Carte, Psihologie
Rana de Atasament
Din punctul meu de vedere, Teoria Atasamentului este Regina Psihologiei. Nu doar pentru ca este foarte bine documentata prin studii si cercetari, ci si pentru ca are o relevanta practica de necontestat. Astfel, daca intelegi propriul tip de atasament, vei avea raspunsuri legate de lumea relatiilor tale dar si a calitatii vietii pe care o traiesti.
Daca in trecut atasamentul era privit printr-o lentila determinista, astazi aflam ca acesta poate fi dobandit, in cazul in care ai avut ghinionul sa te pricopsesti cu unul insecurizant, in copilarie. Asta este si vestea buna pe care o aduce autoarea cartii, Gwénaelle Persiaux, in cartea Rana de Atasament. Dar inainte de a intra in detaliile acestei noi teorii, autoarea sintetizeaza caracteristicele celor patru tipuri de atasament, asa cum sunt ele cunoscute in literatura de specialitate.
Atasamentul securizant (50-60% din populatia globului) este comparat de autoare cu o mina de aur si cu fundatia unei case. Continuand in nota comparativa, acesta se construieste ca o prajitura cu foi, gratie mai multor persoane care graviteaza in jurul copilului, manifestand grija, protectie si iubire. Figura centrala de atasament securizant este intotdeauna cineva mai puternic si mai intelept, catre care se intoarce copilul atunci cand se simte in pericol sau se afla in dificultate. Atasamentul sigur constituie o baza de siguranta pentru a explora lumea. Se poate detasa/desprinde/indeparta doar cel care a fost atasat in siguranta.
Atasamentele insecurizante sunt de tip anxios, evitant si dezorganizat. Stilul anxios, cunoscut si ca stil ambivalent sau fuzional este caracteristic persoanelor care au o mare nevoie de apropiere, ca sa se simta linistite si in largul lor (20% din populatia generala). Tipul anxios isi procura sentimentul de siguranta din exterior. Dependent afectiv, isi doreste relatii exclusive, astfel incat construieste scenarii catastrofale cand partenerul, prietenul sau colegul se indeparteaza. Apar reprosuri sau/si distantare rece. Este ingrijorat si ruminativ. Cu stima de sine scazuta. Critic cu sine si cu altii. Se manifesta astfel din cauza ca a crescut cu parinti inconsecventi, coplesiti de propriile emotii sau/si excesiv de protectori.
Persoana cu stil de atasament evitant (aprox. 25% din populatie)este instrainata si chiar detasata fata de sine si fata de lume. Reactioneaza la intimitate cu frica si neliniste. Sufera de alexitimie, doar corpul exprima emotii, prin somatizare. Viziunea asupra lumii este una pragmatica, orientata catre obiectiv, adesea rigida si pesimista. Nu are incredere in oamenii din preajma.Evitantul nu vrea sa depinda de cineva. Prezinta distantare si control in viata de cuplu. Are acest profil deoarece a crescut cu parinti reci, indisponibili emotional, fara apropiere fizica si emotionala.
In stilul dezorganizat/haotic (5%din populatie) persoana este fragila dpdv emotional si solitara. Emotiile sunt imprevizibile, excesive si devastatoare (nu se poate autoregla emotional). Are senzatia de vid si de nonsens al vietii. Intra in disociere: face crize emotionale majore cu agitatie extrema, urmate de amorteala si paralizie afectiva (tulburare de personalitate borderline). Manifesta comportamente autodistructive, intra in relatii toxice, este dependenta de substante sau comportamente, are tentative de suicid. Persoana cu atasament dezorganizat are o nevoie intensa de legaturi cu ceilalti, respingandu-i in acelasi timp (Adio dar raman cu tine sau Te urasc. Nu ma parasi). Perceptie de sine si lume instabila si negativa. Apare fenomenul de parentificare.Haoticii provin din familii cu parinti foarte imprevizibili, cu probleme psihiatrice, comportamente manipulatoare, violenta si neglijenta grava.
