De la femeie la mama. Despre instinctul matern

Se tot vorbeste despre instinctul matern care apare hocus-pocus, imediat ce o femeie ramane insarcinata sau isi tine pentru prima oara pruncul in brate. Originile ar fi biologice/chimice, iar formele sale primitive ar fi mascate de continuturile psihologice (Helen Deutsch, psihanalist).

As accepta aceasta ipoteza daca as crede in teoria evolutiei si m-as uita peste umar la primatele atasate de puii lor. Sau daca ma gandesc la Do Do, maimuta care hraneste puii de tigru de la Gradina Zoologica din Bangkok cu grija, gustand laptele ca sa nu fie prea fierbinte…

Dar uite ca logica evolutionista are fisuri. Si nu pot sa nu ma intreb unde este instinctul matern la mamele care-si ucid pruncii in pantec sau la cele care-l suprima odata venit pe lume? Unde s-a pierdut instinctul matern la femeile care nasc si-si privesc bebelusii cu raceala si detasare? Unde s-a pitit instinctul matern din lauzele care intra in depresie post-partum si refuza sa-si ingrijeasca pruncii neajutorati?

Imi rezerv dreptul de a ma indoi de acest instinct matern cu origini strict biologice. Cred ca instinctul matern este un proces care incepe o data cu dorinta femeii de a deveni mama, cu explozia de bucurie la vederea unei liniute rosii pe testul de sarcina, cu incantarea pe care o are simtindu-l viu inlauntrul ei, cu nerabdarea de a-l vedea si a-l atinge, cu grija de a-l alapta si tine la piept, cu responsabilitatea fata de sanatatea lui fizica si emotionala, cu preocuparea pentru educatia si bunastarea lui s.a.m.d.

Mai cred ca maternitatea se invata si ca nu trebuie sa te sperii daca te atasezi mai lent de copilul tau. Priveste-l cu bunavointa si curiozitate si da-i voie timpului sa creasca in tine simtul matern. Ingaduie mamei tale, unei prietene sau comunitatii din care faci parte sa te sprijine si cere ajutorul atunci cand simti ca esti la capatul puterilor…

Se spune ca adolescenta femeilor se incheie la prima nastere, chiar daca aceasta este tarzie. A aduce pe lume un copil inseamna deci maturitate si responsabilitate. Inseamna sa fii in stare sa te atasezi de acel pui de om cu sensibilitate materna. Dar cel mai mult si mai mult inseamna IUBIRE. Nimeni nu asteapta ca mamele sa fie perfecte ci doar « suficient de bune » cat sa-si iubeasca copiii, ca pe sufletul lor…