelor, la absenta empatiei, la depersonalizare (celalalt este un obiect) si ne impinge sa ne inchidem in sinea noastra si sa ne izolam. In acest caz suntem deconectati de restul lumii si de oamenii pe care-i iubim. E ca si cum te-ai accidenta pe o plaja frumoasa dar nu te poti bucura din cauza durerii. Pana cand nu dispare suferinta, nu va mai exista nimic altceva.
Anxietatea este o alta problema care pune presiune pe individ si cuplu, deopotriva. Frica declanseaza starea de alerta, pe modul supravietuire si ii pune pe parteneri in pozitie de lupta. Pana cand securitatea emotionala nu este restabilita, nici conectarea nu poate fi realizata.
Cum restabilim conectarea in cuplu?
Autorii au ajuns la concluzia ca pentru a institui un climat de siguranta in cuplu este nevoie de trei practici: conversatii sigure, zero negativitate si pozitivarea prin confirmari zilnice.
Conversatiile sigure. De cele mai multe ori, vorbitul este asociat cu monologul, cu situatia tipica in care o persoana vorbeste si alta asculta. Acest lucru este periculos, din cauza ca monologul face din orice ascultator un obiect care ar trebui sa accepte punctul de vedere al celuilalt ca fiind adevarul absolut.
Cel care sta si asculta se simte adesea intr-o pozitie subordonata. Asa ca incearca sa instituie anteriorul statu-quo, in care detinea o pozitie de egalitate. Si face asta respingand sau reinterpretand punctul de vedere exprimat de celalalt. Aceasta reciproca devalorizare a adversarului declanseaza o stare de anxietate, care ne determina sa ridicam ziduri de aparare imprejurul nostru si ne conduce spre conflict si deconectare.
Vestea buna este ca exista o structura care faciliteaza trecerea de la Monolog la Dialog, prin intermediul conversatiilor sigure. Comunicarea in acest cadru este un proces structurat in care doi oameni vorbesc si asculta cu randul. Este o cale de a reusi sa vorbim fara a critica, sa ascultam fara a judeca si de a ne conecta, in ciuda diferentelor dintre noi. O Conversatie Sigura contine trei parti:
– Oglindirea – sa repeti ceea ce a spus partenerul, asa incat sentimentele sale sa fie puse in lumina. Cuvintele cheie aici sunt: inteleg din ce-mi spui/am auzit asta/poti sa-mi confirmi ca asta ai vrut sa transmiti etc
– Validarea – sa vezi lucrurile din perspctiva partenerului, fara a-ti abandona propriul punct de vedere
– Empatia – sa-ti imaginezi sentimentele pe care partenerul tau le-a avut, in timp ce-si rostea mesajul.
Conversatiile sigure ajuta doi oameni sa se vada cu adevarat unul pe altul si sa devina mai constienti de experienta pe care o traverseaza celalalt. Ii ajuta sa-si dezvolte starea de prezenta si sa-si conecteze sufletele. Cand doi oameni se valideaza reciproc, fluxul de energie care se desfasoara intre lumile lor individuale se amplifica. Acest lucru face din Conversatiile Sigure, mai mult decat un proces de comunicare. Este un proces de transformare, sustin autorii.
Zero negativitate – Aici nu e vorba de ceea ce spui ci de felul in care o spui astfel incat sa nu-ti dobori interlocutorul, sa nu-l injosesti sau umilesti. Inseamna sa-l privesti pe partener cu ingaduinta, prin lentila iubirii.
Cand unul dintre parteneri aduce negativitate, instinctiv el declanseaza sistemul de alarma existent in amigdala celuilalt (centrul emotiilor si al amintirilor) iar corpul este inundat de adrenalina si cortizol. In acest caz, prima reactie este apararea prin atac. Desi este dificil de controlat primul impuls, al doilea poate fi gestionat prin implementarea unui Proces de Reparatie care sa ne ghideze spre refacerea conexiunii, cat mai curand posibil. Dovada unei relatii sanatoase consta in reparatia rapida, adauga autorii.
