Povesti despre oameni, Psihologie
Iubirea, singurul raspuns
De curand Raul mi-a cerut parerea in privinta unei situatii de care este foarte preocupat. Sora lui mai mare este, de ani buni, fumatoare inraita iar el vrea s-o salveze din ghearele acestui viciu. Cu toate eforturile depuse pana acum, rezultatul se lasa asteptat.
Raspunsul meu la aceasta problema a fost aproape de neacceptat pentru Raul. I-am spus din start s-o lase pe sora lui in pace. Sa lepede haina de salvator si sa o asculte mai intai cu inima. Sa o inteleaga si sa-i respecte deciziile. Iata argumentele mele:
- singurul responsabil de faptele, gandurile si comportamentul unui adult este el insusi
- unica modalitate de a face schimbari in propria viata, este sa avem noi insine dorinta, initiativa si vointa necesare acestui demers.
- nimeni nu va fi motivat sa faca schimbari daca cineva din afara ii repeta la nesfarsit cat de rau, neinspirat sau robit de vicii este.
- daca vrem sa influentam pe cineva intr-o directie sanatoasa, va trebui sa intelegem nevoile sale reale, care de cele mai multe ori nu sunt acelea pe care le vedem noi, oricat de bine intentionati am fi. Cea mai mare provocare este sa-l asculti pe celalalt, sa intelegi scenariul sau de viata, sa surprinzi ‘realitatea’ sa. Apoi sa incerci sa identifici solutii adecvate acestei realitati percepute, daca ti se cere asta cu subiect si predicat. Orice binefacere facuta cu forta, poate avea efecte contrare.
- din perspectiva sistemica, viciile nu se explica prin cauzalitatea lor liniara. Ar fi simplu sa spunem ca fenomenul A (fumatul in cazul nostru) cauzeaza fenomenul B (deteriorarea sanatatii). In realitate aveam de-a face aici cu o cauzalitate circulara in care A si B sunt atat cauza cat si efect. Deci fumatul imbolnaveste dar starea de boala (fie ea si emotionala) poate cauza dorinta de fumat (privita ca o recompensa pentru o suferinta launtrica). A si B se influenteaza reciproc si creeaza in timp niste tipare homeostazice care mentin persoana in echilibru, desi acest echilibru este fragil sau chiar distructiv pe termen lung. Intrebarea care se pune este : cum poate un om sa se schimbe si totusi sa ramana el insusi?
- atunci cand vrei sa-i iei ceva unui om (inclusiv dreptul la o placere), trebuie sa pui altceva in loc. Aici trebuie sa fac cateva precizari. De regula, un obicei daunator are in spate emotii negative : tristete, furie, neputinta, teama, stres, neliniste, asteptare, etc. Cand aceste emotii dau navala la suprafata, omul incearca sa le impinga inapoi cumva, sa le reprime. Unii reusesc sa le faca fata adecvat, fara sa apeleze la surogate, altii insa cad prada unor solutii ieftine precum alcoolul, tutunul, mancarea multa sau prea putina, drogurile, etc. In afara acestor ‘ajutoare’ ar claca la modul propriu. Iata de fapt miza acestei rezistente la schimbare. Si iata de ce spunem in cazuri extreme : X nu are vointa sau, si mai trist, nu mai are nicio sansa !
Raul n-a fost multumit cu raspunsul meu asa ca a avansat o solutie mai putin intruziva. Bine, n-o s-o mai bat la cap pe sora mea cu asta dar o sa-i citesc din cartea pe care am procurat-o de curand, despre efectele nocive ale fumatului. Crezi ca nu cunoaste riscurile la care se expune, l-am intrebat. Ba da, dar vreau s-o ajut totusi, mi-a raspuns.
Un caz fericit
Mirela mi-a povestit cum a renuntat la tigari. Ajunsese sa fumeze 2-3 pachete pe zi, desi era constienta de riscuri. Isi spunea mereu ca va renunta intr-o zi dar decizia era amanata mereu pentru alta data. Pana cand bunica pe care o iubea foarte tare s-a imbolnavit. Acela a fost momentul in care Mirela a facut un troc cu Dumnezeu. Doamne, a zis ea, daca Tu o vindeci pe bunica mea, eu nu voi mai pune tigara in gura incepand de astazi. Si asa a fost. Bunica s-a insanatosit iar ea a renuntat la viciu. Ce m-a impresionat pe mine in acest caz, nu are de-a face cu vointa sau puterea ei de a se salva ci cu motivatia din spate. Iubirea m-a ajutat sa las in urma viciul, mi-a spus. Deci nu cicaleala, nu efort, nu lectii sau grupuri de sprijin. O simpla emotie care i-a inundat fiinta…
Solutia la problema Mirelei nu are de-a face cu mistica, nici cu miracolele. Adevarul simplu este ca oamenilor dependenti de vicii le lipseste iubirea : de sine, de ceilalti dar mai ales iubirea altora. Simtindu-se neiubiti ei aleg infratirea cu viciul. Obtin in schimb cateva momente de placere, o iluzie a relaxarii, o scurta visare apoi din nou golul din suflet. Si ciclul se reia de fiecare data acelasi.
