Tag Archives: chipuri

In anul 2009 mi-am facut cont pe Facebook, la invitatia unei prietene. Momentul a coincis cu plecarea mea din Romania, ceea ce m-a ajutat sa raman in contact cu prietenii, rudele si cunostintele de acasa. Cu timpul am inteles ce inseamna retelele sociale, care sunt avantajele dar si dezavantajele prezentei intr-un spatiu public. Am avut momente in care m-am simtit vulnerabila, cand mi-am dorit sa renunt sau sa limitez activitatea mea aici. Dar iata-ma dupa 7 ani in acelasi loc, cu aceeasi dorinta de a ramane conectata. Care sa fie explicatia acestei dependente de Facebook?

Nevoia de a fi pe facebook

Indiscutabil Facebook a devenit o afacere uriasa care a schimbat fata lumii. Asta are legatura cu geniul celor care au creat reteaua dar si cu faptul ca Fb raspunde unei nevoi umane, fundamentale si universale. Este vorba despre nevoia de stima de sine. De aici deriva si alte nevoi care isi cer imperios dreptul la existenta. Iata cateva dintre ele:

• Nevoia de a fi vazuti de ceilalti. Reversul acestei dorinte ar fi teama de a fi uitati. Nimanui nu-i place sa ramana deoparte, in umbra sau marginal. A nu fi vazut sau a fi uitat echivaleaza cu nefiinta, cu moartea sufletului.
• Nevoia de atentie, recunoastere si validare. Avem nevoie ca oamenii sa ne priveasca, macar pentru o clipa, tanjim dupa recunoasterea meritelor, dorim validarea actiunilor noastre. Avem nevoie sa ni se spuna de catre alti oameni ca suntem importanti, ca facem lucruri semnificative, ca alergam cu sens si ca asta este o realitate observabila.
• Nevoia de a comunica cu alti oameni. Cand formulam idei sau transmitem emotii si trairi, o facem pentru ca avem nevoie de feedback. In limbaj psihologic, acest schimb de mesaje are si un rol de oglindire a propriei personalitati prin ochii celorlalti.
• Nevoia de imagine. Aici apar intodeauna elemente de idealizare. Vrem sa aratam altora ceea ce ne-am dori sa fim dar nu reusim intotdeauna. Facebook este cadrul perfect pentru aceasta cosmetizare a propriei biografii.
• Nevoia de afirmare. Ca sa ma afirm trebuie sa fac ceva care atrage atentia, care iese din banalitate. Oamenii creativi care pun pasiune in ideile lor, reusesc sa se afirme si acest fapt le aduce recompense.
• Nevoia de popularitate/celebritate. Andy Worhol, un exponent al culturii pop-art in America, pretindea inca din anii 1960 ca oamenii au dreptul la 15 minute de faima. Cuvintele acestea au ramas memorabile dar s-au dovedit a fi si profetice, pentru ca astazi, orice om poate sa iasa din anonimat (si) cu ajutorul retelelor sociale. Chiar daca in realitate, nici 2% din populatia planetei nu atinge celebritatea, exista probabilitatea ca ceea ce faci public la un moment dat aici, sa devina viral si sa ajunga peste noapte la foarte multi oameni.

Facebook este despre chipuri 

Cand vorbim despre Facebook, vorbim despre cartea fetelor, despre chipuri zambitoare, despre imagini idealizate. Mark Zuckerberg a demarat proiectul The Facebook cu un concurs virtual de frumusete la Universitatea Harvard, unde era student. El a folosit fotografiile colegilor sai din ziua inscrierii, care nu erau prea magulitoare, pentru a se distra. Experimentul Facebook incepuse si devenea interesant.

Astazi ne prezentam pe Fb cu pozele cele mai reusite (eventual retusate in diverse programe), cu fete zambitoare si in contextele cele mai fericite. Fotografiile vorbesc, uneori chiar tipa, spunand ceva de genul: hei, uitati-va la mine, vedeti ce frumoas(a) sunt, ce haine pretioase (de firma) port, ce masina conduc, pe unde ma plimb si in compania cui? Nu-i asa ca sunt grozav(a) si ca merit un like?

Acest comportament iconic vorbeste despre nevoile amintite mai sus dar si despre vanitate si narcisism. Ele vorbesc despre ce avem, mai putin despre ce suntem. Sa nu uitam ca auto-etalarea permanenta nu ne face mai buni, nici mai frumosi si nici mai fericiti.

Psihoza like-ului

Indiscutabil like-ul este vedeta Facebook. A devenit atat de popular incat a depasit granitele virtualului si a creat o adevarata psihoza de masa. In momentul in care publicam ceva pe Facebook sau facem ceva care are semnificatie in viata reala, pornim vanatoarea de like-uri. Asta inseamna ca am atras atentia cuiva pentru o secunda. Secunda aceea devine insa magica pentru ca se cumuleaza cu unitatea de atentie a unei multimi (potentiale sau reale) iar acest fapt este magulitor si reconfortant pentru om.

Theodor Baconschi in eseul Fabrica de narcisism, are o perspectiva interesanta cand afirma ca like-ul vorbeste despre cel care il da, nu despre cel care il primeste. Pentru ca Facebook este despre mine, nu despre tine, sustine autorul. Dar ce facem cand nu primim like-uri sau suntem de-a dreptul respinsi prin comentarii ironice si rautacioase? Cadem in depresie? (raspunsul in video)

Conectat, izolat si deprimat?

A fi conectat la o retea de prieteni virtuali inseamna a privi dincolo de tine si a te compara cu altii. Rezultatul te-ar putea incarca cu o serie de emotii negative cum ar fi: nemultumire de sine, frustrare, invidie, resentimente si chiar depresie. Nu intamplator studiile coreleaza timpul petrecut pe Facebook cu nefericirea. Ce-i de facut in acest caz?

Raspunsul este o reteta care chiar functioneaza. Inceteaza sa te mai compari cu altii si inceteaza sa te conformezi unui model universal de reusita. Invata sa te bucuri de realizarile celorlalti, in masura in care te bucuri de reusitele personale. Concentreaza-te pe ce ai bun, nu pe defecte sau esecuri. Poate te inspira aceste cuvinte rostite de maica Tereza: Tu poti face lucruri pe care eu nu le pot face, eu pot face lucruri pe care tu nu le poti face. Impreuna putem face lucruri minunate!  

La inceputul acestei saptamani am fost invitata sa vorbesc despre fenomenul Facebook la Speranta TV. Iata aici  emisiunea arhivata.

Am scris mai demult un alt articol despre facebook, aici.