Tag Archives: atasament securizant

Am tot vorbit in ultima vreme despre atasament, cu accent pe atasamentul primar care devine un model de contact in relatia cu semenii. Ar parea ca acest tipar invatat foarte de timpuriu in viata, devine un scenariu care ne modeleaza toate relatiile ulterioare. Intr-un sens strict asa este. Figura de atasament ramane o constanta in economia atasamentului, insa, in functie de oamenii pe care ii intalnim pe drumul vietii, dezvoltam strategii de atasament care au darul de a ajusta/adapta tiparul mostenit initial. Asta inseamna ca, daca in copilarie am avut un atasament nesecurizant, putem corecta acest pattern, in relatie cu persoane care au atasament securizat.

Ultimele cercetari asupra teoriei atasamentului arata faptul ca orice interactiune de lunga durata cu o persoana securizata din punct de vedere al atasamentului este benefica celeilalte parti, mai putin securizata. Atasamentul este deci contagios si flexibil, avand proprietatea de a corecta (daca este cazul) tiparul nesecurizat, orientandu-l spre unul mai sanatos si mai sigur. Totusi, realitatea ne arata ca exista o atractie inconstienta a securizatilor spre alti securizati si a nesecurizatilor spre nesecurizati. Asa se face ca in cuplurile cu probleme avem de obicei doi nesecurizati, unul de tip anxios si celalalt de tip evitant, care se vor razboi permanent in incercarea de a-si acoperi nevoile emotionale si de a mentine conectarea cu celalalt la un nivel acceptabil…

Atasamentul este o dependenta sufleteasca puternica si durabila fata de o persoana semnificativa si are calitatea de a oferi omului, o baza de siguranta emotionala. Cercetarile timpurii realizate pe loturi de copii (anii 1960, John Bowlby si colaboratorii) au pus in evidenta 4 tipuri de atasament: securizant/sanatos, nesecurizant de tip evitant, nesecurizat de tip anxios si dezorganizat. Studiile de mai tarziu care au avut ca subiecti adultii au confirmat suprapunerea atasamentului adult pe aceasta schema de clasificare initiala. Ceea ce ne intereseaza acum sunt caracteristicile celor 4 tipuri de atasament, pentru a ne pozitiona intr-unul sau altul dintre tablouri.

Atasament securizant

Persoanele cu atasament securizant sunt cele care in perioada copilariei mici au avut parte de acceptare, iubire si ingrijire din partea unui adult prezent si angajat. Sunt cele care atunci cand au avut o nevoie, inclusiv emotionala, au gasit un raspuns prompt si satisfacator, imediat ce si-au exprimat-o. Sunt cele care au primit incurajare, validare, recunostere si sprijin de-a lungul primei copilarii si cele care au crescut intr-un mediu sanatos din punct de vedere emotional si relational.

Ajunse adulte, aceste persoane au o imagine de sine buna, au relatii sociale de calitate, acorda incredere oamenilor, comunica asertiv, au capacitatea de a cere si oferi ajutor, in caz de nevoie. Stiu sa gestioneze emotiile negative in situatii de stres si crize, isi cunosc limitele si posibilitatile, intra in relatii potrivite, reconfortante etc

In viata de cuplu sunt asertive si proactive, inteleg limbajul emotional al celuilalt partener. Ofera empatie si suport partenerului atunci cand acesta are nevoie. Cer ajutor si sustinere atunci cand trec prin situatii stresante si nu considera acest fapt o slabiciune sau o vulnerabilitate care le-ar pune intr-o pozitie de inferioritate. In mod paradoxal « cu cat putem apela mai mult la partenerii nostri cu atat putem fi mai distincti si mai independenti », spun psihologii. In caz de conflict, pot intelege mecanismele care l-au generat, isi pot comunica trairile si opiniile, validandu-i in acelasi timp celuilalt punctul de vedere si emotiile traite. Pot renegocia relatia gasind solutiile potrivite si se pot reconecta emotional ori de cate ori este nevoie etc

Atasament evitant

Evitantul este acea persoana care, in copilarie a cerut ceva ingrijitorului sau (de pilda o privire, o imbratisare, alinare etc) dar acesta nu i-a raspuns sau a facut-o intr-un mod nesatisfacator pentru el. Este copilul cu parinti distanti, rigizi si insensibili, lasat sa planga ca sa-si intareasca plamanii (sic), este cel care n-a fost luat in brate ca sa nu fie prea rasfatat, cel care a cautat sprijin in diferite forme dar a ramas fara raspuns. Este acel copil care a primit feedback pozitiv doar atunci cand a performat si care a inteles ca orice ar face, nu este indeajuns pentru a fi acceptat si iubit asa cum este.

