Daca nu ma iubesti, plec. Atasamentele de substitutie

Conectarea umana este o nevoie esentiala

Suntem fiinte sociale cu o puternica determinare pentru conectie si atasare umana. Conectarea se produce inca din momentul conceptiei cand fatul este legat biologic si ontologic de mama sa. Simbioza creata intre doua fiinte umane care au in comun viata si experientele timpurii, se numeste atasament intim si este o dependenta (Bowlby o numeste eficienta) care dureaza toata viata. In fond, existenta noastra, din leagan pana la mormant se invarte in jurul atasamentelor intime.

Atat copilul cat si adultul au nevoie sa se refugieze la o figura de atasament, in caz de pericol sau in momentele dificile. De exemplu, copiii se tem de intuneric, de sunete puternice, de un mediu nefamiliar si cauta in proximitate o persoana puternica si disponibila care sa-i securizeze si sa-i aline. Adultul are si el nevoie de un adapost sigur atunci cand se simte trist, cand trece prin situatii limita sau se simte singur. De regula, cauta in proximitate pe cineva cu care este conectat emotional, considerat mai puternic si/sau mai intelept: un parinte, partenerul, prietenul cel mai bun. Cand nu gaseste pe nimeni langa el, cauta siguranta si alinare in alta parte.

Cand conectarea nu este posibila

Cand conectarea umana este intrerupta, copilul, dar si adultul, vor cauta sa se agate de substitute de atasament care le aduc alinare. In cazul unui bebelus acestea ar fi obiecte: paturica, pernute, suzeta, jucarii de plus, tableta, etc; propriul corp: degete, organul sexual etc; alte persoane decat mama si tata: sora/frate, bunica, matusa, bona; animale de companie etc. Cand mai cresc, copiii se ataseaza de gatget-uri, de grupul de prieteni/gasca, de tigara, alcool si chiar droguri. Adultii deconectati isi gasesc alinare in munca, sport, religie, animale de companie, vicii (alcool, tigari, droguri, pornografie etc), cauze comunitare si umanitare pe care le supraliciteaza etc

Exista atasamente acceptabile cum ar fi munca, sportul sau religia dar, din pacate sunt atasamente care produc multa suferinta celui in cauza si familiei acestuia. Alteori, gasca tinerilor devine un substitut pentru cuibul familial de care copiii duc lipsa acasa. Drogurile au efectul unui liant care inglobeaza copiii infometati emotional in comunitati conspirative. Hasisul, care poate avea ca efect de scurta durata producerea unor emotii simbiotice, va fi preferat mamei inaccesibile emotional sau tatalui absent.

Exista speranta

Atasamentele sunt foarte puternice si stabile in timp iar daca obiectul de atasament nu are un rival la fel de puternic si alinator la indemana, lupta pentru reconectare umana, este un pariu pierdut din start. Metaforic vorbind este ca si cum copilul privat de iubire ii spune parintelui sau: daca nu ma iubesti, n-are rost sa raman langa tine. Il aleg pe el (obiect, animal de companie etc) pentru ca imi aduce alinarea de care am nevoie.

Totusi exista speranta. Specialistii care au studiat fenomenul vorbesc de o anume flexibilitate care ii poate determina pe unii oameni, adulti fiind, sa recupereze atasamentul prin noi experiente. Atasamentul poate fi deci co-creat, daca exista constientizare, dorinta si vointa in acest sens. Despre relatia co-creata, vorbim alta data. Pana atunci sa vedem cum stam in privinta relatiilor de atasament si sa ne pregatim, eventual, pentru schimbarea necesara…