Procesul de reparatie se refera la patru optiuni:
- Reluarea – emitatorul retransmite mesajul, intr-un mod in care sa nu fie perceput negativ
- Modelarea – receprorul interpreteaza el insusi mesajul Emitatorului pe baza cuvintelor dar si a mesajelor nonverbale
- Comportamentul relational – modalitatea practica de reconectare prin scuze, a cere iertare, a oferi consolare printr-o imbratisare sau un dar
- Dialogul complet care contine discutia lamuritoare fata de motivul pentru care a aparut lipsa de apreciere dar si motivul pentru sensibilitatea la lipsa de apreciere/negativitate.
Scopul este de a ajunge in zona pozitiva a relatiei in care conectarea sa fie posibila din nou. Conectarea se poate realiza si mentine prin,
Confirmari zilnice. Acestea se refera la comportamente de pozitivare pline de atentie, de surprize si divertisment in interiorul relatiei. Cand oferi o confirmare, tu traiesti acea confirmare, la fel ca atunci cand nu poti rani o peroana fara sa te ranesti pe tine. Iata cateva sugestii pentru a genera confirmari:
- Oferiti aprecieri in fiecare zi, de genul: lucrul pe care-l apreciez la tine este …
- Practicati comportamente grijulii care va fac sa va simtiti iubiti si pretuiti.
- Planuiti un schimb de surprize
- Generati impreuna placeri de energie inalta cum ar fi initiative care aduc buna dispozitie, ras, sex etc.
Daca partea de conversatii este in zona sigura, daca elimini negativitatea prin confirmari zilnice, ar mai fi cateva lucruri de rezolvat:
- Incearca sa-ti stapanesti/gestionezi fricile care vin din modul in care ai fost crescut in copilarie de parintii tai. Mecanismele de aparare care ne-au fost aliati impotriva durerii se reactiveaza de fiecare data cand ne confruntam cu situatii dureroase in cuplu. Acestea sunt, de obicei, doua atitudini polare: reprimare emotionala si exacerbarea emotionala. Acestea pot fi regasite in teoria atasamentului, in tipologia Anxiosului (numit aici metaforic, Grindina)si a Evitantului (numit de autori, Testoasa), cand unul dintre parteneri reactioneaza vocal, cu izbucniri emotionale, la fel ca o ploaie cu grindina, iar celalalt se retrage in cochilia sa, din cauza loviturilor, asemenea unei testoase. Este util de stiut ca, cu cat te retragi mai mult cu atat va creste intensitatea furtunii. In acest context, Testoasa ar trebui sa oglindeasca Grindina si sa-i valideze punctul de vedere, astfel incat furtuna sa fie orpita.
- Transforma frustrarile in dorinte. Conflictul este un progrès pe cale sa se intample iar o frustrare este o dorinta deghizata, remarca autorii. Pentru a depasi frustrarea care duce le conflict, un cuplu inteligent va invata sa-si converteasca frustrarile in solicitari, pentru ca fiecare partener sa obtina ceea ce-si doreste. Asta se poate face in cadrul unei conversatii sigure in care partenerul lezat prezinta succint frustrarea, explica celuilalt dorinta si cere schimbarea comportamentala, oferind mai multe optiuni, astfel incat partenerul sa aleaga una dintre variante. Solicitarea trebuie sa fie SMART (specifica, masurabila, accesibila, relevanta, temporala).