Adultul evitant a invatat ca a cauta sprijin este periculos si nefolositor. Este cel care-si reprima emotia si evita s-o recunoasca sau s-o acceseze. El nu vorbeste despre lumea lui interioara din teama de respingere. Isi traieste viata valorizand latura cognitiva a realitatii. Evita contactul cu semenii si se retrage deseori in lumea lui interioara pentru a se re-echilibra din punct de vedere emotional.

In cuplu, evitantul se concentreaza pe aspectele pozitive ale relatiei, pare mai putin ingrijorat de bunastraea cuplului, fiind mai degraba atent la starea de spirit a partenerului: «Daca partenerul este bine, sunt si eu bine! », pare a spune. In situatii de conflict se retrage, chiar se ascunde sau fuge pentru ca nu stie ce sa faca. Evita confruntarea si contactul emotional iar re-conectarea este dificila si anevoioasa.

Atasament anxios

Anxiosul este cel care nu a fost vazut, auzit, ascultat suficient in copilarie si care a primit raspuns inconsecvent la nevoile sale. Este cel care a invatat ca trebuie sa faca galagie, ca cineva sa-l vada si sa-i raspunda nevoilor. Poate fi un mezin cu parinti obositi care mai tarziu poarta hainele fratilor mai mari. Poate fi cel a carui absenta nu este observata, poate fi copilul problema sau oaia neagra a familiei. Oricum ar fi privit de ceilalti, este cel care, la un moment dat oboseste sa ceara ajutor si invata sa se descurce pe cont propriu.

Adultul anxios este preocupat de prezenta altuia/altora in viata lui, este critic, instruieste, controleaza. Este activ, neobosit, lupta pentru propriile relatii si privilegii. Daca nu este multumit cu ce gaseste, abandoneaza (relatia, proiectul) si cauta ceva mai gratificant in alta parte…

In cuplu, anxiosul este urmaritorul, cel care provoaca un eveniment care are scopul de a-l face pe partener sa vina dupa el. Daca nu se intampla asta apeleaza la tot soiul de manevre, folosind inclusiv controlul, critica, gelozia etc. Toata tevatura asta este semnalul ca anxiosul vrea prezenta partenerului aici si acum si are nevoie tot timpul de conectare emotionala cu acesta. Armonia in cuplu este data de felul cum se simte el in interior. Daca este trist, deprimat, relatia este in pericol. Cea mai mare temere a anxiosului este abandonul. Teama aceasta il va face, in unele cazuri, sa abandoneze el insusi, fie pt a-l forta pe celalalt sa vina dupa el (test), fie pentru a cauta o persoana mai potrivita!?…

 Atasament dezorganizat

Persoana dezorganizata din perspectiva atasamentului este cea care n-a primit niciun fel de sprijin in copilarie. Este copilul care, fie a fost abandonat inca de la nastere, fie a crescut intr-un mediu toxic, cu unul sau mai multi adulti absenti, ei insisi cu probleme de natura emotionala, mintala, sociala. Este persoana care a suferit abuzuri, traume si care poarta cu ea stigmate, rani, dureri prea mari pentru a fi vindecate cu adevarat vreodata.

Adultul dezorganizat este cel care nu poate avea o viata normala, nu poate mentine relatii, job-uri, cel care sufera de diverse adictii, boli mintale (personalitati dificile, bipolari, paranoici, schizofrenici etc), este persoana care isi face propria viata si a altora, cu care intra in contact, un iad.

In relatii de iubire, persoana cu atasament dezorganizat are mari dificultati de a se conecta la partener, fiindu-i teama de intimitate. Este imprevizibila, cu dese si bruste schimbari de dispozitie afectiva. Este egoista, lipsita de empatie si vesnic nefericita etc.

Studiu: este important de stiut ca procentul celor cu atasament dezorganizat este mult mai mic fata de celelalte tipuri de atasament. Conform unor sondaje, facute in SUA, 50% dintre cupluri au atasament securizat, 25 % au atasament anxios, 20% atasament evitant si mai putin de 5 % atasament dezorganizat. Se pare ca s-a facut si in Romania un astfel de studiu din care au reiesit (plus/minus) cam aceleasi procente. Tot studiile spun ca barbatii nesecurizati sunt in general evitanti, in timp ce femeile cu atasament nesecurizant sunt anxioase. Din pacate nu am gasit sursa acestor studii, despre care am aflat in cadrul unui curs despre atasament.

Evaluare: articolul predispune la evaluare. Pentru cei dintre voi care doriti sa stiti ce tip de atasament aveti, puteti incerca varianta aceasta de test (pentru cunoscatorii de limba engleza). Daca va nemultumeste rezultatul, nu disperati, se (mai) poate  repara cate ceva. Vom afla alta data si cum putem face asta…