Tu esti fratele meu. Despre atasamentul fratern

De regula, te astepti ca in interiorul unei familii, relatiile sa fie calde, hranitoare emotional si suportive. Din pacate, nu este intodeauna asa. Motivele sunt diverse dar cel mai mare impact in acest caz, il are atasamentul. Specialistii ne spun si faptul ca tiparele de atasament au o mare tendinta de a persista de-a lungul generatiilor. Un studiu care evalueaza soarta atasamentului de-a lungul a trei generatii sugereaza ca exista tendinta de corespondenta intre categoriile bunicilor si cele ale fiicelor lor adulte si cele ale copiilor fiicelor lor (Benoit si Parker, citat in Hesse 1999).

Inca de la nastere, cu felul sau unic de a fi, orice copil vine cu dorinta de a se conecta si de a-si cauta locul sau in cadrul familiei. Trebuie sa-l gaseasca in raport cu proprii parinti, dar daca exista frati, si in raport cu fratii si/sau surorile sale. Asa se face ca sistemul de relatii intr-o familie se modifica, odata cu venirea pe lume a unui nou membru. Copiii se adapteaza dinamicii familiei si isi dezvolta o strategie de supravietuire, care poate deveni un tipar pregnant al personalitatii lor.

Fratii dezvolta intre ei ceea ce denumim atasament fratern si care, se pare, este puternic influentat de calitatea atasamentului matern si patern, manifestate in relatie cu fiecare dintre copii. De asemenea, tipul atasamentului manifestat intre cei doi parinti, va avea efecte asupra copiilor, ca model de atasament in cuplul lor de mai tarziu. De aceea se spune ca « cel mai mare dar pe care un parinte poate sa i-l ofere copilului, este sa o iubeasca pe mama lui »

Atunci cand parintii isi iubesc copiii si le raspund nevoilor in propriului limbaj afectiv, acestia se vor atasa unii de altii prin relatii de iubire. Dar daca un copil este favorizat iar altul este respins, intre acesti copii va exista competitie, rivalitate si chiar respingere. Daca se formeaza diade afective mama-fiu/fiica, tata-fiica/fiu sau triangulari de tip mama/tata-copii sau parinti-copil, acest lucru va afecta relatia, atat cu parintii cat si intre frati si mai departe in viitoare cupluri nou formate.

Daca o mama nu poate dezvolta atasament fata de niciunul dintre copiii ei, nici ei la randul lor, nu se vor raporta afectuos unii fata de altii. Se vor certa frecvent si mai tarziu, ca adulti, vor avea relatii reci, uneori razboinice. Un test edificator in acest sens este cel al disputelor fraterne asupra mostenirii parintesti. In acel moment critic se pun in evidenta conflictele nerezolvate pe care parintii le-au avut cu sine, unul cu altul, cu parintii lor si chiar cu proprii copii.

Vestea buna este ca, daca parintii au un atasament sigur vor creste copii siguri, care la randul lor vor creste alti copii siguri. Siguri si fericiti datorita unei componente emotionale, uneori neglijata sau prea putin luata in calcul…

Bibliografie:

• F Ruppert, Trauma, atasament, constelatii familiale, editura TREI, 2012
• David Wallin, Atasamentul in pshoterapie, editura TREI, 2014