Indiscutabil, atasamentul primar este o resursa importanta pentru echilibrul psihoemotional al oricarui om. Totusi, nu trebuie sa ne cantonam in viziunea determinista care ii condamna la suferinta perpetua pe cei cu atasamente insecurizante. Vestea buna este aceea ca atasamentul securizant poate fi dobandit, cu ajutorul rezilientei (impulsul de viata, acea parte din sine care vrea si incearca ceva mai bun) dar, mai ales, prin intermediul neuroplasticitatii, sustine Persiaux. Cercetarile din ultimele decenii arata ca nimic nu este fixat in propriul psihic si ca putem modifica urmele pe care evenimentele dificile din trecut ni le-au lasat la nivel emotional. Este adevarat ca nu putem schimba evenimentele traumatice din trecutul nostru, dar putem schimba emotiile si gandurile legate de amintirile dureroase. Chiar si peste ani, adultul poate atenua trauma, in masura in care un specialist (psiholog/terapeut) il insoteste intr-un travaliu de vindecare (procesare, resemnificare) a ranii suferite.
Un atasament securizant dobandit inseamna ca ai fost nesigur in trecut, insa ai reusit, prin introspectie si realizari narcisice sa te simti in siguranta de-a lungul anilor, sa ai incredere in tine, in ceilalti si in lume. Sigur, narcisismul aici nu are sens peiorativ, ci se refera la iubirea/grija de sine care transmite in exterior nevoia de recunoastere sociala. Filosoful Fabrice Midal, citat de autoare, sustine ca exista un narcisism sanatos care inseamna obligatia de a ne cunoste pe noi insine, dreptul de a fi pe deplin ceea ce suntem si posibilitatea de a fi fericiti atunci cand suntem autentici. Sa te cunosti pe tine si sa te implici pe deplin in ceea ce esti si reprezinti, iata sensul existentei umane. Implinirea vine din materializarea, exploatarea si punerea in valoare a potentialului personal. Succesul vindeca si hraneste narcisismul sanatos.
Atasamentul sanatos poate fi dobandit cu ajutorul relatiilor reparatorii. Astfel, intr-o prima faza, relatia terapeutica devine o legatura de atasament. De asemenea, legaturile dintre frati constituie o extindere a cercului de siguranta. Prieteniile sunt baze de sprijin atunci cand ele sunt marcate de momente de conexiune puternica. Dar, relatia sentimentala este cea care ne activeaza cel mai mult sistemul de atasament primar si este cea mai frumoasa sursa de vindecare din cate exista. Si asta pentru ca ofera intimitate fizica si emotionala, sustinere in situatii de criza, cooperare si suport pentru dezvoltare personala, complicitate, planuri comune, bucuria impartasirii etc.
Mi-a placut si are sens pentru mine fraza asta: Iubirea celorlalti nu este suficienta pentru vindecarea ranilor de atasament. Insa iubirea de sine este. Iar iubirea de sine izvoraste din faptul ca suntem iubiti de ceilalti. Faptul ca primim afectiune si sustinere din partea celor dragi, partile noastre ranite se cicatrizeaza treptat, incepand sa se instaleze atasamentul securizant. Laturile noastre anxioase sau/si evitante isi pierd din putere primind iubirea celorlalti. Fiind iubiti de altii si acceptand aceasta iubire reusim treptat sa ne iubim pe noi insine. Vindecarea deplina a ranilor de atasament presupune interiorizarea iubirii celorlalti, pe care sa o transformi in iubire de sine, astfel incat sa-ti regasesti increderea in propria persoana si in viata.
Cateva modalitati de gestionare si tratare a ranilor de atasament. Putem incepe terapia personala prin tehnici de respiratie (4/2/6). Acestea se recomanda, mai ales, in cazul anxietatii si a panicii. Miscarea (eq. dansul), sportul si masajul linistesc creierul, elibereaza tensiunea din corp si ne conecteaza la senzatiile corporale. Art-terapia pune in miscare zonele blocate ale psihicului. Meditatia, Mindfulness-ul si Rugaciunea sunt alte cai de a accesa interioritatea si de a ramane in aici si acum, bucurandu-te de prezent. Jurnalingul este o modalitate de a pune in cuvinte ceea ce simti, de a constientiza si a intelege propria lume interioara.
