Alo, sunt si eu aici!

Nu este prima oara cand Sebi si Carina de 6 si respectiv 3 ani se afla in casa Vioricai. Dar si de data asta Sebi este nevoit sa asiste la acelasi scenariu, devenit insuportabil pentru el. Sora mai mica primeste toata atentia, e alintata si rafatata ca o printesa de toata lumea in timp ce el este uitat intr-un colt ca si cum n-ar exista. Suparat isi face de lucru prin bucatarie, inchide si deschide usa cu zgomot, doar doar o atrage atentia cuiva. Dar nu, rasetele si voia buna de dincolo de usa nu contenesc. Papusa blonda cu ochi albastri e pusa pe sotii dar si Viorica ii tine isonul de minute bune… La un moment o voce stranie, curma veselia din jur: Viorica sunt si eu aici!

Aceasta este o intamplare reala care m-a facut sa reflectez din nou la nevoia umana de atentie, validare si acceptare. Nevoia de a iesi in fata este universala. Intr-un fel sau altul, toti transmitem semnale spre ceilalti ca suntem aici, ca suntem importanti, ca meritam un loc in inima cuiva. Ne incumetam chiar sa credem ca suntem mai buni ca altii si in consecinta trebuie sa beneficiem de tratament preferential. Nici n-am exista cu adevarat daca n-am spune prin vorbe si fapte ca suntem aici!

Daca in copilarie avem de-a face cu indici clari privitori la mentinerea atentiei (copii dificili, obraznici sau total apatici, neparticipativi), in adolescenta si la varsta adulta dorinta de a fi admirat, de a sari in ochi si de a fi altfel poate lua diferite forme ale epatarii. Asa se face ca vedem oameni imbracati cu haine colorate strident sau/si total inadecvate varstei si statutului lor, coafuri excentrice, piercing-uri, tatuaje, etc. Unii isi construiesc cu eforturi uriase case mari, isi cumpara masini scumpe, ultimele gadget-uri aparute pe piata, isi poarta costumele Armani cu eticheta la vedere, isi etaleaza muschii croiti cu eforturi fizice si financiare mari, plaseaza pe site-uri de socializare poze “mortale” crezand ca doar asa vor fi remarcati, admirati sau acceptati in anumite cercuri la care ravnesc.

Exista si forme mai putin brutale, cizelate ale epatarii cum ar fi luxul, calatoriile exotice, sporturile extreme (care nu au de-a face doar cu adrenalina), aventurile riscante, scolarizarea in strainatate etc acestea fiind preferate de oamenii cu bani care au depasit nevoile de baza si care cauta celebritatea si consolidarea statutului in acest fel. Dar si limbajul elevat, sofisticat, sau tehnic folosit de catre unii “intelectuali” indica epatare, s-o numim culturala de data asta.

In general insul care epateaza se plimba tantos prin piata, isi umfla pieptul ca un cocos astfel incat sa fie dificil de ignorat. Dar cine ar fi crezut ca modestia exagerata, pietatea exhibata, umilinta afisata sunt si ele forme ale epatarii? Cum altfel am putea interpreta gestul unor “sfinti” care au ales sa traiasca in varful unui stalp ani de zile (vezi istoria lui Simon Stalpnicul) sau cum intelegem milostenia fariseilor facuta la raspantii de drumuri din vremea lui Hristos? Venind mai aproape, in ce cheie descifram limbajul duhovnicesc a unor drept credinciosi care iti transmit ca ei sunt din alta lume si din alt aluat decat muritorul de rand?

Sigur ca este important de vazut cine sunt cei care epateaza si mai ales de ce o fac? Psihologii arata cu degetul spre narcisisti, orgoliosi, personalitatile histrionice, snobi (persoane care admira si adopta fara discernamant tot ce este la moda). In general cei care sar in ochi sunt oameni tristi, privati de dragoste si acceptare, nesiguri, sensibili care incearca prin epatare sa “cumpere” atentia altora; persoanele care au dezvoltat diferite mecanisme de aparare inca din pruncie pentru a face fata comportamentelor contradictorii de acasa (mama exigenta, tata permisiv, de exemplu); cei cu stima de sine scazuta care incearca in mod inadecvat sa intoarca privirile spre ei cersind atentie, acceptare, dragoste…

Daca ar fi sa rezumam ce spun specialistii (n-avem motive sa ne indoim de logica propusa), epatarea diagnosticata in contextele amintite este un indiciu sigur al problemelor emotionale legate de nevoi elementare neimplinite in copilarie. Prin contrast dragostea neconditionata, atentia, validarea sunt raspunsuri adecvate si esentiale pentru dezvoltarea sanatoasa a oricarui om. Asadar atentie la detalii Viorica, chiar nu vezi ca sunt si eu aici?