Psihologie
Despre nevoiasii fericiti. Importanta atasamentului
Despre atasament s-a vorbit destul de tarziu, dupa 1950 cand psihiatrul si psihanalistul britanic John Bowlby a elaborat teoria, bazata pe observatiile asupra copiilor aflati in orfelinate. Acesta a inteles destul de repede cauza pentru care unii copii mureau, in ciuda ingrijirii de care aveau parte in acele institutii. Era vorba despre lipsa iubirii, a hranei emotionale care sa vina de la o persoana semnificativa pentru ei.
Studiile intreprinse mai tarziu au aratat importanta atasamentului pentru om iar comunitatea stiintifica a trebuit sa accepte ceea ce devenea din ce in ce mai evident: nu suntem creati sa infruntam lumea in singuratate ci impreuna/de mana cu alti oameni. In aceasta cheie inteleg si textul biblic care evidentiaza exact acest aspect: nu este bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.
De ce este important atasamentul?
Nevoia de conectare este universala. Venim pe lume nevoiasi iar creierul nostru este programat sa creada ca atunci cand avem o nevoie sau un disconfort, cineva este gata sa ne ofere un raspuns alinator. Faptul ca cineva ne vede, ne aude, ne valideaza si ne raspunde intr-o cheie empatica este fundamental pentru noi ca fiinte umane.
Nevoile de apartenenta, acceptare, confort sufletesc si siguranta nu sunt doar apanajul copilariei ci se regasesc ca nevoi pe toata durata vietii noastre. Ca adult vreau sa stiu ca ma pot baza pe cineva care este acolo pentru mine, tot timpul si orice s-ar intampla, fie bine fie rau…
Siguranta provenita din legaturi emotionale stabile, ne da forta si motivatia pentru viata. Impreuna cu cineva drag care ne intelege si ne raspunde nevoilor, putem face planuri pentru viata, gasind intotdeauna motivatia pentru a merge mai departe, in ciuda obstacolelor pe care le intalnim in cale.
Cand vorbim despre atasament vorbim despre noi in relatie cu alti oameni. Vorbim despre starea noastra de bine, chiar despre fericirea noastra. Cel mai complex studiu care s-a facut vreodata cu o durata de 75 de ani si care raspunde la intrebarea: ce anume ne face fericiti, a evidentiat exact acest fapt: relatiile sigure, stabile si hranitoare reprezinta cel mai important ingredient pentru fericirea omului. Vezi detalii despre studiu aici.
Relatiile semnificative sunt vindecatoare. De regula, ranile emotionale vin din singuratate si/sau izolare. Cand cineva ne tine de mana, cu empatie si bunavointa, vindecarea este posibila. Studiile releva ca chiar si o mana straina este mai buna decat nimic. Cand pacientii care efectuau un examen tomograf ramaneau singuri, di-stresul crestea, daca erau tinuti de mana de o persoana straina, stresul se atenua, in timp ce la atingerea unei persoane de atasament, stresul disparea cu totul.
Argumentele de mai sus nu fac decat sa intareasca ceea ce déjà stim cu totii. Relatiile de atasament sunt fundamentale pentru om, chiar vitale pentru bunastarea si fericirea lui. In definitiv, ceea ce conteaza cu adevarat in viata este raspunsul la doua intrebari: tu pe cine porti in suflet? Pe tine cine te poarta in suflet?
One Comment
Eumiealmeu
Asta cu purtatul in suflet e tare. Că mă poartă mama in suflet, la mii de km, dar nu mă ajută când am o nevoie, nu îmi e de folos. Dar că mă poartă un prieten, chiar daca nu da niciun semn de viață, e vital…
Și mai sunt multe ciudățenii de-astea…