Terapia individuala si de grup diminueaza sentimentul de solitudine si neputinta. Curajul de a cere si de a primi ajutor, este o bariera depasita in cazul persoanelor cu atasament evitant. In cadrul terapiei este important sa gasesti raspuns la intrebarea,cine esti, sa-ti identifici nevoile, dorintele, idealurile, valorile si principiile de viata. Sa te imputernicesti, astfel incat sa poti spune NU, cand simti ca e nu si ai curajul sa pui limite sanatoase in relatiile tale etc.
Constientizeaza si reactiveaza resursele pe care le ai la indemana. Inscrie-te intr-o Asociatie sau un Club si interactioneaza cu alti oameni. Fa Voluntariat. Participa la slujbe, evenimente si sarbatori locale etc.
Tu stii ce tip de atasament ai? Daca nu, uite aici un chestionar care te poate ajuta sa afli.
media
atasamentul in relatia de cuplu
Atasamentul este un mecanism psihologic cu baze biologice, care mediaza siguranta emotionala in relatia individului cu persoane semnificative. Venim pe lume “nevoiasi” astfel ca avem nevoie sa ne atasam de alti oameni, la fel cum avem nevoie de hrana si de apa. Dar nu doar in copilarie avem nevoie de siguranta emotionala ci pe tot parcursul vietii. Avem nevoie ca cineva sa ne tina de mana si sa ne poarte in suflet toata viata, indiferent ce s-ar intampla. Acea persoana sigura ar trebui sa fie partenerul de viata, omul care inlocuieste figura de atasament din copilarie (de obicei mama), cu care vom infrunta singuratatea, stresul, greutatile si alaturi de care vom construi un sens in viata.
Asadar cat de important este atasamentul in cuplu, cum influenteaza calitatea relatiei noastre, de ce unul dintre parteneri cauta intimitatea si celalalt pare absent emotional, cum putem imbunatati relatia de cuplu cunoscand diferentele in ce priveste stilul de atasament si alte raspunsuri veti gasi in inregistrarea de aici. Vizionare folositoare!
Psihologie
Cum ma atasez in relatii. Tipuri de atasament
Am tot vorbit in ultima vreme despre atasament, cu accent pe atasamentul primar care devine un model de contact in relatia cu semenii. Ar parea ca acest tipar invatat foarte de timpuriu in viata, devine un scenariu care ne modeleaza toate relatiile ulterioare. Intr-un sens strict asa este. Figura de atasament ramane o constanta in economia atasamentului, insa, in functie de oamenii pe care ii intalnim pe drumul vietii, dezvoltam strategii de atasament care au darul de a ajusta/adapta tiparul mostenit initial. Asta inseamna ca, daca in copilarie am avut un atasament nesecurizant, putem corecta acest pattern, in relatie cu persoane care au atasament securizat.
Ultimele cercetari asupra teoriei atasamentului arata faptul ca orice interactiune de lunga durata cu o persoana securizata din punct de vedere al atasamentului este benefica celeilalte parti, mai putin securizata. Atasamentul este deci contagios si flexibil, avand proprietatea de a corecta (daca este cazul) tiparul nesecurizat, orientandu-l spre unul mai sanatos si mai sigur. Totusi, realitatea ne arata ca exista o atractie inconstienta a securizatilor spre alti securizati si a nesecurizatilor spre nesecurizati. Asa se face ca in cuplurile cu probleme avem de obicei doi nesecurizati, unul de tip anxios si celalalt de tip evitant, care se vor razboi permanent in incercarea de a-si acoperi nevoile emotionale si de a mentine conectarea cu celalalt la un nivel acceptabil…
Atasamentul este o dependenta sufleteasca puternica si durabila fata de o persoana semnificativa si are calitatea de a oferi omului, o baza de siguranta emotionala. Cercetarile timpurii realizate pe loturi de copii (anii 1960, John Bowlby si colaboratorii) au pus in evidenta 4 tipuri de atasament: securizant/sanatos, nesecurizant de tip evitant, nesecurizat de tip anxios si dezorganizat. Studiile de mai tarziu care au avut ca subiecti adultii au confirmat suprapunerea atasamentului adult pe aceasta schema de clasificare initiala. Ceea ce ne intereseaza acum sunt caracteristicile celor 4 tipuri de atasament, pentru a ne pozitiona intr-unul sau altul dintre tablouri.