- Nu condamna ci surprinde O sentinta, prin natura ei, erodeaza siguranta. In schimb, acceptarea diferentelor este cea mai mare provocare pentru un cuplu. Diferentele devin fundamentul evolutiei daca, in loc de critica si dispret (pentru ca celalalt nu corespunde), partenerii sunt curiosi si pun intrebari referitoare la un comportement, gest, vorba a celuilalt. Un gen de curiozitate este Surprinderea. A surprinde are doua sensuri: l-am uimit pe partener cu ceva ce am facut si am remarcat ceva la partener care m-a mirat. Cea mai buna cale de a-ti cunoaste partenerul e sa pleci de la premisa ca nu-l cunosti deloc. Toleranta ambiguitatii e semn de sanatate mintala, spun specialistii in neurostiinte. Aceasta va conduce la surprindere, admiratie si stare de bine.
- Consolideaza noile valori. In vechiul mod de viata, deosebirile evoca sentimente de neincredere, competitivitate si control. Interactiunile sunt mai mult tactice decat relationale. Asta inseamna ca ceilalti sunt, fie oponentii cu care concuram, fie resursele care ne implinesc noua nevoile. Exista control si dominatie. Invingatorul ia totul. Se pune accentul pe EU, nu pe NOI. In In noua paradigma, deosebirile invita la colaborare, cooperare si constructie comuna. Nevoia de conectare este satisfacuta, conditia de baza fiind: Priveste fiecare om, inclusiv pe tine, prin lentila iubirii. Reusind acest lucru poti avea, nu doar iubire adevarata ci si o viata desavarsita, conchid autorii.
Pentru cititorii care intampina dificultati in relatia de cuplu, las aici si cateva resurse de lucru preluate din carte, care pot fi pretexte pentru Revolutia Relationala de care au nevoie. Una dintre ele este, Scara minunilor – un exercitiu care consta in a face declaratii celuilalt, fata in fata, in fiecare seara, timp de o luna, pe modelul urmator: remarc individualitatea ta, accept individualitatea ta, confirm individualitatea ta, apreciez individualitatea ta, admir individualitatea ta, sustin individualitatea ta, ador individualitatea ta. Incepeti de la baza scarii. Observati cum se schimba sentimentele, pe masura ce trece timpul …
Intrebari de lucru in cuplu:
- Enumera 5 lucruri pe care le primesti de la partener si care te fac sa simti ca esti o fiinta iubita si contezi.
- Scrie 5 lucruri pe care le apreciezi la partener si de care ai uitat in ultima vreme
- Enumera cateva dintre surprizele care ti-ar aduce bucurie si pe care le-ai pretui in mod deosebit
- In timp ce fiecare dintre voi isi imagineaza cum ara rata relatia de vis, enumera 5 lucruri despre care amandoi credeti ca ar fi placut sa le faceti impeuna
- Enumera 5 dintre amintirile preferate/placute care-l includ pe partener
Bine de stiut: Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt au studii doctorale in psihologie si sunt creatorii Terapiei relationale Imago, cunoscuta si practicata astazi in peste 50 de tari, de circa 2000 de terapeuti formati in cadrul Imago Relationships International. Cei doi au vizitat Romania in 2015, prilej cu care au tinut conferinte on line, gratuite, pentru publicul interesat. In prezent, in Romania exista o Scoala de Formare de tip Imago, creata de psihoterapeutul Gaspar Gyorgy si promovata prin intermediul site-ului Pagina de Psihologie.
Carte
Curajul de a fi vulnerabil
Cartea lui Brene Brown, Curajul de a fi vulnerabil este rodul a 12 ani de cercetare si a numeroase batalii duse cu sine insasi. Autoarea marturiseste faptul ca, atunci cand a descoperit importanta vulnerabilitatii pentru o viata traita din plin, a avut un soc si a fost nevoita sa-si ia cateva ore de terapie, la un psiholog. In cele din urma a inteles si admis ca, daca vrei sa traiesti cu sens si implinitor, ai nevoie sa te lasi vazut de ceilalti, adica sa fii tu insati/insuti, exact asa cum esti.
