Cu capul in nori

Orizontul e albastru, cu pete de alb si azuriu pe alocuri. Cativa pescarusi prind in zbor firimiturile aruncate de la balcoane, de pasagerii vasului. Imi place zborul lor prin aer si competitia care se isca pentru mancare. Ii urmaresc apoi cum se indeparteaza. Sunt prieteni cu oamenii dar mai mult cu lumea lor libera si necuprinsa. Pentru mine, vant la pupa!

Imi place drumul soarelui pe ape, asa ca i-am pandit rasaritul si mersul la culcare in fiecare zi din cele 12 petrecute pe nava. Un adevarat spectacol, imprimat pe retina si pe toate gageturile posibile.

Ne apropiem de tarm. In apa din ce in ce mai limpede, vad bancuri de pesti si niste delfini jucausi. Daunazi, am zarit in larg cateva spinari de balene. Le-am urmarit o vreme dansul, pana ce au disparut in adanc, fara sa le pese de mine sau de alti oameni care le chemau mai aproape de maluri.

Oricat de tentant ar fi mersul pe ape, prefer mai degraba uscatul. Sunt incantata sa descopar insule exotice, cu oameni veseli care umplu pietele, parcurile si plajele nisipoase (sau pietroase, vezi Madeira). Vegetatia  luxurianta ma farmeca. La fel ca spectacolul de pe inaltimi. Voi reveni candva in Tenerife, Madeira, Malaga. Neaparat in ordinea asta…

Am crezut ca norul acela nisipos, va disparea precum ceata dar m-am inselat. Asa este mereu in Casablanca. Praf in aer, pe drum, in case, pe obiecte. Soferul de taxi cu care ne-am tocmit in port, stie exact unde sa ne duca. Mai intai la moscheia Hasan al II-lea, un fel de Meca africana. Apoi, pe faleza din zona moderna, la Corniche. Privim cu incantare plaja, oceanul, arbustii, florile, oamenii. La oameni trebuie sa fii atent, mai ales in apropierea pietelor, pentru ca te fac din vorbe. Stiu exact ce cauti asa ca tin mortis sa te ajute. Daca-i bagi in seama, nu mai scapi de ei si risti sa pleci acasa cu lucruri inutile. Pretios uleiul de argan presat la rece si condimentele. Luate si-n valiza presarate…

Am mai vazut aici case saracacioase, chiar in apropierea moscheii dar si cartierul bogatilor. Diferenta este frapanta. Ne-am dus si la biserica, una catolica, cu vitralii. Superba constructie!  O ultima privire si auzim fluierul de plecare din port. Aici nu ma mai intorc, poate vreodata la Marrakech…

Vaporul ne-a purtat spre Genova, unde am vazut unul dintre cele mai frumoase acvarii din lume, apoi spre Barcelona si, in cele din urma, la Roma. M-am bucurat sa revad Coloseum-ul, Columna lui Traian, Fontana di Trevi chiar in ziua de Paste, cu o multime de oameni in cadru. Cu zaduf si graba. Graba de a ajunge acasa. In sfarsit cu picioarele pe pamant…

Daca inchid ochii sunt inca acolo, pe mare sau pe ocean, privind rasaritul, apusul si nesfarsitul orizont albastru. Simt leganatul valurilor si briza apelor, aud zgomotul motoarelor pornite. Inaintez in larg, in burta vasului-colos si ma bucur de zilele petrecute cu capul in nori. Merci inca o data, Magnifica!