Atasament securizant
Persoanele cu atasament securizant sunt cele care in perioada copilariei mici au avut parte de acceptare, iubire si ingrijire din partea unui adult prezent si angajat. Sunt cele care atunci cand au avut o nevoie, inclusiv emotionala, au gasit un raspuns prompt si satisfacator, imediat ce si-au exprimat-o. Sunt cele care au primit incurajare, validare, recunostere si sprijin de-a lungul primei copilarii si cele care au crescut intr-un mediu sanatos din punct de vedere emotional si relational.
Ajunse adulte, aceste persoane au o imagine de sine buna, au relatii sociale de calitate, acorda incredere oamenilor, comunica asertiv, au capacitatea de a cere si oferi ajutor, in caz de nevoie. Stiu sa gestioneze emotiile negative in situatii de stres si crize, isi cunosc limitele si posibilitatile, intra in relatii potrivite, reconfortante etc
In viata de cuplu sunt asertive si proactive, inteleg limbajul emotional al celuilalt partener. Ofera empatie si suport partenerului atunci cand acesta are nevoie. Cer ajutor si sustinere atunci cand trec prin situatii stresante si nu considera acest fapt o slabiciune sau o vulnerabilitate care le-ar pune intr-o pozitie de inferioritate. In mod paradoxal « cu cat putem apela mai mult la partenerii nostri cu atat putem fi mai distincti si mai independenti », spun psihologii. In caz de conflict, pot intelege mecanismele care l-au generat, isi pot comunica trairile si opiniile, validandu-i in acelasi timp celuilalt punctul de vedere si emotiile traite. Pot renegocia relatia gasind solutiile potrivite si se pot reconecta emotional ori de cate ori este nevoie etc
Atasament evitant
Evitantul este acea persoana care, in copilarie a cerut ceva ingrijitorului sau (de pilda o privire, o imbratisare, alinare etc) dar acesta nu i-a raspuns sau a facut-o intr-un mod nesatisfacator pentru el. Este copilul cu parinti distanti, rigizi si insensibili, lasat sa planga ca sa-si intareasca plamanii (sic), este cel care n-a fost luat in brate ca sa nu fie prea rasfatat, cel care a cautat sprijin in diferite forme dar a ramas fara raspuns. Este acel copil care a primit feedback pozitiv doar atunci cand a performat si care a inteles ca orice ar face, nu este indeajuns pentru a fi acceptat si iubit asa cum este.
Adultul evitant a invatat ca a cauta sprijin este periculos si nefolositor. Este cel care-si reprima emotia si evita s-o recunoasca sau s-o acceseze. El nu vorbeste despre lumea lui interioara din teama de respingere. Isi traieste viata valorizand latura cognitiva a realitatii. Evita contactul cu semenii si se retrage deseori in lumea lui interioara pentru a se re-echilibra din punct de vedere emotional.
In cuplu, evitantul se concentreaza pe aspectele pozitive ale relatiei, pare mai putin ingrijorat de bunastraea cuplului, fiind mai degraba atent la starea de spirit a partenerului: «Daca partenerul este bine, sunt si eu bine! », pare a spune. In situatii de conflict se retrage, chiar se ascunde sau fuge pentru ca nu stie ce sa faca. Evita confruntarea si contactul emotional iar re-conectarea este dificila si anevoioasa.