Dar a iesi in lume cu pieptul gol este infricosator pentru ca inseamna sa te expui riscului, incertitudinii si durerii emotionale. In consecinta, ai tendinta sa-ti croiesti masti si haine de forta pentru protectie. O poti face si chiar o facem majoritatea dintre noi, dar cu ce pret!? Brene vorbeste despre instrainarea de sine/semeni, de izolare, de lipsa sensului si chiar despre nefericire… Alternativa este curajul de a fi vulnerabil, in ciuda riscurilor, a incertitudinii si a expunerii.
Primul pas spre aceasta directie ar fi demolarea miturilor care infiereaza vulnerabilitatea, cum ar fi: credinta ca vulnerabilitatea inseamna slabiciune. Si daca, totusi este o sursa de putere?; nu este in firea mea sa fiu vulnerabil. Serios? Insasi conditia umana ne face vulnerabili; vulnerabilitatea iti fura intimitatea. Asta in cazul in care exista neincredere si excese. Aici mi-a placut foarte tare ce spune Brene: “vorbeste despre trairile si experientele tale, cu cei care si-au castigat dreptul sa le asculte” Asta suna chiar linistitor, nu-i asa?; ma descurc de unul singur. Nu cumva, eu impreuna cu ceilalti, suna mai bine?
Cel mai important ingredient pentru imbratisarea vulnerabilitatii este curajul, ne spune Brown. Curajul de a iubi (stiai ca iubirea este un risc?), curajul de a-i cere iertare copilului pentru excesele tale parintesti, curajul de a-ti recunoaste greselile fata de partenerul de viata, curajul de a-ti expune ideile nepopulare la serviciu, curajul de a vorbi in public, curajul de a te exprima prin arta etc.
Acum, ce-ar trebui sa se intample ca sa avem tipul acesta de curaj, deopotriva riscant si implinitor? In primul rand sa abandonam rusinea faptului ca nu suntem perfecti (cine este perfect sa ridice mana sus) si teama ca vom fi descoperiti de ceilalti si astfel vom pierde din credibilitate, prestanta, popularitate, prestigiu etc. Teama aceasta, ne spune Brene, poate fi invinsa daca vom cultiva un simt ridicat al valorii personale. Este obligatoriu sa stim si sa credem ca suntem demni de iubire, indiferent de succesele sau/si esecurile noastre. Chiar daca esti imperfect, meriti sa apartii si sa fii iubit!
Si acum iata rezultatele curajului de a fi vulnerabil: conectare cu semenii, intimitate, compasiune, empatie, iubire, bucurie, creativitate, apartenenta, sens, implinire etc. Toate acestea nu sunt promisiuni desarte, sunt chiar caracteristicile pe care Brene le-a descoperit la oamenii pe care i-a intervievat, si care care au declarat ca-si traiesc viata din toata inima. Iata de ce, aceasta conchide, deloc surprinzator: vulnerabilitatea este inima, miezul experientei umane cele mai importante.
Citind cartea vei descoperi si alte aspecte ale vulnerabilitatii, cum ar fi: mecanismele si strategiile de aparare in fata suferintei (mastile si armurile care uneori se constituie in a doua noastra piele), rolul culturii nemultumirii in rezistenta la vulnerabilitate, despre rusine si rezilienta la rusine, despre parenting (educatie cu vulnerabilitate) si altele…
Inchei mica mea recenzie cu un citat celebru al lui Theodore Roosevelt, parte a unui discurs intitulat Omul din arena, tinut la Sorbona, in data de 23 aprilie 1910, citat pe care Brene il mentioneaza la inceputul si la sfarsitul cartii:
Important nu este cel ce critica; nici acela care arata cum se impiedica omul puternic sau care spune cum ar putea cel care face un lucru sa-l faca mai bine. Lauda i se cuvine celui ce se afla in arena, a carui fata e naclaita de praf, sange si sudoare; celui ce lupta cu mult curaj; celui care da gres iar si iar, pentru ca nu exista efort fara greseala si neajunsuri; celui ce se straduieste sa infaptuiasca tot ce trebuie infaptuit; celui ce cunoaste entuziasmul si devotamentul si care se daruieste unei cauze demne de lauda; celui care, in cele din urma cunoaste, in cel mai bun caz, triumful unei marete realizari, iar in cel mai rau caz, daca da gres, macar greseste dovedind un curaj fara limite…
Nota: Fotografia apartine editurii Pagina de Psihologie, de unde puteti obtine cartea, prin comanda on-line.