In mod normal, oamenilor nu le place sa fumeze sau sa bea dar o data ce o fac, instinctiv se gandesc la urmatoarea tigara sau la urmatorul pahar. Pentru ei este greu sa vindece golul dinauntru cu un sfat sau cu o carte. Ei au nevoie de un OM…
7 Comments
Mami
Nu m-am gandit niciodata la asta.. nu am fumat si nici nu beau, dar e o teorie foarte interesanta..
RovaPsihoterapia
E drept ca n-am epuizat subiectul Mami, dar teoria se verifica chiar si pentru viciile usoare. Fumatul are si functie sociala dar tot la iubire si acceptare ajungem. Deh, emotiile trebuie hranite si ele, fie cu ceva sanatos fie cu fast food 🙂
Christine
Fumatul, ca orice drog, are efecte foarte nocive asupra sănătății, după cum bine știm. Acum răspunsul tău dat lui Raul in ceea ce o privește pe sora lui, “să o înțeleagă și să-i respecte deciziile” nu cred că este un răspuns corect.
Toate argumentele tale in această privința (deși foarte adevărate) sunt plauzibile in orice altă circumstanța, dar nu când este vorba de a ajuta o persoană să se lepede de un viciu atât de periculos.
Așa cum menționezi tu, “un obicei dăunător are in spate emoții negative” , dar mai presus de orice are in spate ADICȚIA. Pentru că, cum de asemenea bine știm, chimicalele din țigări produc asupra creierului și a organismului o adicție incredibilă.
Ca și fost fumător (sunt 15 ani de când m-am lăsat de fumat) iți pot spune că motivul din care fumam nu era pentru că nu mă simțeam iubită, ceea ce tu sugerezi in articol (eram complet îndrăgostită și iubită, mai ales la vremea aia, fiind in primii mei ani de căsnicie ?), ci din motivul că nu mă puteam lăsa de fumat, nu aveam voința necesară și înțelegerea in totalitate a cât de periculos este fumatul.
Adicția este ceva extrem de puternic in cazul fumatului, drogurilor, băuturii, dulciurilor așa încât persoana care vrea să se lase de aceste vicii trebuie să aibe cunoștințe și o convingere bine stabilită cum că aceste vicii fac un rău enorm, ireparabil și numai atunci poate să se lase de ele. Printr-o VOINȚA extraordinară. Și prin suportul celor din jur, prin încurajări, recompense etc.
ÎNȚELEGEREA răului pe care drogurile o pot face asupra organismului, VOINȚA extraordinară poate ajuta la lăsatul de fumat etc.
Raul a avut o idee nemaipomenita să îi citească surorii lui despre “efectele nocive ale fumatului”, in felul ăsta auzind mereu, zilnic cât de dăunător poate fi fumatul atunci in creier se poate produce o schimbare, un shift, așa încât măcar din frică și renunți la fumat…?
Povestea Mirelei este doar o coincidență, bineînțeles, faptul că bunica ei s-a vindecat imediat ce ea a făcut acel “pact” și are absolut nimic de a face cu realitatea. Pură coincidență! Exemplu pueril…
Dragostea celor din jur, faptul că simțim să fim iubiți, prețuiți de cei dragi are un rol foarte mare, consider eu in tratarea altor aflicții cum ar fi depresia, low self esteem, anxietatea, frica…
Deci “când aceste emoții dau navala” cum zici tu, de tristețe, furie, neputința, teama, stres, neliniște, așteptare etc, având pe cineva lângă noi care ne poate asigura de o dragoste permanenta și necondiționată, suportul celor dragi ne poate ajuta să trecem peste astfel de situații…
Ceea ce vreau să spun, in concluzie, este că da, dragostea, “iubirea este singurul raspuns”, dar mai cu seama, acțiunile care rezultă din aceasta iubire către cel in suferința.
