Dragostea se invata. Due(l)tul anxios-evitant

Mi-am propus ca anul acesta sa-mi gasesc un sot, imi spune Maria. Apoi continua: am obosit sa traiesc singura. M-am saturat sa ma intorc zi de zi intr-o casa pustie, sa merg singura la film etc. In trecut am fost devotata partenerilor mei si am suferit enorm. Imi pierdusem increderea si speranta ca voi gasi un om cumsecade. Dar acum, ca mi-a mai trecut, trebuie sa-mi inving teama ca voi suferi din nou. Sunt dispusa sa risc, nu am alta sansa. Merit sa fiu fericita!   

Tocmai m-am despartit de Ana. Sunt foarte dezamagit dar n-as fi putut sa-mi petrec viata alaturi de ea, spune Emil. Am descoperit tot felul de lucruri care nu-mi plac. Este impulsiva si nu are incredere in sine. Va trebui sa caut femeia potrivita, oricat de mult va dura. Insa stiu ca atunci cand o voi intalni, voi simti imediat o stare de liniste si impacare. Ea va fi sufletul meu pereche, femeia care ma va face fericit pentru tot restul vietii.

Cele doua povesti de mai sus sintetizeaza cele doua stiluri de atasament pe care le intalnim recurent in relatiile de cuplu (cam 46% dintre ele). Maria este anxiosul iar Emil evitantul. Statistic, cele doua categorii se atrag reciproc. Doua cercetatoare in domeniul atasamentului la adulti, Paula Pietromonaco, de la Universitatea din Massachusetts si Katerine Carnelley, de la Universitatea din Sauthampton din Marea Britanie au descoperit ca barbatii evitanti prefera femeile anxiose. Un alt studiu, realizat de Jeffry Simpson de la Universitatea din Minessota demonstreaza ca femeile anxioase sunt atrase de barbati evitanti. Pietromonaco si Carnelley considera ca aceste stiluri de atasament se completeaza oarecum unul pe celalalt. Fiecare reafirma convingerile celuilalt despre sine si despre relatii in general. In cazul nostru, daca cei doi protagonisti ai povestilor de mai sus s-ar intalni, Maria ar fi ranita din nou de asteptarile lui Emil iar acesta ar fi dezamagit de sensibilitatea si maniera de control in relatie, a Mariei. Dincolo de povestile de aici, ce-i de facut cu anxiosii si evitantii de acasa, care cauta siguranta emotionala, de multe ori, la un partener indisponibil emotional?

Amir Levine si Rachel Heller in cartea Stilurile de atasament. Cum sa gasesti si sa pastrezi o relatie de cuplu fericita, propune o solutie ideala, aceea de a alege, in mod constient, o persoana cu stil de atasament securizant, asta in ciuda faptului ca probabilitatea de a intalni o astfel de persoana este mai mica. In acest caz, solutia propusa de cei doi autori necesita munca de cercetare si este oarecum neetica, in opinia mea. Imi si imaginez un scenariu in care o domnita cultivata si asumata relational dar anxioasa, ii spune potentialului candidat la inima ei gingasa: stii, esti ok ca persoana dar pentru ca ai un atasament de tip evitant, sunt nevoita sa-ti spun adio. Eu caut un tip cu atasament securizat…

Dincolo de gluma, treaba asta cu atasamentul este foarte serioasa, deoarece se refera la felul in care intelegem si gestionam intimitatea intr-o relatie semnificativa. Este importanta deoarece neintelegerea cu privire la aceste aspecte creaza conflicte, uneori ireconciliabile. Deci ce solutii mai realiste decat cea propusa de cei doi autori, avem la indemana? Iata cateva alternative, prezentate sintetic:

1. Fii constient/a de tipul de atasament/stilul de contact pe care l-ai preluat drept mostenire de la parinti si apoi din celelalte relatii semnificative pe care le-ai avut in prima copilarie. Daca nu-l poti identifica prin descriere simpla, exista teste care te pot ajuta in acest sens.
2. Incearca sa stabilesti stilul de atasament al partenrului, si vei intelege inclusiv, raspunsurile lui emotionale la nevoia ta de conexiune. Vei intelege ca se comporta intr-un anumit fel pentru ca asa a invatat sa o faca, in relatia cu figurile de atasament din copilarie si nu pentru ca a incetat sa te mai iubeasca…
3. Discuta cu partenerul tau despre stilul de atasament, incercand sa gasiti impreuna un compromis, in care nevoile fiecaruia ar putea fi satisfacute mai bine. Poate varianta propusa aici, ar putea fi un inceput!?
4. Invata sa lupti pentru iubirea rationala, iesind de sub tirania tiparului tau de atasament problematic, stiind ca, potrivit studiilor, atasamentul este flexibil. Deci iubirea (manifestarea ei) poate fi invatata, intr-un context de siguranta si asumare.
5. Daca suferi din cauza deconectarii emotionale din relatie (deci ai/aveti un atasament insecurizant) dar iti doresti sa schimbi lucrurile, exista speranta. Asa cum suferinta a venit dintr-o relatie intima (cea dintre parinte si copil), vindecarea se realizeaza tot intr-o relatie de acest tip. Cu prezenta, rabdare, perseverenta si asumare, desigur!
6. Daca incercarile tale de a regla conectarea emotionala sunt, in mod repetat sortite esecului, poti incerca varianta psihoterapiei. Statisticile arata ca, ghidati de un specialist, intro relatie co-creata, oamenii reusesc sa invete iubirea si sa se bucure de intimitate, in ciuda faptului ca nu le-au invatat, la timp, in viata.

Important: pentru orice neclaritate/intrebare legata de subiect, ma poti contacta aici, prin intermediul rubricii Contact, la telefon sau poti face o programare pentru sedinte individuale/cuplu de psihoterapie, prin intermediul mijloacelor mentionate. Iti multumesc pentru ca ma citesti, pentru eventualul tau feedback si pentru increderea acordata. Pe curand!