Psihologie
Poveste pentru parinti
In povestea clasica, The Runaway Bunny, un iepuras o tachineaza pe mama lui cu amenintarea ca va fugi departe, in asa fel incat sa nu mai fie gasit niciodata de ea. Dand curs fanteziilor, ii spune ca se va tranforma in munte, va deveni o floare, ori o nava cu panze, de ce nu, o pasare sau un pastrav!?.
Acum, retineti va rog, raspunsul mamei: Daca te vei transforma in munte, eu voi deveni un alpinist si te voi vizita mereu. Daca vei fi pastrav, eu voi fi un pescar si te voi pescui, chiar din apele cele mai tulburi. Daca vei deveni o floare, eu voi fi gradinarul care te va ingriji cu dragoste si dedicare. Daca te faci pasare eu ma fac un arbore ca sa ai unde sa te intorci si sa te odihnesti la umbra ramurilor mele. De vei fi nava, eu voi fi alaturi de carmaci…
Imi place aceasta poveste pentru ca ilustreaza foarte bine ideea de conectare a copilului cu mama sa. Cand o mama este grijulie cu copilul ei si ii rapunde nevoilor, creaza o punte de incredere si siguranta pe care psihologii o numesc, atasament sigur. Aceasta legatura primara va oferi o baza solida de incredere in sine si in alti oameni, pe care copilul va construi alte relatii cu semenii sai, de-a lungul vietii. Conectarea aceasta poate fi atat de stransa incat mama sa alerge spre copilul ei cu o patura sau un pulover, atunci cand simte ea insasi frigul, in ciuda faptului ca nevoia copilului ar putea fi alta. In acest caz se naste o intrebare legitima: cand sa dam drumul plasei de siguranta? Cum sa o facem, in asa fel incat copilul sa nu se simta abandonat dar nici sufocat de prea multa dragoste si grija!?
Dan Kindlon si Michael Thompson, in cartea Crescandu-l pe Cain, subliniaza faptul ca in fiecare etapa, mama trebuie sa-si potriveasca legatura cu fiul/fiica ei, oferindu-i atat stabilitate cat si libertate emotionala pentru a-i permite sa creasca. Daca mama va tine strans, va controla, va dirija continuu viata copilului ei, legatura creata va fi nesincrona, chiar toxica si le va dauna amandorura…
Cand copilul care isi cauta independenta si individualitatea incepe sa-i conteste autoritatea parintelui, este primul semn ca legatura emotionala dintre cei doi este in pericol. Momentul critic este surprins foarte bine de povestea iepurasului Bunny. El are nevoie sa plece departe, pentru ca mama sa-i piarda urma. Are dorinta sa fie lasat liber, sa zburde in voie, sa cunoasca lumea, sa hoinareasca, sa se expuna pericolelor ce se ascund in lumea de afara. In acelasi timp el are nevoie ca mama sa-si reafirme dragostea si atasamentul fata de el, printr-un raspuns linistitor la dorinta lui expresa de evadare din cuib.
Si da, raspunsul mamei este o lectie pretioasa de parenting, pentru ca surprinde foarte bine dansul acesta de separare si conectare, pe care orice parinte trebuie sa-l invete, in relatie cu copilul sau. Observati mai intai faptul ca mama nu-i anuleaza fanteziile si nu nesocoteste dorintele si visurile copilului. Ii da libertatea sa plece, asigurandu-l totodata ca nu-l va abandona. Prin raspunsul ei isi manifesta iubirea, grija si atasamentul fata de copil intr-o sincronicitate perfecta cu idealurile exprimate de acesta. Vedem astfel ca ea este pregatita sa se adapteze la orice scenariu de viata pe care copilul il alege. Mai mult, mama este gata sa-l urmeze in calatoriile lui, pregatita fiind sa intervina in caz de pericol. Metafora perfecta pentru o relatie sanatoasa.