Atasament anxios
Anxiosul este cel care nu a fost vazut, auzit, ascultat suficient in copilarie si care a primit raspuns inconsecvent la nevoile sale. Este cel care a invatat ca trebuie sa faca galagie, ca cineva sa-l vada si sa-i raspunda nevoilor. Poate fi un mezin cu parinti obositi care mai tarziu poarta hainele fratilor mai mari. Poate fi cel a carui absenta nu este observata, poate fi copilul problema sau oaia neagra a familiei. Oricum ar fi privit de ceilalti, este cel care, la un moment dat oboseste sa ceara ajutor si invata sa se descurce pe cont propriu.
Adultul anxios este preocupat de prezenta altuia/altora in viata lui, este critic, instruieste, controleaza. Este activ, neobosit, lupta pentru propriile relatii si privilegii. Daca nu este multumit cu ce gaseste, abandoneaza (relatia, proiectul) si cauta ceva mai gratificant in alta parte…
In cuplu, anxiosul este urmaritorul, cel care provoaca un eveniment care are scopul de a-l face pe partener sa vina dupa el. Daca nu se intampla asta apeleaza la tot soiul de manevre, folosind inclusiv controlul, critica, gelozia etc. Toata tevatura asta este semnalul ca anxiosul vrea prezenta partenerului aici si acum si are nevoie tot timpul de conectare emotionala cu acesta. Armonia in cuplu este data de felul cum se simte el in interior. Daca este trist, deprimat, relatia este in pericol. Cea mai mare temere a anxiosului este abandonul. Teama aceasta il va face, in unele cazuri, sa abandoneze el insusi, fie pt a-l forta pe celalalt sa vina dupa el (test), fie pentru a cauta o persoana mai potrivita!?…
Atasament dezorganizat
Persoana dezorganizata din perspectiva atasamentului este cea care n-a primit niciun fel de sprijin in copilarie. Este copilul care, fie a fost abandonat inca de la nastere, fie a crescut intr-un mediu toxic, cu unul sau mai multi adulti absenti, ei insisi cu probleme de natura emotionala, mintala, sociala. Este persoana care a suferit abuzuri, traume si care poarta cu ea stigmate, rani, dureri prea mari pentru a fi vindecate cu adevarat vreodata.
Adultul dezorganizat este cel care nu poate avea o viata normala, nu poate mentine relatii, job-uri, cel care sufera de diverse adictii, boli mintale (personalitati dificile, bipolari, paranoici, schizofrenici etc), este persoana care isi face propria viata si a altora, cu care intra in contact, un iad.
In relatii de iubire, persoana cu atasament dezorganizat are mari dificultati de a se conecta la partener, fiindu-i teama de intimitate. Este imprevizibila, cu dese si bruste schimbari de dispozitie afectiva. Este egoista, lipsita de empatie si vesnic nefericita etc.
Studiu: este important de stiut ca procentul celor cu atasament dezorganizat este mult mai mic fata de celelalte tipuri de atasament. Conform unor sondaje, facute in SUA, 50% dintre cupluri au atasament securizat, 25 % au atasament anxios, 20% atasament evitant si mai putin de 5 % atasament dezorganizat. Se pare ca s-a facut si in Romania un astfel de studiu din care au reiesit (plus/minus) cam aceleasi procente. Tot studiile spun ca barbatii nesecurizati sunt in general evitanti, in timp ce femeile cu atasament nesecurizant sunt anxioase. Din pacate nu am gasit sursa acestor studii, despre care am aflat in cadrul unui curs despre atasament.
Evaluare: articolul predispune la evaluare. Pentru cei dintre voi care doriti sa stiti ce tip de atasament aveti, puteti incerca varianta aceasta de test (pentru cunoscatorii de limba engleza). Daca va nemultumeste rezultatul, nu disperati, se (mai) poate repara cate ceva. Vom afla alta data si cum putem face asta…
Ultimele comentarii