Dansul fricii

Cartea Dr. Harriet Lerner intoarce pe toate fetele o emotie pe care o resimtim toti si pe care, deseori, o consideram negativa – frica. Autoarea sustine ca frica, anxietatea si rusinea sunt emotiile cele mai mult prezente in vietile oamenilor si cele care ii fac nefericiti…

Indiferent cum o privim, insa, frica este un mecanism natural de supravietuire, in reactiile de tip lupta sau fugi. Tot ea ne impiedica sa facem vreo prostie, de exemplu, nu sarim in apa daca instinctul ne spune ca acolo este un pericol. Si tot frica/axietatea ne semnaleaza ca ne-am indepartat unii de altii in relatiile noastre intime etc. In acest sens, nu frica ar trebui sa ne inspaimante ci, intr-o oarecare masura, lipsa ei, remarca autoarea…

Frica poate fi o forta pozitiva daca apare la momentul potrivit si in doza corespunzatoare, daca ne ajuta sa ne conectam mai profund la umanitatea noastra specifica, daca am perceput-o corect in scopul de a face fata unei provocari curente sau viitoare, daca serveste ca stimulent sau, pur si simplu, aduce un pic de sare si piper vietilor noastre.

Asadar, frica nu este ceva care trebuie eliminat sau macar atacat in vreun fel. In schimb avem nevoie sa ne imprietenim cu frica si sa acordam mai multa atentie mesajului pe care ea ni-l transmite. In loc sa invatam cum sa traim cu frica, incercam de fiecare data cand apare sa o gonim/negam, ceea ce aduce si mai multa frica. Cercetarile demonstreaza ca, cu cat e mai mare stradania de a evita lucrul de care te temi, cu atat creierul devine mai convins ca pericolul e real.

Conform autoareai, necazul cu anxietatea este ca: ne extrage din prezent si ne expediaza in trecut, pe masura ce derulam obsesiv si regretam aceleasi povesti de demult, facandu-ne apoi griji pentru viitor; deschide usa gandirii catastrofice si declanseaza sporovaiala din capul nostru, de tipul: ma indoiesc ca pot gestiona greutatile vietii, ca pot realiza ce-mi doresc, ca sunt capabil sa-mi depasesc conditia etc; pierdem obiectivitatea si echilibrul astfel ca realitatea devine distorsionata: fie ne inunda ca un tsunami, fie ca ne zguduie ca un cutremur tacut, pe sub aparenta unei vieti cotidiene linistite; da nastere unor sentimente precum lipsa propriei valori si incompetenta. Pentru unii poate fi narcisism si grandomanie. Ambele sunt doua fatete ale aceluiasi dezechilibru cauzat de anxietate; iti pierzi abilitatea de a vedea multiplele fatete ale propriului sine; ne pune in competitie cu altii care pot mai mult etc

Dupa ce ne spune ca teama si tremuraturile ne tin in siguranta, dupa ce enumera daunele fricilor exacerbate, Harriet Lerner ia in atentie subiecte precum: reactiile la stres, teama de a vorbi in public, teama de schimbare, anxietatea la locul de munca, anxietatea si rusinea cauzate de privirile celorlalti dar si de imaginea noastra din oglinda, frica de boala si suferinta etc.

Ultimul capitol al cartii este dedicat curajului, un ingredient esential in lupta cu fricile si anxietatile noastre, cele de toate zilele. Viata cuiva se limiteaza ori se extinde direct proportional cu curajul sau, afirma Lerner. Iar curajul nu inseamna lipsa fricii. Nu este nici acelasi lucru cu faptele eroice pe care le vedem in filme sau la televizor. Curajul este capacitatea de a gandi, vorbi si actiona, in ciuda fricii si a rusinii resimtite…

Mi-a placut cartea Dansul fricii in primul rand pentru ideile valoroase pe care le contine. Dar mi-a placut si felul in care este scrisa, simplu si clar, ca o poveste despre un “monstru” care poate fi, in cele din urma, imblanzit…

Impartasesc cuvintele autoarei care spune, in finalul cartii: Cat vom trai, emotiile vin neinvitate si vor pleca la fel. Important este sa ne imprietenim cu ele. In lumea actuala, nu exista provocare mai importanta ca aceasta.