Și bineînțeles CUNOȘTINȚA, VOINȚA, ÎNȚELEGEREA consecințelor și nu in ultimul rând, ajutorul profesional, poate să ajute la vindecarea acestor vicii extreme.
RovaPsihoterapia
Christine, ma bucur ca ai impartasit cu noi experienta ta privitoare la fumat, accentuand forta adictiei in cazul viciilor de orice fel. Asa cum spui, adictia este puternica si la nivel fizic (prin modificarea metabolismului) si la nivel psihologic (manifestata prin tendinta compulsiva de a consuma o anumita substanta). Problematica este foarte complexa iar eu aici am folosit o metafora- iubirea- pentru ca mi s-a parut esentiala in tratarea acestei probleme grave dar si pentru a simplifica putin lucrurile. In sens psihologic, viciile sunt modalitati de autosabotaj prin care ne satisfacem setea de iubire, caldura si recunoastere. Nu spun eu asta ci autorii care s-au aplecat asupra fenomenului…
De ce iubirea? Pentru ca de aici pleaca grija, incurajarea, motivarea, recompensa. Asta nu exclude informarea sau ajutorul, daca sunt cerute, evident. Ideea este ca daca incerci sa lamuresti pe cineva ca nu este bine ce face si ca trebuie sa renunte la un obicei daunator, efectul, conform studiilor este contrar. Interdictia creste dorinta. Pe de alta parte daca dezaprobi faptele unui om, acesta va primi mesaje de respingere a gestului dar si a sa, ceea ce ii creaza sentimente de inadecvare si implicit dorinta de a se recompensa din nou cu dopamina (nevoia de placere). De aceea l-am sfatuit pe Raul sa asculte, sa fie suportiv, in primul rand.
Ai dreptate de asemenea ca exista o serie de factori care duc la comportamente adictive: genetici, fiziologici, circumstantiali, evenimentiali, nu doar emotionali. Ar fi interesant de vazut, in cazul tau de exemplu care a fost contextul in care te-ai apucat de fumat si cum ai renuntat? Ce rol au avut factorul uman si iubirea aici? Pana la urma iubirea de sine, in sens sanatos si suportul celorlalti ti-ar fi putut da motive suficiente sa renunti la acest obicei daunator. Deci vorbim despre iubire si aici, chiar daca spui ca intre timp te-ai informat si ai constientizat la nivel mental consecintele viciului tau.
Sigur ca este nevoie de intelegere, vointa, hotararea, mentinerea deciziei, toate sunt importante. Dar acestea pleaca de la constientizarea ca meriti mai mult, ca poti, ca este important sa faci asta si pentru tine dar si pentru ceilalti care te iubesc. Daca nimeni nu te-ar iubi si nici tu nu te-ai iubi, ce motiv ai avea sa fii sanatos?
Cazul Mirelei nu l-as numi pueril. Este cheia in care ea a inteles ca trebuie sa faca ceva, conform algoritmului ei de viata. Oamenii sunt stimulati la schimbare in mod diferit, conform personalitatii si povestii lor de viata.
In concluzie, de ce iubirea? Pentru ca iubirea este cea mai buna terapie, pentru ca orice om intelege limbajul ei si pentru ca ea are puterea de a schimba vieti. Iubirea este hrana pentru suflet dar si energia care motiveaza la actiune, asa cum bine spui…
Cornel Stoian
Multumesc pentru aceste comentarii …idei! CornelS
RovaPsihoterapia
cu multa placere domnule Stoian
eumiealmeu
Tata a fumat. Făcea dezalcoolizare, se lăsa de băut pentru 6 luni, dar de fumat nu reușea să se lase.
Și da, noi îl iubeam, dar nu-i păsa de asta.
În plus știa bine ce face din plămân țigărușa.
Oamenii de lângă noi, probabil, ar trebui să ne dea un stil de iubire de care avem nevoie, nu ceea ce pot ei, ori asta e foarte dificil: adică ceea ce puteam eu să-i ofer tatălui meu era iubirea unui copil de la distanță, care avea o familie, avea un copil, deci el putea să se bucure de a fi bunic, însă el visa la alte chestii – pe care, asta e, nu aveam cum să i le ofer.
Până la urmă, oamenii ar trebui să nu depindă emoțional de alții, mai ales odată cu trecerea anilor. Să se pună pe a trăi frumos, de dragul lor, nu pentru că e cineva împovărat de dragostea pe care tre să o dea, în stilul cerut…