In concluzie, pe masura ce creste, copilul trebuie sa fie in stare sa-si paraseasca mama/parintii, fara sa-i piarda complet si sa se intoarca la ea/ei, fara sa se piarda pe sine insusi. In acelasi fel, parintii trebuie sa fie pregatiti sa-i dea drumul copilului, apropiindu-se din nou, ori de cate ori simt ca acesta are nevoie de ajutor!
Puteti asculta povestea, The Runaway Bunny, aici iar aici gasiti cantecele pentru copii, cu acelasi indragit personaj. Auditie placuta si folositoare!
Psihologie
Cea mai frumoasa poza de cuplu
Dupa mine, cea mai sugestiva imagine a unui cuplu fericit este aceea in care partenerii merg mana in mana si privesc in aceeasi directie, (aproape) ca in fotografia personalizata pe care am ales-o ca ilustratie pentru articolul de fata. Ultimul despre atasament, desi as fi putut continua sa vorbesc despre aceasta tema draga mie, mult si bine.
De ce este esential ca cei doi parteneri sa mearga mana in mana, la fel ca in ziua nuntii? Din mai multe motive, pe care atasamentul le justifica din plin. In primul rand pentru ca gestul acesta arata conectare emotionala, familiaritate si intimitate. E clar ca nu poti calatori de mana cu un dusman ci doar cu cineva care conteaza pentru tine. Apoi, pentru ca drumul este mult mai usor, mai frumos si mai sigur atunci cand il parcurgi de mana cu persoana de care esti atasat/a. Amintiti-va ca nu suntem creati sa infruntam lumea in singuratate. Asta inseamna ca viata este frumoasa atunci cand este impartasita. Iar cand viata este impartasita, bucuriile sunt inmultite iar pericolele/durerile se impart la doi.
Dar nu este suficient sa ne tinem de mana, ci este esential sa si privim in aceeasi directie. Nu peste umar (cu superioritate), nu in lateral (la alti calatori), nu in spate (spre trecut), ci inainte, spre un scop comun. Atunci cand exista iubire, valori comune si angajament, partenerii au obiective comune, astfel ca se vor sustine unul pe altul, si se vor dezvolta pentru a atinge potentialul lor maxim. Intotdeauna doi este mai mult decat unul iar impreuna suntem mai puternici!
Sigur putem fi impreuna si in alte ipostaze. De exemplu am putea sta mai mult timp fata in fata intr-o pozitie de conflict, am putea sta cu spatele la partener, traindu-ne singuri propriile iluzii si visuri, putem sta umar langa umar, intr-o competitie acerba, putem sa ne ghemuim unul in altul in neputinta si tanguiala, putem sa ne tinem strans, captivi in emotii negative precum gelozia si neincrederea, putem sa iesim afara din poza si putem visa la fructul oprit etc. Putem face orice alta poza dorim, dar nici una dintre aceste ipostaze nu se potriveste unui album de familie.
Mi-ar placea ca din tot ce am spus/scris aici in ultimul timp, sa retineti macar acest lucru: teoria atasamentului ne invata ca cea mai frumoasa poza de cuplu este aceea in care eu si partenerul meu ne tinem de mana si privim amandoi in aceeasi directie.
Tu ce poza de cuplu ai? Daca nu seamana cu cea descrisa aici, ti-ar placea sa pozezi diferit? Ce te impiedica sa pregatesti o sesiune de shotting atasat? Iti garantez ca in final vei avea cea mai frumoasa si mai sugestiva poza de cuplu. Succes!
Ultimele comentarii